Feb 22 2012
Despre un Chardonnay iluzoriu: Nachbil Chardonnay Demisec 2010
Sunt cunoscute in general parerile si ideile pe care le am despre raportul pret calitate si vinurile romanesti: ca unele dintre vinurile clasificate “quality” de pe la noi tind sa forteze limitele inferioare ale raportului de mai sus. Uneori mai derapez si eu in argumentatii, alteriori mai derapeaza si producatorii la preturi, una peste alta s-a nascut, in cazul meu, un fel de echilibru interior, cu usoare tente efemere de impacare cu situatia de facto.
Uneori insa se intampla sa dau peste vinuri care imi plac, iar acestea pun sub semnul intrebarii oportunitatea existentei unui raport pret/calitate atunci cand vorbesti despre ele. Pana la urma, atunci cand un vin iti place, nu iti mai pui problema de “cat am dat pe el” sau “daca as mai da inca o data banii respectivi”.Rationamentul de mai sus nu se aplica insa pentru toti cei care beau vinul respectiv, conform principiului “beauty is in the eye of the beholder”.
Este si cazul vinului de fata, un Chardonnay autohton produs in nordul tarii de catre Nachbil (Weingut Brutler&Lieb), producator in carui filozofie de a crea vinuri recunosc ca ma regasesc, desi nu am incercat pana acum, spre rusinea mea, nici un rezultat concret al acestei filozofii. De ce? Pur si simplu nu a fost sa fie! Probabil si datorita stilului de marketing si PR mai retras al producatorului care nu tine mortis sa bifeze concursurile si festivalurile de profil de pe la noi, sa isi trambiteze calitatea vinurilor sau sa alerge dupa medalii aurii, argintii sau mai stiu eu de care. Un stil sa zicem a la Davino pe care am ajuns sa il apreciez , dar pe care il pot denumi cu aceeasi usurinta ca fiind a la Nachbil. Marketing a la Nachbil..:)
In fine conjunctura astrala favorabila a facut sa ma intalnesc cu cateva pahare dintr-un Chardonnay produs de Nachbil care m-a lasat usor surprins si nedumerit. Din mai multe motive. Unul ar fi faptul ca nu stiam ca exista, eu avand cunostinta doar de varianta Barrique, sec, a Chardonnay-ului, cea de fata fiind simpla si in plus fiind Demisec. Oricat de mult am cautat pe internet date despre mostra de mai sus nu am gasit informatii suplimentare. De parca nu ar fi existat vreodata. Am facut insa doua poze, intr-adevar de o calitate indoielnica, datorata “tehnicii” din dotare si nu degustarii in exces cum ar putea insinua unii rautaciosi. Oricum se vede clar mentiunea demisec si soiul de struguri. Deci deocamdata il declar disparut, cine poate da informatii il rog sa o faca. Astept provincia!
Si acum despre vinul propriu-zis:
Aspect (Culoare): Galben pai, deschis, stralucitor cu ceva sclipiri verzui
Nas: intensitate medie, elegant, complex cu arome de mar, piersici, caise si ceva nuante minerale
Gust: Un atac proaspat, subtil, cu un coctail subtil de nuante de citrice, “stone fruits” (piersici si caise) si mar proaspat cules, asortate unui corp rotunjit de restul de zahar. Acesta este bine integrat cu aciditatea si nu invoca nici un moment caracterul fad specific vinurilor in care zaharul a fost folosit ca metoda de ascundere a unor defecte. Echilibrul alcool (12%), aciditate, zahar este bine realizat si se mentine cu un succes neasteptat pe parcursul evolutiei pe palat a vinului de fata. Evolutie care dezvaluie treptat arome diafane de unt si toast care se alatura fericit “fructelor” de mai sus. Finalul este intrucatva neasteptat pentru un vin demisec: proaspat (chiar racoritor) si onctuos in acelasi timp, imbinand subtil aromele de coaja de paine si unt cu tuse de mineralitate.
Un vin care mie personal mi-a placut mult. Nu stiu daca din cauza restului de zahar care “inseala” in mod fericit simturile sau mai ales din cauza echilibrului si integrarii perfecte a acestuia intr-o constructie care emana eleganta si subtilitate. Un Chardonnay diferit de ceea ce am incercat pana acum pe la noi (clar peste orice Chardonnay demisec si peste multe variante seci), cu tente evidente de mineralitate, invocand parca terroir-ul racoros unde a fost creat. Sunt curios cum ar fi iesit daca era vinificat sec (in conditiile unui alcool de 12 % nu cred ca era imposibil), insa ma gandesc ca mineralitatea si aciditatea ar fi devenit prea evidente, fapt deranjant pentru unii. Pe mine recunosc ca m-ar fi bucurat sa vad o incercare de Chardonnay mai aspru, mai mineral, a la Chablis sa zicem.
Sunt extrem de curios cum arata varianta Barrique, sec, despre care am auzit numai de bine. Cel de fata este in opinia mea un vin Foarte Bun. Asupra raportului pret/calitate nu ma pot pronunta in cunostinta de cauza pentru ca nu l-am gasit la vanzare pe niciunde. Varianta Barrique este in jur de 40 de lei, dar este vorba de alt vin, desi de la acelasi producator.
Una peste alta un vin iluzoriu, atat la figurat, ca prezenta si experienta gustativa cat si la propriu, prin lipsa informatiilor despre el. Si cum prin blogosfera am vazut ca se mai poarta in ultimul timp citate din opera eminesciana cel mai potrivit contextului mi s-ar parea urmatorul:
“Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.”
