Intotdeauna am fost de parere ca pe langa alegerea vinul pe care doresti sa il bei, conteaza foarte mult contextul in care il bei si mai ales cu cine. Este un fel de axioma personala verificata de nenumarate ori in practica, dar niciodata demonstrata, pentru a face trecerea la stadiul de teorema. Demonstratia respectiva mi-a scapat parca intotdeauna printre degete, iar astazi ma incearca un sentiment ca aseara am fost iar foarte aproape de ea.

Contextul a fost favorizat de invitatia din partea Excelentei Sale, Mark H. Gitenstein, Ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucuresti, de a lua parte la o receptie “to celebrate American wine and delicious beef”. Profit de ocazie pentru a multumi pentru invitatie si pot spune inca de la inceput ca m-am simtim excelent.  Sentiment impartasit de altfel in unanimitate de majoritatea celor cu care am avut ocazia sa vorbesc aseara.

In sustinerea celor de mai sus, astern in continuare doar cateva pareri personale:

• Organizarea excelenta, cu doua prezentari scurte si perfect edificatoare despre motivele intalnirii, adica vinul american (a D-lui Somelier Sergiu Nedelea) si carnea de vaca (“Beef”) pregatita excelent de Dl Ion Lica, bucatar sef al JW Marriot Steakhouse. In plus, atmosfera relaxata si relaxanta, intr-o oaza de verdeata in mijlocul unui Bucuresti aglomerat si prafuit, totusi putin mai verde fata de cum il stiam.
• Intalnirea cu majoritatea “populatiei” din blogosfera bucuresteana (Alin, Razvan, Mihai, Cosmin, Mona, Nicusor, Mihnea ) plus Bogdan care a indurat supliciile unui drum cu trenul de la Oradea pentru afi alaturi de noi (sper sa nu fi uitat pe nimeni, scuze anticipate daca am facut-o, dar am circumstante atenuante). Plus Vali de la vinul.ro, care m-a tras de maneca de vreo cateva ori si ii multumesc ca nu m-a lasat sa ratez cateva vinuri excelente prezente la degustare si Sergiu Nedelea cu care am apucat doar sa fac cunostinta si sa schimb doua vorbe. Plus o multime de pasionati si “actori” din industria autohtona a vinului  pe care am avut ocazia sa ii cunosc pentru prima data. Dupa atatea plusuri, va puteti da seama destul de usor ca a fost o seara la superlativ, singurul incident (e drept, nu diplomatic) a fost caderea aparent fara nici un motiv a unei sticle de Artisan (L.E. Zinfandel Artesin, potrivit marturiei de mai jos a “autoarei”) de pe o masa de degustare, ale carei consecinte au fost prompt inlaturate.  Si da, avea un buchet destul de timid care nu a avut timp sa se deschida foarte mult dupa cadere, deci nu a fost mare deranj olfactiv.
• Calitatea  preparatelor culinare, incunutate de carnea de vaca gatita perfect (rare si medium-rare) de catre cei de la Marriot. Stau acum sa ma gandesc ca in limba romana folosirea apelativului “carne de vaca” pentru “beef”-ul american Black Angus este o mare nedreptate avand in vedere ca la noi majoritatea acestui tip de carne provine de la variantele crescute pentru productia de  lapte care nu au nici o legatura cu productia de carne si implicit nici cu textura frageda si gustul decadent al acesteia. Cred ca  neologismul “beef” aparut in DEX ar face dreptate steak-ului american in acest sens.

Pe scurt, o seara excelenta, intr-o companie excelenta care a  constituit inca un argument in plus  in  sprijinul axiomei de mai sus. Cred ca nu voi fi niciodata capabil (si sincer nici nu imi doresc) sa o demonstrez. Aceasta tinde deja sa devina un fel de Fata Morgana, un  Bagdad personal al unei nopti de “decemvrie” la care se poate accede in diferite feluri.

Pana la urma, pentru mine, in aceasta consta placerea si scopul vinului: sa aduca impreuna oameni si idei si sa induca un sentiment de apropiere de perfectiunea si sublimul demonstratiei unei teoreme, fie ea chiar si personala.

P.S. Cele spuse de mai sus au fost gandurile la cald (sau bine frapate) de pe urma evenimentului…Motivul cel mai important si ingredientul care lipseste scurtei si colocvialei relatari personale de mai sus, adica vinurile americane (si nu numai) prezente la degustare, promit sa il tratez in urmatoarea postare.

Un scurt “sprit” de weekend („quaffing” cum ar spune englezul, dar mai moderat) mi-a inlesnit intalnirea meteorica cu vinul de mai sus si cu acest prilej cu gama low-end spre medium (?!?) a Aureliei Visinescu de la Domeniile Sahateni.

Trebuie sa recunosc de la bun inceput ca intre mine si vinurile create de D-na Visinescu exista un “tango” mai vechi, inca de pe vremea cand ii regaseam semnatura pe sticlele  de Feteasca produse de Halewood, intr-o perioada cand piata vinului de la noi era intr-un fel de era cambriana care  promitea parca sa nu se mai termine. Bine nici acum nu suntem prea departe, un fel de Carbonifer, cu tendinte spre Jurasic.

Deci:  spuneam ca imi aduc minte cu placere de vinurile respective care m-au bucurat in mai multe imprejurari, fiind atunci o alternativa excelenta si sanatoasa la marea de vinuri varsate vehiculate in epoca de glorie (productiva, nu calitativa) post-decembrista a statiunii viticole de la Stefanesti Arges. Semnatura de pe sticla le conferea un aer de vinuri de autor si parca era altceva decat eticheta cu Premiat pe care o vedeai pe unde te intorceai (nu ca astazi am fi scapat de ea).

Intre timp Aurelia Visinescu a plecat de la Halewood si si-a infiintat propria crama, adica Domeniile Sahateni. Cu produsele noii crame m-am intalnit sporadic si aleatoriu in diferite ocazii, mai ales cu Gama Nomad. Oricum impresii competente ca intotdeauna despre vinurile din aceasta gama a scris si George aici si aici.

Sa revenim insa la proba in discutie. E de prin 2006 care deja e „warning sign”, alcool in jur de 12 5 parca, sec.

Culoare: Galben auriu, cam lipsit de stralucire, as zice

Nas: Caise, piersici si ceva mai acrisor sa zicem citrice

Gust: Cam trecut,dezechilibrat, cu un corp mult prea pronuntat pentru o feteasca alba dar corespunzator pentru o versiune “populara”. Note de citrice, aceleasi fructe depistate si de nas si parca ceva note ierboase, omorate insa cu promptitudine de o aciditate peste medie. Vinul pare rupt in doua, de la un atac greoi si corpolent trecand la o aciditate puternica, contrastanta. Finalul nu prea exista decat sub forma unui gust acrisor care, din fericire, nu persista foarte mult. Am banuiala (indusa dealtfel si de culoarea galben-aurie) ca vinul trebuia baut mai demult, acum fiind deja trecut. Se confirma astfel o axioma celebra conform careia vinul alb si ieftin trebuie baut rapid, in maxim un an de la productie, apoi rezultand experiente nefaste pentru consumator. Oricum stati linistiti ca la ce e la noi pe piata se poate mult mai rau decat atat.

Din ce am citit  exista in portofoliu si alte “interpretari” ale acestui soi (in gamele Nomad si Artisan), calitatea si satisfactia consumatorului crescand, se pare o data cu urcarea in gama si in pret. Oricum vinul de fata a fost “botezat” instant de catre comeseni cu apa minerala, devenind un sprit prietenos si agreabil pentru un niste pulpe de pui la gratar.

In concluzie, un vin slab, cu tendinte populare inca de la nastere, care trebuia baut acum vreo cativa ani ca sa ne dam seama ce s-a vrut de la el. Inca nu am incercat nimic din Gama Domeniile Sahateni, dar tinand cont de pozitionarea prin pretul de raft in hypermaket-uri nu ar trebui sa avem foarte mari asteptari.

Deci pentru mine directia de acum incolo este doar in sus spre gamele superioare. Sau „mai superioare”? 🙂

Tags: Aurelia Visinescu, Divin, Domeniile Sahateni, Feteasca Alba

Vine din Muntenegru…pe unde m-am perindat si eu in concediu vara asta. Este fabricat de un producator local, fosta intreprindere comunista, in fosta Iugoslavie dar care a supravietuit cu succes “trecerii la economiei de piata”.

Firma se cheama Plantaze si se ocupa, asa cum banuiti deja, cu producerea vinurilor, in special din soiul autohton si indigen Vranac. Via (Cernovsko) este un fost camp neroditor care acum este cea mai mare vie din Europa (daca ma intreba cineva puteam sa jur ca Spania sau  Italia gazduiau recorduri de genul asta) cu 2.310 Ha si peste 11 milioane de butasi de vita pe rod. In afara de Vranac (majoritar) mai exista Sauvginon Blanc, Grenache (folosit la Rose), Chadonnay, Merlot, Cabernet si Krstac soi alb, de asemenea specific zonei. Citeste in continuare »

Tags: Muntenegru, Plantaze, Pro Corde, Rosu, sec, Vranac