Daca tot mai sunt cateva zile pana la Paste, asa cum este datina, va prezint clasicul post: “Ce bem de sarbatorile pascale?”

 

O sa fiu succint si sa va spun pe scurt ce as alege eu personal din vinurile pe care le-am incercat si le stiu. Majoritatea le gasiti descrise pe blog. Folositi cautarea din stanga.

IMPORTANT!!! Chiar daca nu vreti sa imi urmati recomandarile, respectati regulile de aici.

Apoi la Rose-uri luati neaparat 2012. La albe de preferat 2012. Daca nu gasiti merge si 2011. Deja 2010 merge doar la cele scumpe. Pe scurt, axioma spune asa: “Cu cat vinul este mai ieftin, cu atat trebuie sa fie mai proaspat ca an”.

 

Apoi, in functie de bugetul disponibil, exista trei variante:

 

1. Buget redus (pana in 30 lei/sticla), majoritatea de gasit prin hypermaketuri :

 

Rosii:

Wine Princess Merlot 2007 (cele mai calde recomandari)

Halewood Rosso di Valachia (2011 merge la miel de minune)

Vinarte Castel Bolovanu Cabernet Sauvignon

SERVEVinul Cavalerului Merlot

Tohani Feteasca Neagra Princiar 2009

Recas Castel Huniade Cabernet Sauvignon

Cramele Francu Bob cu Bob Cabernet Sauvignon Bio 2010 (verificati sa fie cat mai proaspat imbuteliat)

Vinuri spaniole de prin Kaufland (acestea)– really recommended

 

Albe:

SERVE Vinul Cavalerului Feteasca Alba 2011 (o sa plangem dupa ea, ca au mutat-o pe gama Terra, deci profitati)

Davino Faurar (asta il gasiti pe net)

SERVE Vinul Cavalerului Riesling 2012

Halewood Sauvignon Blanc Special Reserve

Crama Averesti Cuvee Rene Faure (tot de prin online)

M1.Crama Atelier Sable Noble Alb

Casa Isarescu Vinul Casei

Recas Castel Huniade Feteasca Regala

 

Rose (numai 2012, repet):

Domeniul Coroanei Segarcea Rose

SERVE Vinul Cavalerului Roze

Liliac Rose

Corcova Rose

 

2. Buget mediu, majoritatea de prin magazinele de specialitate sau din “online”:

 

Rosii:

Davino Ceptura Rosu

Domeniile Urlati Feteasca Neagra Paganus 2009

Terra Romana Millenium Rosu

Alira Merlot

Domeniul Coroanei Segarcea Pinot Noir Prestige

 

Albe:

M1.Crama Atelier Arezan FR cu FA

SERVE Millenium Alb

Domeniile Urlati Trei Pesti

Liliac Feteasca Regala sau Sauvignon Blanc

Agricola Stirbey Sauvignon Blanc sau Cramposie

Gramma (Feteasca Regala, Cuvee Visan sau Aligote)

 

Rose:

SERVE Terra Romana Rose

Casa de Vinuri Cotnari Busuioaca de Bohotin Rose

 

Desert:

Stirbey Tamaiosa Romaneasca Dulce

 

 

3. “Splendoare in iarba”  sau buget nelimitat:

 

Rosii:

Agricola Stirbey Novac

Davino Purpura Valahica 2009

 Vinarte Soare Cabernet Sauvignon

SERVE Cuvee Alexandru

Cramele Oprisor gama ultra, super, mega-premium (Fragmentarium, Nenumita si Cutia Paleologu, etc.)

 

Albe:

Agricola Stirbey Vitis Vetus Sauvignon Blanc 2010

SERVE Cuvee Amaury 2011

Davino Revelatio 2011

Liliac Sauvignon Blanc Private Selection (Eticheta Neagra)

Cramele Oprisor Rusalca Alba

Villa Vinea Gewurztraminer Selection

Avincis Feteasca Regala & Pinot Gris

 

Rose:

SERVE Terra Romana Rose

Davino Domaine Ceptura Rose

 

Desert:

Agricola Stirbey Dessert

Crama Bauer Cramposie Demidulce

 Liliac Nectar de Transilvania

 

Cam astea ar fi cele trei scenarii.  Am uitat ceva? Primesc propuneri!

Inca mai este timp sa va ajunga vinurile daca faceti comanda in online. Variante sunt destule: Vinescu, Lovewine, Vindor…imi vin acum in minte. Oricum dublati comanda cu un telefon sa fiti sigur ca va ajung vinurile in timp util..:D

Observati ca v-am propus 99% vinuri romanesti si nu v-am spus sa va comandati de afara. Deja e cam tarziu si nu va mai ajung. Varianta asta era pentru cei grijulii si prevazatori, nu? 😀

 

In rest… va doresc tuturor Paste Fericit si stropit cu vinurile pe care le meritam!

 

Tags: Asociere Vin, Miel, Paste, Vinuri

 

Acesta este un pamflet. De ce spun asta inca de la inceput? Pentru ca lumea in Romania are o problema cu raportarea la persoana proprie. Toata lumea discuta doar in termeni posesivi: vinul meu, magazinul meu, restaurantul meu, evenimentul meu, oamenii mei, etc…Stiti voi, gen manea: eu si tovarasii mei.

Este foarte greu sa explici atunci cand „infierezi” vreo apucatura sau vreo licoare mai nereusita ca nu ai nimic personal cu persoana care sta in spatele elementului infierat. De ce e greu? Pentru ca toate sunt ale lor si sentimentul posesiv este atat de exagerat, incat orice critica, cat de fina sau aluziva la ceva „al lui”, devine problema de atac si orgoliu personal.

 

De aceea, ca de fiecare data (deja am inceput sa obosesc sa dau disclaimer-uri la fiecare post de acest gen) va spun ca nu am nimic personal cu nimeni, nu m-a suparat nimeni si nu m-am trezit cu fata la cearceaf. Cand am avut o problema cu cineva mi-am prezentat punctul de vedere si sper ca respectivii au inteles ce am vrut sa spun. Acum doar insir si eu, ca tot omul, niste pareri pe care le-am tras din scurta perioada de observatie a industriei de vin authotone. Ca sunt bune, ca sunt rele, sunt ale mele si asa e rolul blogului: sa iti expui parerile personale despre ceva.

 

Si inca ceva (iar disclamer!?!?): a nu se intelege ca am ceva cu somelierii din Romania. Nu de alta, dar nu cred ca a ramas vreun segment din industria viticola autohtona care sa nu ma priveasca „cu drag” pe la targuri si evenimente de profil..:D

Avem si noi profesionisti in adevaratul inteles al cuvantului. Putini, intra-devar, dar asta este. De fapt cele scrise mai jos se aplica foarte bine si la cei straini. Desi recunosc sincer ca marea majoritate a exemplelor practice mi-au fost oferite de piata autohtona…:D Cine poate trece peste orgoliu si lamentari pueril-manelistice zic ca are ceva de invatat din textul de mai jos. Este pana la urma parerea unui consumator, nu?

 

Asadar, „la liniuta”, Portretul somelierului la tinerete:

 

• Tanar. Preocupat de branduri. De la haine, masini si ceasuri pana la vinuri.

• Fascinat de concursuri, premii, hartii, diplome, chestii stralucitoare si in general de orice l-ar putea ajuta sa ”arda” mai repede etapele spre afirmare.
• Incisiv pana la aroganta si pe alocuri frustrat ca lumea nu ii recunoaste (mai repede ) meritele si calitatile evidente de altfel pentru el si pentru apropiati.
• Fascinat de trabuce si tigari, dupa care eventual trage si o degustare de vinuri profi.
• Ferm convins ca lumea este a lui. Cel putin cea a vinului.
• Pasionat de fotografie, mai ales in vizitele la crama sau cand are vinuri scumpe prin preajma. Cat mai scumpe si cat mai multe, pe principiul bling-bling sau more is better.
• Pedant, berbant, doct si atent cu sexul frumos.
• Fost ospatar, chelner, ajutor de bucatar, etc
• Posesor de morga (nu de aia cu oameni morti) demna de curtea regelui Frantei in cele mai obisnuite si neobisnuite ocazii. Morga in general se evapora dupa cateva pahare sau la ceva discutii concrete despre sticle gratis, comisioane, taxa de dop, etc.
• Aprig doritor de sticle de vin cat mai scumpe, cu staif sau cu statut de „cult wine”. Bineinteles pe gratis si de la toti producatorii/importatorii, pe principiul „lasati sticlele sa vina la mine”. Si daca nu vin, oricum bate apropro-uri sau le cere de la obraz.
• Profund impotriva principiului ca ar trebui vreodata sa platesti pentru vreun vin sau vreo “excursie de documentare” pe afara. Oricum subiectul platii pentru ceva este tabu in „industrie”.
• Volubil, vorbaret si interactiv de fata cu “posesorii de malai” neezitand sa afiseze cunostinte vaste, nebanuite si atotcuprinzatoare. Si adesea eronate…
• Dispretuitor si arogant cu cei care nu poarta haine de firma, nu au masini „bengoase” sau nu cumpara vinuri „premium”. Pana la urma nici nu are rost sa isi piarda vremea cu “fraierii”. El se pastreaza pentru “lumea buna”.
• Spirit enciclopedic, expert in toate domeniile, capabil sa peroreze ore intregi, in special audientei feminine mai slabe de inger si nu numai,  pe subiecte ce pleaca de la mici, pastrama si asfaltari pana la Kant, teoria relativitatii sau Chateau Petrus. O adevarata chintesenta contemporana a teoriei formelor fara fond.
• Judeca vinul in primul rand dupa pret, eticheta, notorietate si generozitatea producatorului (tradusa in bugetul de promovare). La urma se uita si la ce este in sticla respectiva. Si oricum conteaza mai putin ce ofera vinul, in comparatie cu ce ar putea sa ofere (sau ofera) producatorul acestuia.
• Ca sa fie sigur ca nu poate fi contrazis, emite judecati de valoare numai despre vinuri scumpe si eventual greu de procurat sau care nu mai exista, dar pe care le-a intalnit la un moment dat in traiectoria eliptica a carierei personale.  Eliptica in jurul unui punct fix, ca Pamantul in jurul Soarelui.

 

Am uitat ceva?

 

Ah si sa nu uitam de atitudinea cu care trateaza clientul pe subiectul vin. Adesea de la adapostul unor diplome si bagaj de cunostinte cel putin discutabile:

 „Asta e Cabernet Sauvingnon! Numai eu stiu ce e ala! Voi nu stiti, asa ca aveti nevoie de mine sa va invat. Fara mine nu intelegeti nimic din vin, sunteti niste fraieri, niste ignoranti. In consecinta trebuie sa stati in banca voastra si sa ma ascultati pe mine. Care sunt zeul vinului coborat pe pamant in tinuta de gala, cu sabie (de sabrat, care stim ca nu taie) si tastevin la gat….

Probabil ca nu stiu eu , dar exista cumva o natie ariana de Cabernet Sauvignon-uri si toate care nu se incadreaza in definitia de tipicitate de la cursul de somelier trebuie eliminate si etichetate ca „unter cabernet sauvignon”? Impreuna cu cei carora le plac?

 

Cei care privesc asa vinul sa se gandeasca inca o data la rolul lor in industrie si care este valoarea adaugata pe care o livreaza consumatorului. Chiar avem nevoie prin restaurante de nazisti in uniforme negre de SS care sa ne zica cu spranceana ridicata:  „Das ist Cabernet Sauvignon!”, „Das is nicht Cabernet Sauvignon!  Idioten! „

 

Viziunea lor despre somelerie este ceva de genul: „fiecare vin are un manual de utilizare. Pe care tu, desi probabil ai facut deja facultate, master, doctorat sau cum ti-oi mai fi pierdut timpul prin scoala, nu este in stare sa il citesti si sa il intelegi.  Trebuie sa vin eu, care am facut cursurile de somelier adesea pe repede inainte alaturi alte sute de absolventi, ca sa iti spun cum se foloseste.

Daca te repezi sa il bei asa ca navlegul normal ca nu o sa iti placa si nu stii ce ai baut. Ca pe tine singur nu te duce capul cum sa te descurci cu vinul. Asa ca iti zic eu ce sa bei si cu ocazia asta mai bag si niste dopuri in buzunar ca sa iau o sticluta  sau ceva gologani de la producatorul cu punguta mai grasa.”.

 

De asta scoatem noi somelieri pe banda rulanta, din toate directiile? Ca sa aiba cine “scuipa coji de seminte in capul consumatorului”? Bine, la figurat vorbesc, dar pana la propriu nu mai e mult. Iar intrebarile de mai sus erau retorice: scoatem ca sa luam bani, offcourse..:D Meseria duca-se pe pustii, dupa noi potopul…

 

Eu in 12 ani de invatamant am descoperit o chestie pe care o intuiam dinainte. Si pe care de fapt o stie oricine care a urmat o forma de invatamant in Romania: este usor sa dovedesti cuiva ca este slab pregatit din postura de profesionist intr-un anumit domeniu. Este mult mai greu insa sa iti stapanesti vanitatea si orgoliul, sa il inveti, sa ii explici si sa il apropii de subiect. Practic asta face diferenta dintre un profesionist si un amator. In orice domeniu…

Probabil ca la cursurile noastre de somelieri este nevoie de o ora-doua de psihologia si comportamentul consumatorului si al somelierului; de mecanica interactiunii. Ahhh, si vreo cateva de etica, desi nu imi fac iluzii ca ar prinde.

 

Si ca sa nu se inteleaga gresit; eu nu critic oamenii, critic atitudinile. Pentru ca atitudinile se pot schimba…

 

In concluzie, daca D-voastra asa va intelegeti meseria si o faceti adesea doar din interes financiar, pot si eu simplifica lucrurile la extrem si sa imi aduc aminte de o afirmatie  total nefondata (?!?!), a cuiva care spunea ca somelierii din Romania ii par majoritatea „niste baieti in fuste cu farfurii la gat care alearga disperati dupa bani.”

Sincer, pentru cei pe care doar banii ii intereseaza in meseria asta, puteau sa isi gaseasca macar o costumatie mai buna…Sa fi incercat totusi si sa nu fi reusit?

 

P.S. Fie vorba intre noi, ca oricum nu ne aude mai nimeni, la ultimul concurs de cel mai bun somelier din lume niciunul dintre finalisti nu a recunoscut nici macar zonele de unde provin vinurile degustate in blind. Deci…mai usor cu pianul pe scari.

 

 

Tags: atitudine, portret, rol, Somelier

 

Zilele trecute gasindu-ma prin Piata Dorobanti filozofam in fata unui raft de vinuri dintr-un supermarket (da, Nic) impreuna cu un amic despre ce vin sa cumparam pentru “acasa”. Si dupa ce l-am ametit cu asta e prea greu, asta e prea alcolizat, asta e prea scump (oricum in Dorobanti toate sunt prea scumpe) etc…etc…mi-au cazut ochii pe cel mai ieftin vin din magazin. Aprox. 14 lei. In Dorobanti asta e o performanta…de obicei si apa e mai scumpa acolo..:D

 

Colac peste pupaza mai scria si bio pe el, fapt care a facut cu ochiul amicului, desi sceptic cu privire la pret. Din categoria: “la banii astia sigur ne otravim.” Eu stiind cate ceva de producator l-am asigurat ca daca patim ceva stiu pe cine sa dam in judecata. Desi nu stiu cu cat success..:D

 

Asa ca l-am cumparat. Cabernet Sauvignon 2010 Bob cu Bob, 12 % alcool, produs de Cramele Francu Adamclisi. Vifrana SA. Lumea prin online este mai obisnuita cu Patrician-ul de la ei. Si probabil a mai auzit de conflictul cu cei de la Casa Cotnari pe brandul Simpozion. E si  mare gaselnita de branding sa spui unui vin Simpozion….merita sa te judeci pentru sclipirea asta de geniu si inspiratie..:D

In fine…iata cum s-a prezentat vinul:

 

Aspect (Culoare): Rubiniu deschis, spre cireasa de mai coapta, semitransparent, usor diluat, ludic si tinerel

 

Nas: Initial cu baric aspectat in tuse de vanilie, piper, scortisoara. Apoi, incet-incet fructele negre si rosii  incep sa iasa la iveala, neasteptat de proaspete si pure. Per ansamblu un nas direct, fara complicatii inutile, proaspat , tanar si “lifted” cum ar spune englezul.

 

Gust: Atac fresh, cu aciditate vioaie, asociata unui corp mediu (spre lejer) si fruct bine exprimat. Pe langa acestea, baricul din nas se simte si pe palatin in aceelasi tuse de vanilie si usor piperate. Din impreunarea tuturor componentelor rezulta o evolutie lejera si fructat-condimentata, unde alcoolul nici macar nu adie. Tanini prezenti pe final, usor zavapiati, dar integrati in intregul ansamblu. Final proaspat, usor tonic, dar nimic deranjant. Postgust scurt spre mediu, cu fruct copt si nuante usor afumate.

  

Un vin Acceptabil spre Bun, pe la granita celor 80 de puncte. Echilibrat, direct, bine facut, fara pretentii deosebite de complexitate, structura si nu stiu ce complicaturi de arome obosite si gemoase. La cei 14 lei cat am dat pe el si mai ales tinand cont de unde l-am luat, RPC-ul este Foarte Bun.

  

Un “foodwine” prin excelenta, menit consumului de zi cu zi. Daca i-ar fi dat cu baricul mai usor si ar fi lasat fructul un pic mai sus, m-as fi indragostit de el. Este exact ce ma plangeam acum cateva postari, dupa ce incercasem un vin frantuzesc, ca lipseste la noi: un vin corect si lejer, fara alcool in exces, la un pret acceptabil, pentru consum curent. Si l-am gasit…:D

Pe acelasi segment de pret astia ar mai fi Huniade de la Recas, iarasi un Cabernet bine realizat la banii respectivi (mai e tot 14 lei?). Eu parca as merge totusi pe bio..:D

 

P.S. I: Eu zic ca nu ar fi rau daca producatorul si-ar pune pe site toate vinurile actuale din portofoliu…voi ce ziceti?

 P.S. II: Nu raspund pentru ce gasiti in alte sticle cu vinuri bio,  iar postul de mai sus nu e o recomandare sa treceti pe vinuri bio..:D  In cazul acestora (dar si la cele normale) va recomand sa va uitati cand au fost imbuteliate. Ideal cat mai de curand. Pe cel de sus scria 03.2013, adica abia venise de la crama…

Tags: Adamclisi, Bob cu Bob, Cabernet Sauvignon, Cramele Francu, Vifrana