In urma postarii de ieri, redactata cu gandul la linistea si timpul personal, care nu imi permit sa raspund pe larg la toate frustarile si “tragerile de urechi” mai mult sau ai putin amicale, simt nevoia sa fac o clarificare pentru viitor:

 

Eu unul nu mai pot cu distinctia asta aberanta dintre termenii asamblaj si cupaj!!!

 

De fiecare data cand folosesti “cupaj” se gaseste vreun doct sa te invete ca “nu e dom’le asa, ca se spune asamblaj”. Ii anunt pe aceasta cale ca sunt in afara limbii romane, “asamblaj”, asa cum este el definit de DEX, nu are nici o legatura cu vinul. In schimb, in mod fatidic pentru comisarii sovietici ai corectitudinii, termenul “cupaj” exact la vin se refera si la nimic altceva.

 

Pe scurt, din DEX 98:

ASAMBLAJ, asamblaje, s. n. Sistem format din doua sau mai multe elemente tehnice imbinate sau articulate. – Din fr. assemblage.

CUPAJ, cupaje, s. n. Operatie de amestecare a mai multor varietati de vin, dupa anumite metode, in vederea obtinerii unui anumit tip de vin; cupajare. – Din fr. coupage.

 

Asa ca din doua una: ori faceti cerere sa schimbati DEX-ul pentru a corespunde “political correctness”-ului, ori ne mai slabiti cu trasul de urechi. Macar pe mine. Si am scris postul asta mai mult ca sa il dau in link de fiecare data cand il mai aud pe vreunul ca “ nu e dom’le cupaj, nu te pricepi, e asamblaj. Mai pune mana si informeaza-te. Nu ai pregatire de specialitate, etc, etc”.

Asa ca nu o sa mai stau de scris explicatii lungi si sa il trimit direct la postarea de fata. Si eventual daca ma prinde intr-o pasa proasta sa nu primeasca un mare “Hai Sictir!” sau, mai grav, sa il trimit in alta parte.

 

Daca vrem sa fim corecti pana la capat chestia asta cu diferenta vine de la francezi, ca doar ei fac distinctia dintre cupaj (coupage) si asamblaj (assemblage) in materie de vin. Si oricum in 90% din cazuri nici ei nu folosesc termenii in consecinta. Englezii (australienii, americanii, neo zeelandezi, Chile, Lumea Noua, etc) nu au nici o treaba si le zic simplu “blend” la toate. Ca la whisky.

 

Dar noua, dupa cum stiti, ne plac francezii si suntem mai catolici decat Papa. Deh, suntem pe aceeasi paralela cu Bordeaux si Burgundia. Si in general paraleli la vinuri, dar primii la pedanta si importanta semidocta si autoacordata. Asa ca  rog pe “bine-intentionatii” din industrie sa lase consumatorii sa se bucure in tihna de vinuri. Inclusiv pe mine…

 

In concluzie,  pe primul pe care il mai aud ca stramba din nas data viitoare cand o sa zic cupaj la vreo zeama autohtona cu pretentii de vin premium, o sa ii dau cu DEX-ul in cap. La figurat!

Oricum, DEX-ul fiind destul de gros, va promit ca va durea si la figurat…Am  zis!

 

Tags: Asamblaj, Cupaj, DEX

 

Exotic nu neaparat prin denumire, ci mai degraba prin alcatuire. Daca toata lumea este probabil obisnuita acum cu celebra “reteta” de Feteasca Neagra, Merlot si Cabernet Sauvignon in diferite  proportii, cel de fata inlocuieste Merlot-ul cu Shiraz: Feteasca Neagra (60%), Shiraz (20%) si Cabernet Sauvignon (20%).

Din ce stiu in anii precedenti avea Pinot Noir si Merlot pe langa Feteasca Neagra, desi personal nu vad rostul asamblarii Pinot Noir-ului cu alte soiuri si ce ar oferi el in plus rezultatului final in afara de “umplutura”.

 

Despre producator, Halewood, am mai vorbit si in alte dati. Este unul destul de ‘reliable” si dupa parerea mea sufera de un deficit de imagine si promovare care ii face vinurile usor “underrated”. Desi in ultima vreme observ pe magazinul online ca au mai crescut usor preturile fata de cum le stiam, mai ales pe vinurile premium. Dar in segmentul de preturi 20-30 lei stau destul de bine.

 

Asadar despre vinul de fata:

 

Aspect (Culoare): Visiniu inchis, tanar, concentrat, cu straluciri tinere si violacee in fundal

 

Nas: Intensitate medie spre ridicata, cu fructe de padure coapte si tuse evidente de pruna uscata, afumata, tipice Fetestii Negre. Baricul este sesizabil dar nederanjant, cu arome usor dulcege, de ciocolata si vanilie, echilibrate de aspecte picante (piper  negru, ciuperci, anason) venite si dinspre profilul aromatic al Shiraz-ului. Un nas interesant, condimentat, impetuos, cu ceva aluzii gurmande, de costita afumata, in fundal.

 

Gust: Atac neasteptat de plin si rotund, cu o corpolenta si concentrare tipica asamblajelor cu Merlot. Vinul evolueaza catifelat pe palatin, pe alocuri cu impresii cremoase si tuse extractive de fruct copt (fructe de padure, prune, curmale) bine echilibrate insa de o aciditate vioaie. Impresia de prospetime, de lejeritate, este potentata si de senzatiile usor picante, spicy, de piper negru, anason si ghimbir.

Finalul vine cu tanini usor verzi, amarui, dar nederanjanti si cu aciditate bine aspectata. Postgust mediu spre lung care evolueaza de la impresii picante in debut pana la gem de prune afumat si fructe confiate.

 

Un vin Bun spre Foarte Bun, pe la granita celor 85 de puncte, desi nu o depaseste. Dupa parerea mea, o alternativa fericita la versiunea clasica cu Merlot care de mult prea multe ori, in cazul exemplarelor mai putin fericite, pare stearsa, amorfa si fara caracter. La cel de fata Shiraz-ul aduce un plus de zvac, de personalitate si parca evidentiaza mai bine Feteasca Neagra (60%); notele sale usor picante asociindu-se fericit cu aceasta. Ma gandesc, in contextul care ne paste, ca s-ar intelege de minune cu mielul de Paste.

 

La cei 27 de lei cat am dat pe el in Auchan are un RPC Bun, putine vinuri romanesti oferind atat pentru banii respectivi si contribuind la impresia generala de “underrated” a producatorului.

 

In plus, vinul are ceva istorie in spate si din ce vad din investigatiile lui Ciprian (2005 si 2006, ajutat fiind de celebrul Billa din Galati) si ale lui George (2007 si 2008), se comporta destul de bine in timp. Cel de fata nu cred ca va  face defel exceptie. Cativa ani in sticla sigur nu ii vor strica, dimpotriva. Oricum l-am vazut in treacat la Goodwine-ul din toamna si acum pare mai asezat si abordabil decat atunci cand suferea inca de pacatele tineretii si  un usor “bottle shock”.

 

 

Tags: Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagra, Halewood, Rosso di Valachia, Shiraz

 

Vineri am participat in Bucuresti, pe strada Londra (mai exact la London Street Atelier), la lansarea celei mai noi crame din peisajul oenologic autohton. Zic cea mai noua pentru ca nu cred ca s-a mai lansat vreuna in weekend. Cel putin de care sa am cunostinta. Desi este noua, aceasta pleaca la drum cu un capital important de know-how si imagine. Care capital se numeste Oliver Bauer, oenologul de la Stirbey.

 

Desi probabil, multi se intrebau si inca se intreaba (in pur stil romanesc) cum se impaca cele doua proiecte, daca Oliver pleaca de la Stirbey, daca o sa le faca concurenta, daca le trage clapa, etc..etc…raspunsul il aflati din vinuri: se impaca foarte bine, sunt doua chestii diferite, cu un pedigree comun. Si nu, Oliver nu pleaca de la Stirbey, ba din contra ii merge foarte bine acolo, cum ne-au asigurat si Baronul si Baroana Kripp prezenti la eveniment si care de altfel au incurajat si sprijinit proiectul de fata inca de la inceput.

 

Asa ca dupa ce v-am lamurit intrebarile tip can-can care cu siguranta ii (va) macina pe multi, haideti sa va spun cateva vorbe si despre cele trei vinuri albe prezentate:

 

1. Sauvignonasse 2012 Sec. Editie limitata, 1730 de sticle, vin cu IG Dealurile Olteniei. Soi care nu are absolut nici o legatura cu Sauvignon Blanc-ul. Chestia asta trebuie sa o repetam destul de des ca sa se incetateneasca. Soiul provine din nordul Italiei (zona Friuli), cunoscut acolo ca Friulano. De fapt fost Tokai Friulano, dar de cand s-au plans ungurii la UE ca se creaza confunzii cu celebrul lor Tokaji, a ramas doar Friulano.

Alta chestie interesanta este ca, dupa ce a fost introdus in Chile, o lunga  perioada s-a crezut ca este Sauvignon Blanc, cand de fapt era Friulano. In consecinta multe Sauvignon-uri din Chile sunt de fapt Sauvignonasse. Bine, in ultimii ani plantatiile au fost refacute cu „adevaratul Sauvignon Blanc”. Se pare ca Chile are tendinta sa confunde soiurile, ca asa au patit si cu Merlot-ul care de fapt era Carmenere. Deh, Lumea Noua…

  

Despre vinul de fata pot sa va spun ca are putin alcool si zahar rezidual (11.5%, repsectiv 0.8 g/l) si este dotat cu o aciditate remarcabila (parca in jur de 7g/l din ce am retinut) tinand cont de soi (Sauvignonasse e mai “plat” decat Sauvignon Blanc). In rest aromele sunt mai retinute, nu este atat de aromatic. Fara profil olfactiv cu mult fruct exotic, mai degraba spre nuante florale, minerale si usor picante. Plus ceva stone fruits. Pe palatin este proaspat, lejer, mineral, cursiv. Are o nota de Chablis generic, cu un strop de structura, perfect de baut vara. Ca o chestie de can-can pe contra-eticheta si pe pliante scrie simplu Sauvignon..:D Mostenirea celebritatii Sauvignon Blanc-ului…sau poate pentru ca asta apare in IG.

 

2. Sauvignon Blanc 2012 Sec. Editie limitata, 3400 de sticle, vin cu IG Dealurile Olteniei. Alcool 13 %, Zahar rezidual 1.9 g/l. Fermentat partial pe bostina si lasat pe drojdii pentru structura si complexitate. Si le are. Plus ca si-a pastrat foarte bine si aciditatea, aflata la cote ridicate. Nas retinut, cu aspecte verzi, soc, agrise, tente minerale si un corp prezent, usor cremos pe palatin, “taiat” de o aciditate vibranta. E un fel de Vitis Vetus mai prezent si mai corpolent in detrimentul coloanei, austeritatii si preciziei. Foarte interesanta interpretarea…mie in general nu ii plac SB mai “grase”, dar cel de fata si-a pastrat foarte bine tipicitatea, structura si aciditatea vibranta in ciuda unui corp mai prezent pe palatin. Sunt curios cum va evolua in timp…

 

 

3. Cramposie Selectionata Demidulce 2012. Editie limitata, 1300 de sticle, vin cu IG Dealurile Olteniei. Alcool 10.5 %, zahar rezidual 38 g/l. Deci am ajuns si la tarancuta de Cramposie care place boierilor. Si pe care a „tavalit-o” Oliver in toate pozitiile: vin linistit, spumant si acum cu rest de zahar. De fapt cu rest semnificativ de zahar, adica 38 g/l.  Pe care ai tendinta, dupa ce gusti vinul  sa intorci sticla sa verifici daca ai citit bine si nu era 3.8 g/l. O aciditate debordanta nu echilibreaza, practic estompeaza cu succes o mare parte din zaharul respectiv, rezultand un vin cu tente usor dulci, elegante in atac si cu un final de-a dreptul crocant si proaspat, care parca cere inca un pahar. Chestia asta il scoate din categoria de vin de desert si il plaseaza unde doreste consumatorul. La terasa, la asocieri culinare, etc…

 

 

Au mai fost doua Barrel Sample (adica mostre din baric) de Merlot si Cabernet Sauvignon despre care o sa va vorbesc cand or sa fie gata. Toate vinurile au fost vinificate (in nume si stil propriu) la Crama Stirbey, urmand ca in viitorul apropiat sa fie finalizata si noua crama. Aflata fizic in stadiul de executie  tot pe Dealul Dragasanilor..

 

Pe scurt, vinuri cu personalitate, aciditate ridicata, alcool redus, elegante, taioase si precise. Probabil ca surprind mult mai bine stilul „hardcore” Oliver Bauer, decat cele de la Stirbey. Prezentare in stil nemtesc modern sau austriac.

Ceea ce nu este neaparat un lucru rau sau bun. Asa cum spuneau si gazdele, noua crama trebuie vazuta ca o extensie a proiectului Stirbey, iar eu personal o vad ca terenul de joaca a lui Oliver, unde poate experimenta in voie fara sa dea emotii altora..:D Adica va face ce il taie capul si in general il taie capul bine..:D

 

Oricum vinurile de fata sunt niste experimente foarte reusite din punctul meu de vedere.  Nu seamana cu cele de la Stirbey, au personalitatea lor aparte. Sunt mai acide, mai retinute in arome si mai “de autor” ca sa zic asa.  Poate doar Sauvignon-ul sa aduca usor a Stirbey, dar este altceva decat cel de linie sau Vitis Vetus, dupa cum spuneam mai sus.

E o chestie interesanta…nu sunt „Stirbey with a twist” cum m-as fi asteptat. “Se spune” ar fi de vina creativitatea naturala a oenologului…:D

 

Sa va mai relatez ca vinurile au fost puse in valoarea de niste asocieri culinare inspirate al gazdelor. Nu stiu cum se face ca strainii exploreaza cu voiosie si inspiratie mostenirea noastra vinicola si culinara, iar noi fugim de ea si ne balacim in fois-gras-uri si vii replantate cu Chardonnay. Deh… Mai multe poze de la eveniment gasiti pe Facebook pe pagina Lovewine de unde am “imprumutat” si eu pozele de mai sus. Tot la ei pe site am vazut ca au aparut deja la vanzare si vinurile.

 

In final, ce m-a bucurat cel mai mult cand am aflat ca Oliver Bauer isi face propria crama, nu a fost atat gandul la vinuri, cat faptul ca peisajul oenologic romanesc are si va avea mult de  castigat o data cu aceasta aparitie. Bineinteles avem si noi oenologici romani talentati plus ceva consultanti straini care mai “zboara” prin tara, dar putini au facut pentru soiurile autohtone ceea ce a facut Oliver Bauer. Si de acum am siguranta ca va continua sa faca.

Si numai si din acest punct de vedere ar trebui sa ne bucure pe toti de “miscarea” de mai sus.

 

P.S. Daca eram sigur ca toti care ma citesc urmaresc Cartoon Network si stiu la ce ma refer, as fi denumit postul de fata simplu si direct: „Oliver’s Laboratory”.  Pentru ca surprinde cel mai bine impresia pe care mi-a lasat-o noul proiect.

 

Tags: Crama Bauer, Cramposie Selectionata, Oliver Bauer, Sauvignon Blanc, Sauvignonasse