Astazi o sa va povestesc despre un site de unde mai achizitionez vinuri.  Si despre un trend interesant care se manifesta in ultimul timp pe la noi.

Site-ul se numeste www.vinatis.com si fata de cele cunoscute si prezentate de Ciprian aici si in alte posturi pe parcusul timpului punctul forte al celui de fata o reprezinta selectia extinsa de vinuri frantuzesti si bineinteles taxele de curier mai mult decat onorabile. De fapt e mai ieftin sa imi vina vinul din Franta decat din Romania si asta spune multe despre nivelul de dezvoltare al pietei de curierat de pe la noi (apropo un blog despre serviciile de curierat nu exista?:)

Eu personal am comandat de doua ori de pe el si nu am avut probleme…atentie insa la temperaturile de afara, mai ales daca vreti sa aduceti vinuri albe.

In al doilea rand vreau sa semnalez un fapt interesant si de anticipat din punctul meu de vedere: majoritatea colegilor de blogosfera isi aduc si consuma vinuri de pe afara… Trendul care initial era firav si limitat s-a extins in ultimul timp si cam toata lumea vrea sa scape din “colivia” importatorilor si producatorilor autohtoni pentru care busines-ul cu vin se rezuma doar la meschina intrebare: “Cat pot sa imi trag maxim la vinul asta?” Acum ma intreb: chestia asta o fi de bine sau o fi de rau? Si pentru cine?

Si inca o dilema: cat va dura pana cand trendul de mai sus se va extinde pe Facebook, prin magazine, media, etc. acaparand pana la urma segmentul si asa destul de “subtire” al generatiei “millenium” de pe la noi si lasand producatorii autohtoni cu vinuri suprapreciate cu ochii in soare si cu licorile stocate indefinit prin crame? 2, maxim 3 ani? Facem un pariu?

P.S. Imi aduc acum aminte de o carticica cu o coperta sugestiva cu vreo cativa pinguini pe o banchiza, al carei titlu zicea asa: “Icebergul nostru se topeste”…Si de data asta de vina nu este incalzirea globala, ci lacomia locala..:))

Tags: Franta, import, Vinatis, vinatis.com, Vinuri

Vinurile producatorului de fata le puteti gasi si pe la noi la Vinexpert, cel putin pe cele din seria Champ de Coq (Campul cocosului ?!?!) despre care a scris si George, chiar doi ani la rand (aici si aici). Unde mai pui ca in 2011 vinul in cauza a reusit “performanta” sa ia si medalia de aur la “renumitul” IWCB. Nu cred ca a fost foarte greu…

Daca cel de mai sus e un cupaj de Syrah, Grenache si Merlot, cel de fata are Carignan in loc de Grenache, deci probabil ar fi mai concentrat, colorat si impetuos (naravas sa spunem). Oricum Carignan-ul e un soi destul de des intalnit in cupajele din Languedoc, unde se afla localizat si producatorul de fata. Mai multe date despre acesta si terroir-ul ep care il exploateaza, puteti gasi pe site. Despre vin:

Aspect (Culoare): Rosu intens, concentrat, cernelos, cu tente violet si de o opacitate respectabila. Carignan-ul se pare ca isi face treaba cu succes.

Nas: Intensitate medie, integrat, rotund, cu fructe de padure, codimente (piper, scortisoara, ceva piele) plus note animalice, carnoase, evidente. Daca ne abtinem de la consumul imediat si il alergam ceva prin pahar o sa reusim sa scoatem in fata si gemul de fructe, alaturi de ceva note dulcege, vanilate.

Gust: atac domol, rotund matasos, care invaluie treptat palatinul cu note de fructe parguite (visine coapte plus gem de prune). Atasat acestui atac plin vine insa o aciditate medie, bine integrata imprimand un caracter lejer constructiei usor greoaie din debut. Notele carnoase din nas se regasesc si in evolutie, alaturi de scortisoara si ceva piper alb. Imbinand cu succes fructul, supletea si evolutia pe palatin, vinul incinta in primul rand prin armonia cu care cele trei soiuri se “inteleg” intre ele si toate cu alcoolul, bine integrat. Taninii sunt moi, neagresivi, in linia generala a vinului, facandu-si aparitia pe un final umat de un postgust mediu, cald, cu note fructate, dulcege, generoase.

Per ansamblu un cupaj Foarte Bun, reusit in care Merlot-ul aduce catifelare, Carginan-ul concentrare, iar Syrah-ul structura rezultand un vin matasos care aluneca cu dezinvoltura pe palatin. A mers de minune cu un steak de vita, dar poate sta la fel de bine si langa ceva vanat sau tocanite si sosuri mai grele. Vinul are insa o hiba. Care, o sa ma intrebati? Si va raspund: E frustrant de ieftin!

La exorbitanta suma de 5,5 €, cat am dat pe el de aici, chiar imi provoaca un sentiment de frustare nationalista. Mai ca imi pare rau ca l-am baut si nu l-am trimis drept exemplu la unii producatori de pe la noi care scot doar vinuri de la 30 lei in sus  (a devenit cumva o moda?) folosind o celebra expresie pentru a-si justifica preturile de altfel nerusinat de mari: ”E pentru HORECA si magazine de specialitate dom’le!”

Adevarul e ca tinand cont de cum arata HORECA de la noi, tind sa le dau dreptate: de ce sa nu merite clientul sa consume vinuri supraapreciate ca pret fata de ce ofera?  Lasa ca plateste “fazanul” si asa mai umflam buzunarul producatorilor si al ospatarilor care mai inteapa cate un comision de “dop”.

Si oricum pe majoritatea celor din HORECA ii doare exact in spate de calitatea si RPC-ul vinurilor pe care le servesc clientilor. Preaocuparea mare este pentru taxe de listare, cat ne dai ca sa intri in restaurant, cum il scoatem pe asta sa il bagam pe ala, ce bani ne tragem de la “doape”, cum luam niste sticle in plus moca, etc…etc…Si in plus chiar daca i-ar durea, ma indoiesc ca sunt multi care isi dau ei insisi seama ca vinurile romanesti sunt supraapreciate si au luat-o pe aratura cu preturile. Cat despre clientul final…. ahhh….cine? Ah,da prostul care plateste nota.

 Pentru multi din segmentul HORECA de pe la noi business-ul lor se rezuma la o ecuatie simpla de jecmaneala la doua capete: furnizor si client. Sa nu ne (mai) amagim domnilor…

Asa ca eu personal incerc un usor sentiment de greata cand aud de vinuri autohtone, aparute de cativa ani care sar de 30 de lei doar pentru simplul fapt ca se adreseaza acestui segment si nimic altceva. Poate pentru un marketing si o eticheta mai ingrijite, dar atat. Si uneori mai trag in gand si cate un “E, nu mai spune!”.  Daca sunt asa bune, de ce domnilor nu se imbulzeste sa le cumpere si HORECA de pe afara si le vindeti acolo prin magazine la preturi sub cele de pe piata autohtona?

P.S. Sa nu vina iar cineva sa imi explice ca “e greu si costisitor dom’le in Romania sa faci vinuri ieftine si bune” ca iau foc. Adica in Franta se pot face vinuri de genul acesta cu 5,5 € si la noi nu. Da’ ce suntem Las Vegas si cultivam viile intre cazinouri??? O sa cred chestia asta cand o sa vad clar, in documente contabile, costurile respectivului producator.

Probabil am uitat sa va precizez pana acum ca cel mai mult ma enerveaza cei care ma (ne) iau de prosti si vin cu texte de genul celui de mai sus. Prefer producatorii cinstiti (declarativ macar) care spun clar: “daca romanul da banii pe care ii cer pe vinul meu, de ce sa cer mai putin?”. Asta pot sa inteleg. Si exact din acest motiv sunt de parere ca romanii consumatori de vin trebuie sa se mai trezeasca din ignoranta. Pentru ca somnul ratiunii naste monstrii! In cazul de fata vini-viticoli…

Tags: Carignan, Caringole, Croix Belle, Franta, Merlot, Syrah, Vinuri HORECA

     Saptamana trecuta am primit din partea producatorului iesean Casa Olteanu (Gramma) vinul despre care voi vorbi in continuare. Plus sample-uri de Cuvee Visan si Aligote. Si spun asta in deschidere ca sa nu aud maraieli si vorbe pe la colturi (de Facebook) din categoria: “stim noi ca scrii de bine si ca ti-ai facut blog ca sa primesti vinuri gratis”. Yeah right…nu am ce face cu timpul liber si m-am gandit sa mi-l petrec profitabil..:))

     Colac peste pupaza despre vinul de mai sus chiar o sa vorbesc de bine ceea ce va alimenta concluziile unui grup situat cu o treapta mai sus decat “aparatorii integritatii” despre care am amintit anterior (si care nu au in genere nici o legatura cu nici un producator de vin): cei care spun ca laud automat vinul pentru ca e primit gratis..:))  Cu siguranta…

     Daca e sa privim rationamentul in sens invers, nu cred ca un producator s-ar risca sa trimita pentru “sampling” vinuri proaste, asa ca deduc si eu logic ca nu se chinuie cineva sa imi trimita “bozie” spre degustare. Poate  din porniri sadomasochiste sau daca vrea sa scape de mine (din fericire nu cred ca s-a ajuns inca aici :))…Deci sunt intr-un cerc vicios si nu ma pot baza decat pe obiectivitate si rationament propriu pentru a iesi din el. Aplicate bineinteles fiecarui vin in parte…:)

    In fine, lamurit fiind aspectul “vinului gratis” despre care unii cred ca ar fi un fel de “holy grail” pentru oricine detine blog, sa trecem la subiectul de fata. Cu vinul ( de fapt cu vinurile) celor de la Casa Olteanu m-am mai intalnit la Goodwine si mi-au lasat o impresie buna, despre care am scris in termeni usor elogiosi inca de atunci. Ma bucur ca o sa am ocazia sa le studiez mai atent, stiut fiind faptul ca in atmosfera de targ anumite nuante pot scapa nasului, palatinul si constientului…

    Inainte sa va povestesc despre vinul de fata sa va mai spun, celor care inca nu au aflat ca Feteasca Regala este un soi obtinut din Feteasca Alba si Grasa, creat prima data in Mures. Productia este mai ridicata decat in cazul Fetestii Albe si de aici apetitul (sau dragostea) producatorilor pentru aceasta. Numai ca productia mare aduce cu sine si vinuri de calitate indoielnica care au invadat piata, aducand un renume nemeritat acestuia soi, in primul rand in comparatie cu surata sa,  Feteasca Alba (unde recunosc imi e mult mai usor sa gasesc variante de succes). Destul de rar vezi expresii reusite de Feteasca Regala si aici amintesc, in ordinea preferintelor, vinurile de la Stirbey (Genius Loci), Recas (Sole) si Liliac. Cea de fata este insa diferita de acestea, cel putin din punctul meu de vedere.  Sa vedem de ce:

Aspect (Culoare): Un galben, deschis, alburiu, cu usoare reflexii verzui, impropriu vastei majoritatii de Fetesti Regale de la noi.

Nas: intensitate medie, cu tente florale (flori de camp, soc, tei) specifice Fetestii Albe si ceva stone fruits (piersici, caise) plus fructe exotice (eu le mai zic si de guma Turbo) cand se mai deschide. Un nas fin, integrat, completat de nuante mineral- sarate neasteptate.

Gust: vinul debuteaza corpolent, apasat, pronuntat, fapt datorat si alcoolului de 14% (!!!) care se simte si in nas daca nu raciti vinul indeajuns la servire. Altminteri acesta este ireal de bine ascuns in structura vinului. Notele dominante initial sunt cele de mere verzi, flori de camp, fan proaspat cosit, ardei gras, acestea fiind in mod fericit completate de o aciditate neagresiva si la fel de bine integrata ca si alcoolul. Pe masura ce se mai incalzeste (deschide) apar note sugerand rotunjimea, dulceata, cu miere, fruct exotic si pepene galben (din acela lunguiet, fara zeama). Vinul are un evident echilibru de ansamblul fondat  pe o structura solida data in principal de alcool si o aciditate indeajuns de pronuntata pentru a elimina in mod fericit senzatia de platitudine si a induce o anumita nota catifelata, cremoasa. Daca adaugam acestui tablou si tusele elegante de mineralitate din evolutie, dar mai ales din finalul mediu, obtinem imaginea completa a unui vin Foarte Bun, fin si in acelasi timp surprinzator de serios pentru o Feteasca Regala.

    Va spuneam ca varianta de fata este diferita de cele trei exemple reusite intalnite de mine pana acum si enumerate mai sus. Are in plus mineralitatea evidenta si o structura solida. In topul personal l-as pune foarte aproape de primul loc, cu un rezultat indecis… Sa fie de vina terroir-ul, varsta viilor (38 de ani), conditiile climatice ale anului 2011 (despre care puteti citi la George), productia redusa sau tehnicile de vinificare?

     Cert este ca  din combinatia factorilor enumerati mai sus a rezultat o Feteasca Regala cu un aer de Sauvignon frantuzesc de Pouilly Fume, o chestie de laudat tinand cont de “prezumtivele” limitari ale soiului. Reusita celor de la Gramma s-ar putea sa se intoarca impotriva lor in urmatorii ani, stacheta fiind acum ridicata destul de sus. E blestemul unui vin reusit…:)

.

P.S. I: Va avertizez inca de pe acum ca or sa urmeze intr-un viitor (incert) Aligote-ul si Cuvee Visan. Sa nu avem discutii…:))

P.S. II: Nu o sa ii “iert”  doar pentru ca mi-a placut vinul: cand o sa mearga si site-ul de internet? Fisele tehnice din catalogul de pe site, desi pentru vinuri din productiile anterioare (2009), chiar se prezinta bine… E pacat!

Tags: 2011, Casa Olteanu, Feteasca Regala, Gramma