Mai exact, pentru soiurile traditionale romanesti si pentru cei care le promoveaza. Sa fim seriosi nu cred ca o sa se nasca prea curand din Romania vreun Cabernet Sauvignon care sa rivalizeze cu Bordeaux sau vreun Pinot Noir care sa aspire spre eleganta unui vin de Burgundia. Obstinenta si principiile de business ale industriei viticole autohtone care, in mare majoritate, defriseaza suprafetele cultivate cu soiurile autohtone pe considerente ca vinurile din aceste soiuri nu dau satisfactie, sunt demne de o cauza mai buna. Pot insa accepta ideea ca soiurile romanesti nu au avut norocul unor wine-maker-i cu viziune si experienta internationala, asa cum se bucura varietatile cunoscute. Citeste in continuare »

Tags: Agricola Stirbey, Cramposie Selectionata, Dragasani, Oliver Bauer, Terroir, Traditie

Chile este recunoscut ca un producator de Sauvignon Blanc-uri corecte  si destul de interesante de la variante usoare, de vara , cu arome de florale si de fructe exotice (cum este si cel de fata) la cele complexe si elegante.  Plus ca au un raport pret/calitate in general bun, desi costurile de transport si distributie probabil ca reprezinta o parte importanta din pretul final.

In fine, cum Sauvignon Blanc-ul este un vin pe care, in general, il asociez cu vara si caldura, datorita in principal aciditatii ridicate care il face racoritor si proaspat, cel de fata a fost alegerea ideala pentru perioada torida din ultima vreme. Cum producatorii romani pe care i-am incercat m-au cam dezamagit in trecut (fie prin calitate, fie prin preturi prea mari pentru ceea ce ofera, vezi Jidvei), am apelat de data aceasta la un vin de Chile.

Vinul de fata il gasiti prin Auchan, in jur de 18 lei /sticla, este importat de Lerida si imbuteliat in Europa de un negociant francez. Seama suspect de mult la sticla si prezentare cu Emperador, vin adus de acelasi importator (cred ca de la acelasi negociant francez, dar nu bag mana in foc), deci s-ar putea ca cele doua sa aiba ceva origini comune. Vinul este bineinteles sec, 12% alcool, care, in treacat fie spus, nici nu se simt.

Culoare: Galben pai, stralucitor, cu reflexii verzui

Nas: Fructe exotice in primul rand (mango, ananas) plus ceva  arome florale

Gust: Crocant, vioi, putin mineral, cu aciditate medie spre ridicata, un atac cu note de fructe exotice mango, papaya, ananas. Postgust mediu, racoritor cu note citrice, de lamaie si graprefruit.

Una peste alta, un vin racoritor, bun pentru vara, fara pretentii deosebite, dar care nu m-a dezamagit tinand cont cat a costat.

Tags: Casa Campo, Chile, Sauvignon Blanc, Valle Central

Problemele cu care se confrunta economia elena sunt deja arhicunoscute…datorie publica prea mare, somaj, restrictii bugetare (la modul ca nu se mai acorda al 14-lea salariu la bugetari..), manifestari de strada, etc. Cum poate in aceste conditii de austeritate grecul obisnuit sa isi  mai indulceasca putin supararea?  Sa nu spuneti Lacrima lui Ovidiu ca nu e cazul..:). Ovidiu era roman. Au si ei variante de vin dulce-licoros. Eu stiu doua: Muscat de Samos (alb) si Mavrodaphne (Mavrodafni) of Patras (rosu).

In continuare o sa vorbim despre cel de al doilea, Mavrodaphne of Patras. Bineinteles se produce in regiunea Patras din nord-vestul extrem al Peninsulei Peloponez, in stil de vinificare “solera” din soiul de strugururi cu aceeasi denumire, uneori in cupaj cu Korinthiaki negru, cum este si cazul de fata.  Alcool 15%, zahar 130g/l,  il gasiti la Real pe la un 20 de lei, varianta produsa de Kourtakis SA. Genul acesta de vin este folosit destul de des si in bisericile grecesti la impartasanie, existand de asemenea si varianta “single vintage”, dar mult mai scumpa decat varianta “blend”, cum este cea de fata.

Culoare: Rosu deschis, rubiniu, stralucitor, chiar spre un chihlimbar mai inchis

Nas: Intens, aromat, specific vinurilor de desert, cu arome de fructe confiate (prune, smochine, curmale)  si stafide, note subtile de ciocolata neagra si caramel.

Gust: Atacul este extrem de dulce, specific vinurilor licoroase, de desert, cu stafide, smochine si ceva prune uscate, urmat de o aciditate medie care “salveaza” vinul si ofera un post-gust lung cu note de ciocolata si caramel, alaturi stafide gabene. Alcoolul se simte,  dar nu foarte pronuntat fiind destul bine integrat cu zaharul.

Pentru amatorii de puncte, vinul a primit 84 pct.  de la Parker (Wine Advocate) si 88 pct. de la Wine Spectator. In treacat fie spus Muscat-ul de Samos (se gaseste tot in Real) a primit 86 de pct. de la Parker ceea ce ma face curios cu privire la acesta (l-a incercat cineva?).

In concluzie, un vin bun de desert, care merge bine in doze mici, cu chestii dulci sau cu ciocolata, caracterizat de o aciditate bunicica, dar nu stralucitoare. O alternativa extrem de tentanta si sub aspectul pretului la autohtonul “Lacrima lui Ovidiu” 5 ani, care, in varianta actuala, te cam face sa plangi dupa ce era odata acest vin.

Tags: Grecia, Licoros, Mavrodafni, Mavrodaphne, Patras, Rosu