In urma periplului portughez de la sfarsitul lunii septembrie, care mi-a oferit informatii si material pentru inca vreo cateva postari de acum incolo, va supun atentiei un vin de supermarket care a costat fix 3,29 € si a fost baut la fata locului. Si era printre cele din partea superioara a clasamentului pecuniar, majoritatea osciland intre 1,5 si 2.5 € pe sticla. De fapt segmentul asta e la fel de aglomerat la ei cum e la noi cel de 40-50 lei/sticla..:))

Dupa cum ati putut deja afla de aici, Vinho Verde vine din nordul Portugaliei (vechea provincie Minho, plus ceva zone adiacente adaugate la DOC), fiind un vin usor, lejer, cu aciditate ridicata, nivel alcoolic mai redus si rest de dioxid de carbon evident. Un food-wine veritabil.  Si apropo nu va uitati dupa el sa fie verde, denumirea vine de la faptul ca este un vin proaspat, de consum rapid, de aceea i se spune “vin verde”!

Potrivit DOC-ului, este obtinut din cupajarea mai multor soiuri indigene, multe vii fiind cultivate in sistem pergola, cu diferite alte culturi de legume la adapostul acestora. Variantele mai “serioase” se bazeaza pe cupaje dintre Alvarinho si celelalte soiuri indigene (in cazul celui de fata cu Trajadura). Acesta este produs in cea mai nordica subregiune a DOC-ului, Melgaco si datorita Alvarinho-ului din componenta capata o nota mai serioasa, cu mai multa structura, fruct si un nivel alcoolic mai ridicat (12%).

Denumirea vinului inseamna, in traducere libera, “turnul castelului (donjon)”, iar producatorul se numeste Quintas de Melgaco. Acestia se pare ca sunt specializati pe vinuri albe, neavand in portofoliu decat un vin rosu si vreo 5 variante de Alvarinho in diferite trepte de calitate, cupaje si stil. Chiar si o varianta dulce, Late Harvest (Vindimia Tardiva)  cu 126g zahar rezidual, pe care as fi fost foarte curios sa o vad cum sta cu aciditatea. Plus un spumant bazat tot pe Alvarinho.

Vinul de fata a primit diferite distinctii si aprecieri cu denumiri si trimiteri placute  urechilor unui blogger de vin care nu a castigat la 6/49, cum ar fi: WineEnthusiast best buy under 10$ (86p), desemnare de catre „Revista de Vinhos” (un fel de Vinul.ro de la ei) ca unul dintre cele mai bune sapte vinuri portugheze sub 4 €, plus alte diferite distinctii, lista putand fi consultata aici.

Inainte sa va povestesc despre el, va mai spun ca a fost penalizat un pic de temperatura usor crescuta din lipsa de agregat frigorific la dispozitie pentru racire…Asadar:

Aspect (Culoare): un galben proaspat, parguit, cu straluciri verzui si perlaj usor pe pahar, indiciu al restului de dioxid

Nas: Direct, inspira prospetime, cu aspecte florale si de fructe exotice (ananas, banane, mango) care se dezvaluie toate cu o intensitate medie. Fara a fi foarte incarcat de arome mai putem decela ceva caise, piersici si o idee citrica de lime. Oricum destul de “bogat” pentru un Vinho Verde, dar probabil acest fapt se datoreaza atat soiului principal din componenta, cat si temperaturii.

Gust: Atacul este corect, usor, tipic, cu evidentul caracter spritat prezent la datorie. Restul de dioxid ajuta dealtfel si la o senzatie de subtirime si lejeritate a corpului care devine destul de evident daca aveti chef de rotit vinul in pahar, actiune care duce la disparitia efectului “bulelor”. Pe palatin se evidentiaza note de fructe exotice, “stone fruits” si citrice amarui, corespunzatoare nasului. Alcoolul este contrabalasant de o aciditate bine si corect reprezentata, chiar daca aceasta devine usor deranjanta pe final, prin nivelurile cam prea ridicate. Finalul aduce in plus ceva note amarui, tonice alaturi de senzatia crocanta de mai sus. Ma gandesc ca daca este servit rece, acest fapt ar fi constituit un punct in plus. Postgustul este scurt spre mediu, in note citrice care stimuleaza  papilele, invocand parca un nou pahar.

Per ansamblu, un vin Bun, echilibrat, savuros, proaspat, verde, dar in acelasi timp cu o nota de seriozitate si consistenta peste ce am incercat pe la noi in aceasi categorie de pret. Se potriveste de minune cu bucatarie litorala locala, bazata pe peste fript, scoici sau fructe de mare. RPC-ul este la fel de Bun, pentru 3.29 € (aprox. 15 lei) facandu-si din plin datoria, chiar cu ceva, greu de definit, in plus. Probabil ca daca il coboram la o temperatura corecta de servire ar fi fost si mai placut. Dar nu poti sa le ai pe toate…:)

Tags: Alvarinho, Quintas de Melgaco, Tore de Menagem, Vin Verde, Vinho Verde

Am fost in weekend la SERVE. Si as putea sa ma opresc aici. Pentru ca o sa aflati saptamana aceasta de la colegi („avanpremiera” la cei doi Mihai, in ordine cronologica: Oprea si Berbecutio) si o sa vedeti o groaza de poze pe Facebook de la respectivul eveniment. Poate din zecile de poze pe care o sa le vedeti si sutele de randuri pe care o sa le cititi o sa intelegeti pasiunea si dedicarea atat acelor de la SERVE, cat si a celor care scriu despre vin.  Oricum este unul din rarele momente in care drumurile si pretentiile despre vin ale celor care populeaza critica de vin de la noi, (cu mai multa sau mai putina pasiune, talent scriitoricesc sau pregatire recunoscuta de diplome si hartii, asta ca sa imi fac autocritica) si un anume producator se apropie indeajuns de mult, (chiar periculos pentru “sanatatea” criticii) pentru a nastere cu siguranta la ridicari din sprancene, pufaituri frustrate si chiar carcoteli pe la colturi din partea celorlalti producatori. Dar sa ma explic si sa explic fenomenul, din punctul meu de vedere…

SERVE este locul unde:

• nu gasesti patroni si angajati care scrasnesc inversunat din gingii relativ la succesul celor „de peste deal”
• nu te intreaba nimeni despre vinul pe care tocmai l-ai degustat: “Nu e asa ca e cel mai bun din Romania?”
• nu simti atat de pregnant “iubirea de arginti” si nu intalnesti la orice pas  sintagma  “cel mai…”.
• nu afli cuvinte pompoase si hiperbole megalomanice despre suprafete, vinuri, etichete, cupaje, abordari de marketing sau de PR.
• nu ti se spune ca te afli in Bordeaux-ul Romaniei si ti se cere eventual sa zici mersi ca ai ocazia sa le calci pamantul si sa le gusti vinurile…
• nu afli despre ce face rau vecinul de peste gard  si unde concurenti sunt amintiti cu apelativul „colegi”
• doar ti se prezinta simplu, direct si cu o doza de modestie si retinere uneori socanta si rupta de ‘les roumaine realites de la pays” incercarile unei echipe, unita ca o familie, de a realiza vinuri cat mai bune, cu cat mai mult personalitate si de care, lucru foarte important, sa se poata bucura cat mai multa lume.

Daca tot suntem la vremea dezvaluirilor, unul din marile mele regrete personale in legatura cu scurtul periplu prin industria autohtona a vinului este faptul ca destinul a facut sa nu il pot intalni pe regretatul Conte Guy Tyrel de Poix.  Probabil ca a fost vina mea ca nu mi-am exprimat mai devreme si mai plenar  ideile si gandurile cu privire la subiectul vin. Sigur l-as fi intalnit….

Totusi realizez ceva foarte interesant: ca desi nu l-am cunoscut personal am un sentiment ciudat si paradoxal pe care mi-a fost dat destul de rar sa il incerc in legatura cu ceva legat de „micuta noastra industrie autohtona de vin”. Ca poti cunoaste la fel de bine un om prin ceea ce a lasat in urma, chiar mai bine decat prin imaginile care iti raman intiparite in memorie si vorbele care iti rasuna in urechi.

.

De fiecare cand ajung la SERVE descopar inca o parte din Guy Tyrel de Poix. Fie in inflexiunile unui vin la a carui creare a ajutat, fie intr-o piedica in calea dorintelor comerciale ale tov. Savulescu de „expansiune” a preturilor, fie in sclipirea din ochii celor l-au cunoscut , atunci cand amintesc despre el.

Este pe ansamblu un feeling cum spuneam ciudat, dar in acelasi timp reconfortant, care  atrage iubitorii de vin catre SERVE. Si incet, de-a lungul timpului, mi-am dat seama ca nu sunt (doar) vinurile. Este altceva. Este o antiteza si o diferenta de abordare intre filozofia SERVE si a majoritatii celorlalti producatori, pe care desi nu ti-o le declama nimeni pompos in fata, o simti pregnant si aproape palpabil. Este diferenta dintre normalitate si “contextul actual” in care se zbate  industria autohtona de vin (asta pentru nu folosi cuvinte dure).

Poate ca SERVE nu face cele mai bune vinuri (oare?), dar la capitolul normalitate si respect fata de consumator este ani lumina in fata multor producatori de la noi, care se cred „quality” si care cred cu tarie ca acest „quality” inseamna doar simplul fapt de a scoate o licoare reusita pe piata. Licoare care adesea la noi este dezbracata de farmecul si etosul inerent prin abordari stangace si brutale de marketing si business. Aceasta disonanta cu ceilalti actori din piata actuala face vinurile celor de la SERVE sa para mai bune, informatiile lor sa sune mai veridic si cu mai putin marketing, iar cuvintele sa le fie mai auzite decat ale multor altora care se straduie poate inzecit. Pentru ca, nu e asa: „Vorba suna, fapta tuna!”, un proverb care este in acelasi timp un excelent slogan de marketing…

 Si iarasi este o chestie foarte interesanta, atunci cand te duce gandul sa extrapolezi si sa te gandesti cati din actualii “oameni importanti” si cu diplome din industria autohtona de vin vor fi amintiti cu atata pasiune si isi vor fi lasat amprenta cu adevarat asupra destinului acestui sector, ca regretatul Conte Guy Tyrel de Poix. Sau macar asupra cramei pe care au condus-o. Este o chestie pe care la noi o intalnesti foarte rar, dar pe care tarile civilizate din punct de vedere al culturii vinului au imbratisat-o ca o normalitate: aceea de a duce mai departe o idee, o filozofie, de a avea o linie si o constanta, de a urma un drum care este greu si dificil, dar care se bazeaza pe constructie lenta si sustinuta si nu pe lovituri comerciale si de PR de moment.

Mie sincer acum imi e greu sa gasesc pe cineva…dar promit sa caut. E mai mult o cautare infrigurata a unui mix de valori si caractere care se intalneste din ce in ce mai rar pe la noi. Dar pe care sufletul unui pasionat de vin romanesc nu inceteaza sa il caute in speranta de a gasi oameni care pot gandi dincolo de succesul financiar, de cifrele de vanzari si care sa incerce sa cladeasca un loc pentru vinul romanesc la masa „bogatilor” lumii. Asta este blestemul poporului roman: un mix de preocupari marunte si meschine, „greutate” a vremurilor, viziuni inguste si caractere mici. Si daca se simte cineva jignit, sa ma scuze, nu am avut intentia sa jignesc pe nimeni. Doar sa provoc eventual un moment de introspectie, in spatele paravanului dur si rece al abordarilor de „business”.

Pe mine personal atat ma ajuta verbul sa ma exprim si sper ca m-am facut inteles in sensul in care am scris aceste randuri. Sunt constient de limite proprii si probabil ca, macar si inconstient, incerc sa mi le depasesc. M-as bucura sa stiu ca multi din industria romaneasca de vin incearca sa faca acelasi lucru. Pana la urma domnilor exemple exista, totul se rezuma la taria de caracter de a le urma.

Si mai sunt constient de ceva: foarte rar mi se intampla sa laud pe cineva, lucru cu care probabil ca v-ati obisnuit si pe care mi-l imputa dealtfel si multi dintre cei apropiati. In schimb daca reflectez introspectiv, constat acum, la finalul unei postari destul de lungi si fara sa aduc in discutie concret nici un vin, ca niciodata nu mi s-a intamplat sa vorbesc cu atata pasiune despre un om pe care nu l-am cunoscut decat prin ceea ce a lasat in urma!

P.S. Retorice: Nu vi se pare cumva ciudat ca dupa aproape 20 de ani de la infiintare si dupa explozia de producatori („premium”) din ultimii ani, SERVE este (inca) aproape „singura”? De ce este SERVE un model atata de greu de urmat in Romania?  Sau mirajul „tunului dat peste noapte” este prea puternic pentru industria de vin de la noi?

Tags: Guy Tyrel de Poix, SERVE, Vinul Cavalerului

Dupa o “Primavara în rose” si o “Vara în alb” – evenimente din seria “Anotimpurile” organizata de Vinul.Ro, a venit momentul ca pasionatii de vin sa deguste si o “Toamna în rosu”.

În perioada 28 septembrie – 4 noiembrie, Vinul.Ro demareaza campania de promovare a vinurilor rosii în 53 de restaurante din 6 orase ale tarii. Ca o noutate absoluta, vinurile vor fi vandute nu doar la sticla si la pahar în localuri, ci si pentru acasa, la preturi cu discount suplimentar.

Succesul înregistrat de toate “Anotimpurile” organizate pana acum a facut ca aceasta “Toamna” sa se bucure de un sprijinul a 53 de restaurante din sase orase (Bucuresti, Cluj, Craiova,  Iasi, Oradea si Timisoara). Astfel, comparativ cu editia anterioara a evenimentului, cand au fost înscrise în proiect 12 restaurante din Bucuresti, numarul localurilor partenere a crescut masiv. Toate localurile partenere vor avea meniuri speciale cu vinurile înscrise în promotie, iar în multe dintre ele va fi prezent si cate un somelier „de garda” care va povesti clientilor despre cum se produce, consuma si asociaza gastronomic vinul rosu.

Proiectul implica înscrierea mai multor vinuri rosii, care vor fi listate, semnalizate si vandute în mod special pe toata durata campaniei. Pentru acest anotimp, producatorii si partenerii evenimentului au realizat o ampla selectie de vinuri rosii, astfel încat sa existe posibilitatea de a le degusta la sticla sau la pahar, la preturi speciale. Pe meniurile “Toamnei în rosu” pot fi gasite anul acesta 19 vinuri rosii de la 11 producatori si importatori de vinuri (Crama Oprisor, Cramele Recas, Vinarte, Domeniile Samburesti, Budureasca, Crama Ceptura, Crama Purcari, Villa Vinea, Vincon Vrancea, Heinrig Distribution si Alma Tim Distribution).

Pentru a incuraja consumul de vin si pentru a ajuta pasionatii de vin rosu în decizia de selectie, vinurile vor fi comercializate în doua categorii de pret: prima la 45 lei/sticla si 9 lei/pahar si cea de-a doua la 70 lei/sticla si 12 lei/pahar.

Alaturi de vinurile din promotie, clientii restaurantelor partenere vor putea degusta si renumitul digestiv Unicum, care a primit din partea organizatorilor titlul de “Digestiv oficial al Toamnei”.

“Toamna în rosu” are ca principale scopuri promovarea generica a consumului de vin, educarea consumatorilor, pozitionarea superioara a vinului în mintea clientilor si încurajarea stilului de viata asociat acestui produs. Daca la numarul de restaurante partenere a întrecut toate evenimentele de acest tip organizate pana acum în Romania, aceasta “Toamna în rosu” merita sa se bucure si de o promovare pe masura. Pe langa miile de pliante si materiale de promovare realizate, Vinul.Ro a încheiat si un parteneriat de promovare cu Radio ProFM, unul dintre cele mai renumite posturi radiouri din tara.

Lista vinurilor participante:

1. Caloian Cabernet Sauvignon 2010, Crama Oprisor
2. La Cetate Pinot Noir 2010, Crama Oprisor
3. Cocosul dintre vii Feteasca Neagra 2011, Cramele Recas
4. Cocosul dintre vii Syrah 2011, Cramele Recas
5. Merlot Terase Danubiene 2011, Vinarte
6. Feteasca Neagra Villa Zorilor 2011, Vinarte
7. Villa Vinea – Vinea Rosu (Zweigelt) 2011, Villa Vinea
8. Villa Vinea Feteasca Neagra Selection 2011, Villa Vinea
9. Merlot 2010, Domeniile Samburesti
10. Rouge de Roumanie 2011, Domeniile Samburesti
11. Rara Neagra de Purcari 2010, Crama Purcari
12. Feteasca Neagra Crama Ceptura 2007, Crama Ceptura
13. Budureasca Shiraz 2011, Budureasca
14. Cabernet Sauvignon Beciul Domnesc 2008, Vincon Vrancea
15. Feteasca Neagra Casa Vrancea 2004, Vincon Vrancea
16. Espiritu de Chile Cabernet Sauvignon 2010, Heinrig Distribution
17. Negroamaro Masseria Altemura 2009, Heinrig Distribution
18. Chateau La Verriere Bordeaux Supérieur 2009, Alma Team
19. Baldik Cabernet Sauvignon 2011, Alma Team

Lista restaurantelor partenere o gasiti Aici.

.

Tags: Toamna in Rosu, vnul.ro