Daca va plac chestiile bizare si sunteti fan al seriei Dune al lui Frank Herbert probabil vinului de fata o sa ii spuneti Alia. Definitia conceptului “Abomination”, conform autorului mai sus amintit este destul de complexa si ar trebui sa va povestesc toata seria, cu mirodenii,  viermi si tot tacamul, asa ca, cei carora nu le place SF-ul, mai bine puneti mana si cititi. Cei carora le place sunt sigur ca stiu despre ce vorbesc…

Cine este cat de cat „familiarizat” cu subiectul vin, cunoaste ca soiul Cabernet Sauvignon este unul rosu prin definite, uniune dintre Sauvignon Blanc si Cabernet Franc. In mod firesc 99.9% dintre vinurile obtinute din acest soi vor fi rosii. Cu „n+1” variatiuni de stil, dar rosii. Asta ar fi normalitatea. Uneori insa in viata apar si aberatii sau chestii anormale (de unde termenul de „Abomination” de mai sus) care sunt cu atat mai seducatoare cu cat sparg tiparele si ordinea de fireasca a lucrurilor.

 

In cazul de fata vorbim despre vinificarea in alb a Cabernet Sauvignon-ului. De fapt orice strugure rosu poate fi vinificat in alb, mustul fiind initial alb si apoi prinzand culoare de la pielite, in functie de cat sta in contact cu acestea. O sa ma intrebati de ce nu se fac atunci mai multe vinuri albe din Merlot, Pinot Noir, Syrah, etc… Explicatia pe care o intuiesc eu este ca din punct de vedere economic nu are rost sa strici strugurii rosii pentru a obtine vin alb care in general este mai ieftin, se vinde mai greu (cel putin in afara) si este supus unei degradarii mai rapide in timp decat cel rosu; existand asadar putine vinuri albe care castiga ceva prin trecerea timpului.  Astfel,  un procent infim de vinuri albe sunt obtinute din struguri rosii, iar chestia asta face cu atat mai interesanta intalnirea cu un astfel de specimen.

 

Cel de fata este creatia celor de la Crama Oprisor (Liviu Grigorica si/sau Veronica Gheorghiu?) beneficiind de un ambalaj si concept de branding care il scoate in evidenta: sticla cu un design special, cu o eticheta  si o cutie (roz)  decorate cu fotografii nud artistice, cu trimiteri de budoar. In interiorul cutiei, surpriza, mai gasesti un set de poze pe aceeasi idee. Un concept interesant si bine lucrat, dar care  nu a prins foarte bine la neamul romanesc crestin-ortodox (cum a prins de exemplu Cupola Sanctis cu Sfintii) pentru ca vinul, probabil destinat initial unor segmente superioare de piata, care apreciaza simbolistica sticlei, a ajuns intr-un final prin hypermarketuri (Carrefour) unde de la 30 de lei initial a scazut la 15, moment de inflexiune decizionala si pentru subsemnatul. Asadar:

 

Aspect (Culoare): Galben deschis cu reflezii verzui, stravezii…

 

Nas: Original, ciudat, de intensitate medie spre ridicata, proaspat, surprinzator de floral si “ierbos” (fan proaspat cosit) plus ceva note usor exotice si de pepene galben. La al doilea nas apar trimiteri evidente spre unul dintre parintii soiului, Sauvingon Blanc, cu arome de citrice, agrise, pi de chat si note austere, minerale, de cremene.

 

Gust: Desi recunosc ca l-am luat putin indoit cu privire la starea actuala a vinului dupa ce “a umblat” prin lantul de distributie romanesc, acesta se prezinta surprinzator de fresh, chiar crocant pe alocuri.  Atacul debuteaza rotunjit si dezvaluie un corp mediu, pronuntat, cu note fructate, dar care evolueza, apoi ciudat de vioi, pe fondul unei aciditati bine integrate si a unui rest de dioxid care „subtiaza” corpul vinului. Desfasurarea ulterioara pe palatin este dominata de note florale si de sauvignon blanc cu accente minerale si un plus de aciditate pe final. Alcool bine integrat; vinul se prezinta bine echilibrat. Postgustul este mediul spre lung, parca preluat de la un vin rosu, curat, taios, initial citric, cu tente tonice (kinley?), afumate si minerale pentru ca mai apoi sa se rotunjeasca in note de fagure de miere si nuci prajite (baclava?).

 

Un vin Bun spre Foarte Bun, proaspat si vioi ca un Rose, dar in acelasi timp serios si structurat ca un Cabernet (mai “light”); un exercitiu de stil care mi-e personal mi-a placut, desi nu stiu cat succes de public a avut (s-au cat a inteles publicul din el) si daca va fi repetat in viitor. Conceptul este si el interesant, „branduirea” pe masura creand o impresie de unitate in idei. RPC-ul pentru cel de fata a fost Excelent: pentru cei 15 lei cat am dat pe el mi-a oferit o gramada: concept, noutate, mister, calitate…ce mai block-buster..:). Daca ne gandim ce vinuri putem sa luam cu 15 lei din magazine, deja imi pare pare rau ca nu am mai luat vreo 2 sticle, dar supozitiile negativiste despre conditiile de pastrare de prin distributia noastra m-au tras inapoi…

 La “normal” il gasim prin magazinele de specialitate la preturi in jur de 45-50 de lei, probabil inainte sa il incerc as fi zis ca RPC-ul este Slab, acum mi se pare Acceptabil, mai ales prin prisma curiozitatii care de data asta nu a omorat pisica..:).

 

 

P.S. Nu e ciudat cum Oprisor, care produc vinuri cu nume de Sfinti, apeland la filonul crestin si de onomastica traditionala a romanilor, au in portofoliu si vinuri cu niste etichete si concepte artistice cel putin indraznete? Cred ca ar fi interesant sa punem pe masa langa un Sfantul Nicolae, la o aniversare traditionala, o sticla de Erotikon….doar asa ca sa socam audienta.

Mentionez ca din punct de vedere conceptual (sic!) si organoleptic prefer Erotikon-ul. Desi am nume de sfant si cei de la Oprisor au facut un vin si pentru mine…:)

 

Tags: Alb, Cabernet Sauvignon, Crama Oprisor, Sherpium

 

Romanii sunt un popor caracterizat de puternice accente de snobism… Snobismul nu stiu daca e chiar o stare de spirit la noi, dar cu siguranta fenomenul a luat amploare in anii care au precedat revolutiei din 1989, alimentat probabil si din frustrarile acumulate pe “vreamea ailalta” cand era totul la comun si ne uitam peste gard la vecinii bulgari, sarbi si unguri care in mod invariabil aveau mai multe (din orice) decat noi. (Oare?)

 

 Esenta este ca la momentul actual traim o adevarata epoca a snobismului si a spoielii ieftine, atenuata parca putin de criza actuala care i-a mai adus pe unii cu picioarele pe pamant. Pentru noi sunt mult mai importante marca, emblema, ambalajul, firma, bling-bling-ul, decat produsul in sine. Domeniul in care se poate vedea cel mai bine acest lucru este in primul rand cel auto, unde nu conteaza daca o masina are n+1 kilometri, e la a 5-a mana, a fost busita si data peste cap de 10 ori si umbli cu cablul de remorcare in portbagaj. Daca pe capota troneaza o emblema de marca “premium” toate acestea pot fi usor trecute usor cu vederea….

Pana la urma nu suntem singurii care dam dovada de snobism, este in general o trasatura a “latinitatii” (bine, mai degraba a celei sud-americane). Ahhh..si sa nu uit: indienii cred ca ne intrec la acest capitol! Si ai nostri si cei din India…

 

Snobismul, manifestandu-se plenar in toate aspectele cotidiene ale societatii romanesti, de la imbracaminte pana la pampers-ul copilului (care mai nou am vazut ca poate fi cu diferite imprimeuri), nu putea sa ocoleasca nici sectorul vinuri. Pentru majoritatea celor care beau vinuri scumpe pe la noi conteaza in primul rand ce scrie pe sticla, a cui e via, cat costa vinul si mai apoi (uneori chiar deloc) ce se gaseste efectiv in recipient.

A bea cu public un Premier Cru bordolez este clar un titlu clar de glorie, Sfantul Graal pentru unii….Un Premier Cru cum ar fi de exemplu un Lafite Rothschild. Dar ce ne facem ca sticla sare de 1.000 € ceea ce nu este tocmai la indemana « maselor » avide de etichete si cam fara eticheta. Si apoi mai sunt si pasionatii de vinuri, care in mod paradoxal si invariabil nu au niciodata bani sa cumpere vinul pe care si-l doresc, nestand in general  prea roz cu finantele (aici vorbesc mai mult in nume propriu).

In cazul acesta vin cu o solutie simpla, din ciclul “costum facut pentru Armani la Beriu”  (chiar se fac, daca nu ati auzit de localitatea respectiva). Nu scrie pe el Lafite, dar are legatura directa cu Lafite..:) Solutia este vinul din titlul postarii.

 

Acesta provine din cel mai sudic domeniu al vaii Ronului (pana la Mediterana mai sunt vreo 10 km): Chateau Mas Neuf. AOC-ul in care se gaseste producatorul mentionat (Costieres de Nimes)  a facut parte din Languedoc (geografic inca face), dar din 2004 este sub administrarea comitetul vinului din Valea Ronului, datorita in primul rand faptului ca vinurile se aseamana ca stil mai mult cu cele din aceasta zona. Producatorul s-a impus de ceva timp ca un etalon al calitatii in regiune, fapt confirmat si de numeroasele recenzii pozitive primite de vinurile acestuia, inclusiv de la celebrul Robert Parker care a atribuit si vinului de fata un scor de 89 p (asta pentru „punctisti”). Vinul este un GSM baricat, cupaj clasic  pentru sudul Vaii Ronului (Grenache 5%, Syrah 70% si Mourvedre 25%).

Dar sa revenim la oile noastre, adica la Lafite Rothschild. O sa ma intrebati ce legatura are vinul de mai sus cu celebrul Premier Cru din Bordeaux. Pai are si ca sa va dati seama va citez din fisa produsului:

 

„Vinification :

• 20 à 30 jours de cuvaison après égrappage complet et foulage léger.
• Fermentation à 30°C.
• Écoulage à chaud en barriques d’un vin de grands crus classés (Smith Haut Lafitte, Lafite Rothschild, Pape Clément)
• Élevage de 9 à 12 mois.
• Embouteillage sans collage ni filtration après 2 à 3 soutirages.”

 

Ati prins fraza magica? Pe scurt producatorul cumpara baricuri folosite de Château-uri importante din Bordeaux (care sunt de cea mai buna calitate si care sunt folosite doar  o singura data) si face elevage-ul vinurilor proprii in ele. Sa va mai spun ca pentru vinurile albe se folosesc baricuri de la Yquem? 🙂

Asa ca pentru 6-7 € puteti avea parte de un vin care a petrecut intre 9 si 12 luni intr-un baric ocupat anterior de un Lafite Rothschild. E ceva de genul: “as close as you can get to a Lafite”. Tin sa mentionez ca am aflat informatiile de mai sus dupa ce am comandat vinul. Asa ca sa nu fiu banuit de “intentii”..:) Dar sa vedem cum arata acesta:

 

Aspect (culoare): rosu inchis, cernelos, opac, cu evidente reflexii violet si o bordura subtire si usor apoasa spre margini

 

Nas: initial inchis cu note de condiment si pamant reavan are nevoie de aerare pentru a scoate in evidenta fructe negre de padure (mure, afine), apetisante dulceturi de cirese amare si visine plus ceva magiun de prune cu tente afumate. Un nas plin, palpabil, care evolueaza frumos, integrat cu piper negru, tutun, ierburi uscate si evidente (si clasice) note “meaty”, de carne de vita maturata.

 

Gust: Debuteaza cu un atac catifelat, dens, molcom, care curge lin, cu impresii puternic manifestate de gemuri de fructe, cirese negre si dulceata de visine. Corpul este mediu spre pronuntat, carnos, cu un alcool bine integrat in ciuda celor 14 grade, acoperind bolta palatina cu un val de muselina care ii ascunde in mod fericit latura serioasa, structurata.

Evolutia descrie in fundal linii usor condimentate, rezultate ale unui „lemn” perfect integrat, cu impresii lipsite de stridenta de cutie de trabuc, lemn dulce, alaturi de ceva ciocolata neagra, amestecuri de ierburi provensale (rozmarin uscat, cimbru, tarhon) si note animalice, de grajduri, piele si hamuri de cai. Aciditatea isi face evolutiv simtita prezenta, mai ales spre final, aducand cu sine o nota de prospetime care echilibreaza foarte bine senzatiile de fruct concentrat.

Finalul este marcat de tanini moi, supli care accentueaza in tuse usoare permanentul echilibru intre structura si suplete. Postgustul este prelung, cald, cu tanini rotunjiti dar prezenti initial, lasand apoi locul notelor de fructe supracoapte, vanilate si de coaja de paine, proaspat luata din vatra.

Per ansamblu un vin Foarte Bun, savuros, echilibrat, complex, perfect abordabil (dupa o prealabila aerare), dar care mai are in fata cativa ani de evolutie. A mers foarte bine cu niste frigarui de ceafa de porc, usor afumate, dar este in elementul lui langa o friptura de vita sau ceva miel, vanat. RPC-ul este iarasi unul Foarte Bun la cei 7 € cat a costat de pe Vinatis. Unde mai pui ca e posibil sa isi joace imaginatia feste si sa identifici si o nota de Lafite prin el. Placebo!

Despre un frate (sau sora) mai mare si mai complicata denumita in mod inspirat La Mourvache (este cupaj dintre Mourvedre si Grenache) vad ca a scris si Mona aici.

 

 

P.S. Apropo, apare si la noi pe site-ul La Chambre versiunea din 2005 la 85 de lei (deci aprox. 19 €), probabil la a treia mana de importatori si comercianti hulpavi. Daca mai punem si transportul intern probabil ca de banii respectivi se pot aduce trei sticle din Franta. No Coment! Asa e in tenis…

 

Tags: Chateau Mas Neuf, Compostelle, Costieres de Nimes, Grenache, Mourvedre, Syrah

 

Am mai scris in trecut despre articole aparute prin RVF. De data asta nu am gasit nimic singular si important de raportat, asa ca o sa va prezint pe scurt ce info puteti gasi in ultimul numar:

 

• un interviu cu Valery Giscard d’Estang despre vinurle frantuzesti si preocuparile sale scriitoricesti. Daca nu stiti despre cine vorbesc, cautati filmul “Amintiri din Epoca de Aur” si vizionati-l. Merita!
• Un scurt articol despre preturile la Bordeaux 2011, care nu au scazut cat trebuie si acum, in pragul recoltei 2012, se asteapta inca o scadere de pret a acestora pentru a elibera cramele pentru recolta din acest an
• Vega Sicilia si Benjamin de Rotchschild au scos primul Rioja facut impreuna in regiunea Alavesa. Cei din revista il anunta ca “impresionant prin finete si catifelare”. Se numeste Macan. Nu se stie inca cat costa…toata lumea presupune ca mult. Si eu!
• China doreste sa isi dubleze productia de vin pana in 2015. Probabil ca si noi…
• Un consumator intreaba ce vin sa cumpere din recolta 2011 pentru copilul de abia nascut pentru a i-l oferi la majorat. Daca va gasiti intr-o postura asemanatoare, sfatul redactiei este Canon, Figeac sau cru-urile din nordul Medoc-ului si neaparat magnum.
• Cativa cititori confirma concluziile experimentului privind aerarea dintr-un numar anterior pe care vi l-am prezentat si eu aici. Pe scurt aerarea ideala este sa tineti vinul in sticla pana a doua zi, eventual cu dopul pus la loc, in frigider.
• Ancheta despre vinul bio si noile reglementari europene care il privesc. Plus 3 raspunsuri din partea lui Dacian Ciolos (singura prezenta romaneasca din revista) cu privire la subiect.
• Cateva prezentari de Chateau-uri construite in China, care bineinteles imita arhitectura exemplarelor celebre din Bordeaux. Mai greu sa imite si vinurile…
• Apoi un dosar exclusiv care se intinde pe aprox. 100 de pagini cu vinurile ce pot fi cumparate din marile lanturi de hypermarketuri din Paris si din provincie (principalele regiuni): cele mai bune preturi, posibilitati de alegere, interviuri (foarte interesante) cu managerii departamentelor de vin din magazine despre cum aleg vinurile si ce vand cel mai bine, etc. Un demers laudabil, extrem de util cititorilor si bun de preluat si la noi!
• Urmeaza sectiunea de degustari unde au trecut prin toate cru-urile din Bordeaux ale anului 2009 si 2010 incheind (inca o data) cu aceeasi concluzie: scaderea de pret pentru recolta 2011 este insuficienta la momentul actual.
• Prezentare a Domanie de la Vougeraie et du L’Arlot si a Domaine A. et P. de Villaine (creat de celebrul Aubert de Villaine in 1971 in Bouzeron pentru a scoate in evidenta Aligote-ul ca soi local), articol incheiat cu o verticala 1990-2010.
• Scurta trecere in revista a AOC Chambolle-Musigny si a influentelor diferitelor terroir-uri asupra Pinot Noir-ului. Foarte interesant!
• La final o prezentare a insulei grecesti Santorini ca destinatie de vacanta, a restaurantului Epicure (Paris VII) si a catorva noi aparitii editoriale

 

Cam atat v-am plictisit pentru azi… Daca stiti ceva franceza si aveti chef de citit o puteti cumpara on-line de aici, contra sumei de 5.14 $ (aprox. 18 lei). Au si Decanter la 6.51 $, Wine Enthusiast la 2.99 $ sau Wine Spectator la 5.99 $. Preturi ok dupa parerea mea…

Revista de fata  are nu mai putin de 236 de pagini si chiar te tine ocupat: ai ce citi o luna pana la numarul urmator. Bine, au si despre ce scrie..:)

 

Tags: La revue du vin de France, reviste