Sep 21 2011
Zic de sezon
pentru ca a venit toamna si se apropie culesul…deci cam asta ar fi momentul ca producatori sa mai faca ordine prin crama si sa mai “scape” de stocuri pentru a face fata noii recolte. Si cum anul acesta a fost unul foarte bun pentru vita de vie, cred ca toata lumea se ateapta la o recolta corespunzatoare sub aspectul cantitatii…despre calitate vom vedea, desi premisele ar fi favorabile. Citeste in continuare »
Sep 20 2011
Nu are rost sa intru in foarte multe detalii si prezentari, deja gama V-Legends de la Recas este arhicunoscuta publicului (si aici sper ca nu ma refer doar la internauti).
Pe scurt, sambata am avut ocazia sa beau la un eveniment doua vinuri din aceasta gama care mi s-au parut diametral opuse, adica un Chardonnay (de fapt renumitul Chardonnay care este banuit ca este vandut si la Carrefour sub brandul „Frunza”) si un Dry Muscat care este de fapt un Muscat Ottonel si numai dry nu este.
Despre Chardonnay numai de bine, fapt ce poate deduce si din numeroasele review-uri de pe blogurile “de specialitate”. Un vin tanar, proaspat, facut in stil de Lume Noua cu note citrice, florale, putina vanilie de laniste urme de lemn (nu va mai ganditi la baricuri) si un echilibru foarte bun intre aciditate si alcool. Pe scurt un „best-buy”, cu cel mai bun raport pret/calitate in cazul variantei Frunza, chiar in urma scumpirilor usoare din ultimul timp (10.99 lei de la 9.99 parca).
Dry muscat-ul este la polul opus…din mai multe puncte de vedere. Desi este etichetat ca un demisec cu 13% alcool (Chardonnay-ul de mai sus are 13,5% culmea) in gura seamana izbitor cu un demidulce. Un corp greu, pronuntat, chiar deranjant si note de alcool pe fondul unei aciditati deficitare si a unui gust fad. Ceea ce il mai salveaza este nasul specific cu armele cunoscute de muscat. Sa nu ma intelegeti gresit, este departe de variantele indulcite artificial ale „greilor” in domeniu de pe la noi, dar comparat cu Chardonnay-ul asa pare.
Din punctul meu de vedere, dupa ce am baut cam tot ce este pe alb de la gama V-Legends a celor de la Recas, as spune ca cele doua de mai sus sunt la extreme. Chardonnay-ul elegant, echilibrat cu alcool bine integrat, Dry Muscat-ul greu, vulgar si putin cam dulce pentru un demisec.
Nu sunt neaparat exemple de “asa da” si “asa nu” ci reprezinta pana la urma doua abordari si stiluri diferite pentru consumatori diferiti. De ce spun asta? Pentru ca per total in seara respectiva a fost preferat mai mult Dry Muscat-ul decat Chardonnay-ul. Se pare ca anii de Grase de Cotnari, Pietroase, Busuioace (!?!?) si Tamaioase indulcite isi spun cuvantul in comportamentul de consum al romanilor.
In rest, la fel cum am spus si la inceput, despre V-Legends numai de bine. La ora actuala este singura “linie” consistenta sub aspectul calitatii vinurilor si corecta, pentru banii ceruti. Dintre vinurile albe, eu m-as opri la Chardonnay si Sauvignon Blanc pe primele locuri in preferintele personale, urmate de Pinot Grigio, Riesling Italian si Dry Muscat.
P.S. Am vazut zilele trecute intr-un magazin de specialitate din Pitesti o sticla de V-Legends pe care scria Furmint. Fiind vinificata tot spre dulce nu m-am incumetat sa o incerc, dar am fost surprins, pentru ca nu stiam sa existe asa ceva. Probabil o fi fost dintr-un an mai vechi…de aici si scepticismul cu care am tratat-o instantaneu.
Sep 14 2011
Pentru cine nu este obisnuit cu sistemul de clasificare a vinurilor nemtesti titlul ar putea parea ciudat.
Pe scurt si in mare aceasta clasificare ar suna cam asa:
Tafelwein – vin de masa
Landwein – vin de tara
Qualitatswein bestimmter Anbaugebiete (QbA) – vin cu denumire de origine
Pradikatswein (care provine dintr-o clasificare mai veche denumita “Qualitatswein mit Pradikat”) – vin facut din struguri cu un nivel ridicat de maturitate (coacere). Pe masura ce maturitatea strugurilor creste , cresc implicit si nivel de zahar/alcool si pretul.
In cadrul acestei ultime clasificari avem 6 categorii distincte: Kabinett, Spatlese, Auslese, Beerenauslese, Eiswein si Trockenbeerenaulese. Fiecare din categorie este definita de un potential alcoolic rezultat din coacerea strugurilor care este definit in mod specific fiecarei zone de crestere sau varietati de struguri in parte si are “povestea” ei in ceea ce priveste tehnicile de recoltare si vinificare. De exemplu, la Eiswein unde se folosesc strugurii care au inghetat in mod natural in vie si care sunt culesi uneori prin ianurie, iar la Trockenbeerenaulese, cea mai inalta clasificare unde vinurile ating uneori preturi exorbitante rivalizand cu marile vinuri frantuzesti (Sauternes in special), se folosesc struguri ajunsi in stadiul de stafidire, culesi manual boaba cu boaba, cel mai adesea din vii cu pante inclinate la unghiuri imposibile si din care rezulta vinuri dulci sau foarte dulci.
Pe scurt, sticla de fata este achizitionata din Kaufland la aprox. 10 lei, mai mult din curiozitate cu privire la ce s-ar putea gasi in ea la acest pret “cado” ca sa citez un clasic al teleshopping-ului. Este un Auslese din 2009, Rheinhessen (adica din regiunea viticola aflata pe stanga vaii Rinului, cea mai mare din Germania), cu 10% tarie alcoolica, bineinteles dulce, produs pentru Kaufland de Peter Mertes una dintre cele mai mari intreprinderi viticole din Germania, furnizor in special pentru hipermarket-uri si “mass-market”.
Pe scara de clasificare de mai sus un Auslese este cam la jumatatea acesteia, iar preturile sunt in general mai ridicate decat echivalentul a 2,5 Euro. Asta ca sa nu mai mentionez ca la Kaufland au un “pachet” de la acelasi producator cu un Beerenauslese si culmea, un Eiswein la incredibilul pret de aprox. 35 lei amandoua ….pomana fara lumanare am putea spune. Parca despre unul din ele scrisese si George la un moment dat.
In primul rand este de remarcat sticla eleganta de 0,5 l, subtire, cu linii drepte si sobre, destul de des intalnita in cazul vinurilor dulci germane, dar neobisnuita pentru publicului autohton.
Culoare: Galben-pai, stralucitor, curat.
Nas: Intensitate medie spre scazuta cu note de miere, caise, petale de trandafir si ceva tente minerale.
Gust: un vin corpolent, datorita in special zaharului, cu o aciditate medie care ii mai estompeaza din dulceata, dar nu intr-un mod reusit. Alcoolul nu se simte foarte puternic in principal datorita lipsei acestuia (doar 10 % tarie alcoolica), ajutand vinul sa para mai elegant decat variantele dulci autohtone care sunt mai alcolizate. Senzatii puternice de miere (fagure, ceara) insotite de note fructate (caise, piersici), stafide si ceva pepene galben. Post-gust mediu spre scazut cu aceleasi note dominante de miere si parca o crestere a aciditatii spre final, unde mai apare putin si alcoolul, care impreuna mai salveaza vinul compensand o parte din senzatia dulceaga permanenta specifica vinurilor ieftine.
Pe scurt, o varianta de luat in seama la Tamaioasele si Grasele din aceeasi categorie de pret oferind parca mai multa eleganta si subtilitate decat exprimarile alcoolice vulgare ale variantelor autohtone. Pare o varianta light a unei Grasei de Cotnari mai atent lucrata. Putin mai sus ca pret, putem gasi insa Tamaioase Romanesti mult mai bine echilibrate si mai complexe ca note de degustare. Pentru satisfacerea curiozitatii sau a imaginii asociate cu degustarea unui vin nemtesc (adica pentru “impresie”) este un vin care nu dezamageste. Acceptabil
