Jun 04 2014

Ce ne trebuie noua export de vin?

Published by under Diverse,Marketing,Opinii

 

Premisele intrebarii de mai sus sunt simple: in anul de gratie 2013 Romania la o productie estimata de aproximativ 4 300 mii hl (conform OIV) a inregistrat exporturi de aproximativ 2,5% din productie (aproximativ 100 mii hl). Valoric in jur de 16 mil de euro…

Wine questions-thumb-300x450

 

Prin comparatie Portugalia, la o productie cumva apropiata (in general ne cam schimbam locul in clasamentul mondial al tarilor producatoare de vin cu ei) a avut exporturi de aproximativ 55 % din productie.  Comparatia cu Portugualia se poate face cam cu orice tara producatoare de vin.

De exemplu vecinii bulgari exporta cam 40-50% din productia de aprox. 100 mil. litri de vin) iar fratii de peste Prut exporta peste 30% din productie si incaseaza in jur de 190 mil dolari. Pe scurt, suntem catastrofa la export. Punct! Nici o noutate…

Problema a fost identificata si de ai nostri, care recunosc ca “nu avem vocatie de exportator de vin”, iar cauza este citata intr-un articol din Jurnalul National:


“In ceea ce priveste comertul cu vinuri, statisticile releva ca Romania importa cantitati mult mai mari decat exporta, specialistii din domeniu afirmand ca Romania nu are vocatie de exportator. Marii producatori autohtoni de vin considera ca nu partenerii externi ar fi problema, ci preturile extrem de mici obtinute pe piata externa pentru vinurile romanesti de calitate.” 

Adica pe scurt noi am exporta, dar nu ne da nimeni cat vrem noi pe vin. Sau cat credem noi ca merita…

 

Se cere: de ce nu exporta Romania si ce ar trebui sa facem ca sa ne valorificam productia la fel ca ei la niste preturi decente? 

 

Solutia: Problema nu exista, nu avem nevoie de export!?!?

Zilele acestea stand de vorba intr-un anumit context cu un specialist roman, presedinte de mare organism in domeniu, persoana importanta nu spui cine (am spus ca discutam atitudini nu oameni, da?), am aflat o teza interesanta. Redau din memorie:

 

„Domnule, Romania nu are nevoie sa exporte si sa fie prezenta pe pietele internationale pentru ca avem un consum intern ridicat si putem absorbi lejer toata cantitatea de vin produsa. Eventual noi ar trebui sa exportam asa, cateva sticle din vinurile de top, ca sa vada cei de afara ca avem potential si daca o fi vreodata nevoie sa avem cu cine discuta.”

 

Per moment am ramas blocat, sincer nu ma asteptam la asa perspectiva, mai ales de la cineva cu greutate, care lucreaza in industrie si care teoretic ar trebui sa se ocupe de promovarea vinului romanesc la export.

Acum nu stiu ce sa zic, poate mi-a scapat mie esenta fenomenului…

Poate chiar asa o fi si trebuie sa ne baricadam in tara si sa ne bazam pe consumul intern, chiar si la actualele niveluri de pret, la productiile in urcare ca urmare intrarii pe rod a viilor plantate cu fonduri UE si la asaltul din ce in ce mai prezent al importatorilor. Ca in “Cei trei purcelusi” sau “Capra cu trei iezi”…

Si atunci chiar nu mai are rost sa participam nici la concursuri si targuri pe afara, nu ne trebuie nici imagine de tara; stam acasa si eventual mai facem cate un “Strugure de aur” sau cate un “Bachus” pe luna in fiecare judet si ne este de ajuns.

La ora actuala cred ca noi avem probleme nu cu vinul in sine, cat mai degraba cu oamenii care ar trebui sa se ocupe de promovarea lui. Calitatea produsului s-a imbunatatit in ultimii ani cu ceva investitii si fonduri UE, dar mentalitatea si viziunea celor care ar trebui sa il promoveze si sa il scoata in lume a ramas aceeasi ca pe vremea “cealalta”. Si probabil ca se va mentine asa inca o lunga perioada de timp.

Iar in aceasta privinta, indiferent cate fonduri UE vom absorbi, mi-e teama ca nu vor ajuta la nimic…

 

 

3 responses so far

 

Jun 02 2014

O calatorie printre vinurile Greciei alaturi de Stellios Boutaris

Published by under Degustari,Diverse,Grecia

 

Martea trecuta, la invitatia somelierului Avram Laurentiu Achim am participat la un masterclass de vinuri grecesti organizat de importatorul acestora in Romania, Greka Terra la restaurantul Tasting Room din Bucuresti.  Evenimentul a beneficiat de prezenta  ambasadorului Greciei la Bucuresti, iar din partea Romaniei a celebrului trio (triade?) de somelieri autohtoni: Achim (co-organizator), Nedelea si Timofti (Sr. sau Jr. cum doriti), a lui Catalin Paduraru plus oameni din domeniul vinului: comercianti, importatori, etc

 

Ca pasionat de vin, tin sa precizez inca de la inceput ca resimt lipsa unor evenimente de acest gen in peisajul autohton. Cred ca e timpul sa trecem peste clasica degustare cu drojdeala si PR ieftin cu superlative de genul „cel mai”, „cea mai” care se practica pe la noi si sa incercam sa organizam, macar pentru cei care vor, mai multe evenimente de acest gen in care vinurile vin (sic!) insotite si de explicatii pertinente din partea unora care stiu despre ce vorbesc, care mai fac si vinuri si nu se ocupa doar de comunicare.

 

Probabil ca target-ul vizat nu este foarte mare, dar ar fi un pas necesar si de dorit in directia maturizarii pietei autohtone si incurajarii formarii unui segment de adevarati pasionati de vin. In plus ridicam nivelul celor care chiar vor sa invete despre vin…

 

Eu unul incerc sa nu pierd astfel de evenimente atunci cand se organizeaza tocmai pentru ca sunt rare si imi ofera prilejul sa cunosc si sa invat din experienta altora. In cazul de fata vorbim de Grecia, despre a carei traditie in materie de vin nu cred ca este cazul sa mai vorbesc tinand cont ca tot bazinul mediteranean a fost „civilizat” din punct de vedere viticol de catre colonistii greci. Bine si apoi de romani. Asa ca una peste alta, lor ar trebui sa le multumim in primul rand pentru promovarea vinului inca din cele mai vechi timpuri. Ca si pentru democratie dealtfel….:D

 Greek Wine

 

Vinurile prezentate de catre importatorul Greka Terra fac parte din segmentul de top al vinurilor grecesti. In plus au fost introduse si explicate de un vinificator grec de elita, dl. Stellios Boutaris, fiul celebrului Yiannis Boutaris, figura emblematica a industriei viticole grecesti si nu numai, tinand cont de faptul ca tocmai a fost ales primarul Salonicului, la al doilea mandat, candidand ca independent. Dar sa trecem peste politica si sa revenim la vin. In ceea ce il priveste pe dl Stellios Boutaris, pentru unul ca mine care am terminat Finante si lucrez in domeniul economic, sa intalnesc un oenolog absolvent de INSEAD cu specializare in econometrie  constituie in sine o ocazie de neratat.

 

Cine a avut si cea mai mica legatura cu vinul grecesc a auzit cu siguranta despre Boutari, unul dintre cei mai vechi si mai mari producatori de vin din Grecia. Yiannis Boutaris s-a desprins din firma mare in 1997  infiintand o crama noua, Kir Yianni,  axata pe calitate si pe promovarea soiurilor autohtone pe pietele internationale. Si a reusit. La ora actuala in zona Naoussa (nordul Greciei) in care detine aproximativ 40 de ha de vie este considerat pionierul calitatii si principalul promotor al soiului local Xinomavro pe pietele internationale. Soi dealtfel capricios si greu de vinificat, care pare o combinatie ciudata si fermecatoare de Nebbiolo cu Pinot Noir, in termeni de soiuri mai cunoscute.

 

Intre timp cei de la Kir Yianni, au achizitionat si o parte din producatorul Domaine Sigalas din Santorini, o referinta in materie de vinuri albe obtinute din Assyrtiko, un alt soi local cu potential enorm.

 

V-ati dat probabil seama pana acum ca grecii se concentreaza la export pe promovarea soiurilor locale, rar vezi cate un soi international prin viilor lor si de obicei in rol de „suport” al celor locale.  Bine, au si de unde alege; din cele cateva sute de soiuri authotone, „doar” vreo 77 aparand documentate in cartea lui Jancis Robinson, Wine Grapes. Ne povestea dl Boutaris ca sunt atat de multe soiuri incat nici ei nu le cunosc pe toate si de la un sat la altul sau de la o insula la alta schimbi si solul si soiul de struguri.

 

In afara de vinurile de la Kir Yianni, au fost prezentate si vinurile altor producatori din diferite zone ale Greciei, avand ocazia sa ne facem o parere de ansamblu, in mare, despre potentialul vinurilor grecesti si stilul fiecarei zone. Am avut astfel parte de Assyrtiko, Athiri, Robolla, Malagouzia, Roditis, Moschofilero la albe sau Agiorgitiko, Xinomavro, Vradiano, Kotsifali, Limnio, Mavrotragano la rosii.

 

Evenimentul a inceput cu o degustare “la liber” de douazeci de vinuri. Ca o idee generala albele mi s-au parut per ansamblu peste rosii ca nivel calitativ, fiind unele dintre cele mai curate, expresive si pure vinuri pe care le-am baut pana acum. Plus o consistenta in calitate si corectitudine tehnica de invidiat.

 

Am remarcat dintre albe:  Robola 2012 de la Gentilini (un vin cu personalitate despre care a vorbit si Bogdan , impresiile mele sunt asemanatoare; si mie mi-a placut), asamblajul de Assyrtiko cu Athiri de la Domaine Sigalas 2013, un Moschofilero 2012 Semeli de la Nassiakos ce interpreteaza un soi cu personalitate aparte, diferit de altele incercate de mine pana acum (aromatic in nas, dar foarte light si proaspat pe palatin, cu alcool bine tinut in frau), un asamblaj Malagouzia cu Chardonnay 2013 de la Palivou Estate foarte serios, delicat, complex si structurat, un Samaropetra Roditis cu Sauvignon Blanc 2013 de la Kir Yianni verde, proaspat, integrat si vioi.

 

La capitolul rose au fost doua, in stiluri diferite: un Domaine Biblia Chora Rose 2013 mai pigmentat, rotund, dulceag si de gastronomie si un Boutari Simio Stixis 2013 mai acid, fresh si virat parca spre stil Provence, de la culoare la exprimare, care mi-a placut mai mult.

 

La rosii am remarcat Boutari Naoussa 2009 cu impresii mature in nas si o structura cu aciditate si tanini fermi, un Domaine Gerovassiliou Avaton 2009 facut in stil modern, international, de Lume Noua, cu mult fruct, concentrat, dulceag si tanini catifelati si un Boutari Skalani (Kotsifali si Syrah) 2009 foarte bine lucrat si integrat. In general cam toate vinurile rosii au nuanta personala, rustica, usor aspra data de o combinatie de aciditate si tanini fermi, usor duri pe alocuri, combinatie care cere o asociere culinara.

Din linia de rosii vinul care mi-a ramas intiparit in minte si de fapt unul din vinurile pentru care venisem la degustare a fost Diaporos 2009 de la Kir Yianni, un asamblaj de Xinomavro cu Syrah complex, evolutiv, care imbina perfect fructul negru concentrat si structura Syrah-ului cu austeritatea, aciditatea si notele „earthy” date de Xinomavro. Este cu siguranta unul dintre cele mai bune vinuri grecesti pe care le-am incercat pana acum, o referinta in materie.

 

Am trecut apoi la prezentarea efectiva sustinuta de dl Boutaris care ne-a familiarizat pe scurt cu principalele zone de productie ale Greciei si cu caracteristicile fiecareia. Am trecut din insule (Santorini) pe continent, prin Nemea, Mantinia, Naoussa si de la Asirtiko la Agiorgitiko, Moschofilero si Xinomavro.

Ce mi-a atras atentia la prezentarea pe scurt a contextului vinului grecesc la ora actuala (pe care v-o pun si mai jos ca sa vedeti cum se pozitioneaza ei la nivel mondial) a fost o expresie împrumutata si pe la noi, care Greciei i se potriveste ca o manusa, in schimb noua, asa cum am scris mai demult, ca nuca in perete. De fapt si sala a frematat usor la auzul sintagmei respective: „The New Old World”..:D Este ca va suna cunoscut?

 Greece

 

greece 2

 

Dupa prezentarea foarte interesanta asupra careia nu mai insist cu detalii tehnice a urmat o cina “gourmet” cu cate doua asocieri de vinuri pentru fiecare fel de mancare, menite sa multumeasca toate gusturile.

Mancarea a fost, ca de obicei la Tasting Room, excelenta; cred ca e deja pentru a treia oara cand laud celebra coada de vita fiarta incet, cateva ore, in vin rosu, dar nici crevetii si pachetele de somon nu au fost mai prejos.

Tasting Room SomonPerechile de vinuri din asocieri au fost: Boutari Moschofilero 2013, nas aromatic, evolutie structurata si lejera, cu aciditate buna, aproape in stil Sauvignon Blanc un soi ciudat de interesant care te atrage sa il descoperi, asa cum spuneam mai sus si Domaine Biblia Chora White 2013 un alb clasic grecesc (asamblaj de Sauvigon Blanc cu Assyrtiko), lejer, elegant, diafan, floral si fructat, curgator, pe care parca il vezi alaturi de o Dorada la gratar in crusta de sare. Mi-a placut mai mult primul, desi al doilea mergea mai bine langa pachetele de somon.

 

Tasting Room CrevetiKir Yianni Akakies Rose 2013 un rose mai pigmentat, in tonuri de cireasa de mai, obtinut din Xinomavro, cu arome de fructe rosii si gref impletite cu tente verzi si aciditate buna.

Santorini Domaine Sigalas 2013, un regal in sine, cu o mineralitate impresionanta si o structura si coloana de aciditate memorabile care fac sa roseasca Riesling-uri de Rin competente. Un „geeks wine”, plin parca de energie, unul din vinurile serii pentru mine. De incercat neaparat pentru cine vrea sa vada potentialul soiului si al Greciei la capitolul albe. Asteptati-va la un soc daca ganditi in termeni normali si previzibili si il judecati dupa clima zonei unde este produs.

 

Tasting Room Coada VitaTselepos Driopi Reserve 2008 un Agiorgitiko din Nemea, unde se fac multe rosii anonime si fara personalitate din soiul respectiv. Nu este cazul celui de fata, complex, rotund cu tanini fini si fructe rosii coapte, stafidite in nas si imbracand cremos palatinul. Structurat, rotund, cu destul fruct si aciditate medie, este cu siguranta una din expresiile de top ale soiului.

Kir Yianni Ramnista 2010, Xinomavro 100%, alt vin care mi-a placut foarte mult, parca aveam in fata un melanj de Nebbiolo cu Pinot Noir mai retinut si structurat. Un nas complex, cu fructe rosii, frunze uscate, ciuperci si un baric excelent integrat. Palatinul dezvaluie o aciditate ferma, austera si tanini structurati insotite de un fruct pur si note de ierburi uscate si condimente. Complexitate, structura, putere, potential impresionant.

Un vin cu personalitate, usor de confundat intr-un blind cu exemplare mult mai galonate (si promovate) de prin Italia sau Franta. Cine e fan Pinot Noir (sunt deja cu mana sus) sau Barolo, la banii la care cel de fata se vinde pe site e chiar ieftin tinand cont de calitatea pe care o ofera. A mers de minune cu faimoasa coada de vita in vin discutata in deschidere, dovada ca mi-am amintit sa o trag in poza dupa ce aproape o devorasem pe toata.

Acesta si cu Sigalas Assyrtiko au fost vinurile care mi-au placut cel mai mult, atat calitativ cat si pentru caracterul pe care il afiseaza. Ah si Diaporos, dar acolo deja stilul e mai complex, lucrat si virat spre modern si international prin adaugarea Syrah-ului.

 

La final, alaturi de ceva blue cheese a venit un Samos Vin Doux cu puritate si expresitivitate specifica soiului (Muscat) greu de egalat si o aciditate suficienta pentru a echilibra competent restul de zahar. Pe tema celor 15 % alcool (si pe alte teme care tin de vinuri licoroase care nu se fac la noi desi avem potential enorm intr-o anumita zona) care isi faceau simtita prezenta in partea a doua a evolutiei, mai ales cand vinul se incalzea in pahar, am avut un schimb de pareri cu familia Timofti aflata peste drum de masa dumirindu-ne din lecturarea etichetei ca avem in fata un vin fortifiat.

Ulterior m-am documentat mai aprofundat pe subiect si am aflat ca sunt vreo trei stiluri si implicit trei metode diferite de a face vin dulce pe DOC-ul de Samos. La cel de fata, TOT alcoolul (15%) provine din fortifiere, mustul practic nu fermenteaza deloc, fiind fortifiat imediat dupa stoarcere. De aici puritatea si expresivitatea de soi excelent conservate. Oricum la 42 de lei pentru o sticla de 750 ml vinul de fata are un RPC Foarte Bun la cum arata si mai ales comparativ cu ce poti lua la noi in banii acestia la capitolul dulcegarii. Chiar asa ce poti lua? Lacrima? Va rog frumos, asta bine racit zici ca e un Sauternes de linie.

 

In rest si in concluzie, asa cum v-am spus, vinurile albe m-au surprins prin expresivitate, puritate si foarte important, o aciditate proaspata, vibranta, iar cele rosii prin personalitate si calitatea pe care o ofera mai ales la nivelurile de pret superioare. Chiar am auzit o expresie interesanta despre vinurile grecesti, confirmata si de degustarea de fata: vinurile slabe sunt scumpe, iar cele foarte bune, de top, sunt ieftine. In rest fiecare vin este galonat cu un pomelnic de medalii si puncte de la un evantai de concursuri, comitete si comisii (da, au si Parker si multe peste 90) pe care le gasiti prezentate pe site-ul importatorului.  E inflatie de puncte si medalii, zboara din toate directiile, parol!

Oricum, pentru mine acestea sunt profund inutile; vinurile de fata m-au convins doar prin ceea ce sunt si cum se prezinta. Iar pentru “iubitorii de cifre”, parca e altceva cand dai 100 de lei pe un vin cu 90 si ceva de puncte Parker, decat pe unul cu 90 de puncte la concursul x sau y.

 

Si daca tot am ajuns la capitolul bani, asa cum ma stiti, am investigat comparativ si ceva preturi de pe afara la vinurile importate de cei de la Greka Terra si am descoperit cu placere si cumva cu surprindere ca acestea sunt chiar de bun simt, nu cu mult mai mari decat cele vehiculate “la sursa”. In plus selectia de vinuri este atent si minutios facuta; stiam magazinul de mai demult cand cautasem Sigalas-ul Assyrtiko pe net si am avut surpriza sa il gasesc la ei. Oricum politica de pret face din vinurile de mai sus concurenti redutabili pentru “splendorile” autohtone obtinute din soiuri internationale de pe vii de 5-6 ani.

 

assyrtiko santoriniAh, v-am spus ca majoritatea vinurilor de mai sus sunt obtinute de pe vii cu vechime de peste 15 ani? Mr. Boutaris chiar a spus ca pentru vii sub 10-15 ani nu are rost sa discutam despre vinuri cu pretentii. De fapt, unele vite de Assyrtiko din Santorini, datorita sistemului de conducere a viei de tip “cos”, au in mod curent un sistem de radacini de sute de ani care patrund adanc in sol. Si asta se vede in mod evident in ceea ce avem in pahar: structura, mineralitate, personalitate, echilibru si potential de invechire greu de egalat, chiar la nivel mondial. Deh…noi mai avem mult pana departe.

In concluzie, ca sa revenim la subiect, pentru cine vrea vinuri bune si cu personalitate, la preturi corecte, cei de la Greka Terra le pot satisface cu siguranta gusturile.

 

No responses yet

 

May 29 2014

Prin retail, ne cam omoara concurenta: azi Mega Image si Penny Market…

 

Revenim astazi la o tema consacrata si mult indragita: vinuri accesibile si baubile de prin marele retail. Teoria ca teoria (avem vinuri romanesti bune, am crescut in calitate in ultimii ani, etc) dar practica de la raft (inca) ne omoara. Doua exemple edificatoare:

 

Bons Ventos 2011

 

Un rosu portughez (am mai scris de versiunea 2010), asamblaj de vreo patru soiuri toate indigene, nimic international in cazul de fata. Noi nu am gasit inca un stil corerent de vinficare la Feteasca Neagra, dapoi sa vad vreodata un asamblaj de patru soiuri rosii autohtone la 13 lei in marele retail (adica facut constant si  in cantitati suficiente) care sa se prezinte asa:

 

Culoare (Aspect): Rubiniu tanar cu accente violet

 

Nas: direct, fructat, cu impresii de fructe rosii coapte: cirese, capsuni, ceva prune si aluzii de piper, ierburi uscate.

 

Gust: Fructat, lejer, aciditate buna, echilibrat, corp mediu, usor catifelat, alcool perfect integrat, impresii proaspete. Nimic fortat sau artificial, evolueaza suplu si neagresiv pe palatin axandu-se pe o constructie de fruct copt, lejer, suculent, cu o tusa “savory” de ierburi uscate, datatoare de satisfactie. Final cu tanini moi si postgust scurt spre mediu din categoria gemurilor de fructe si notelor de coaja de paine asociate cu ceva tuse picante-condimentate.

 

Un vin Bun (chiar spre Foarte Bun daca il comparam cu ce avem noi pe piata la acelasi pret; chiar asa, ce avem?) direct, suculent, fara pretentii si complexitati fortate, excelent echilibrat si perfect de asociat la o masa obisnuita de prinz.

Il gasiti in MegaImage, pe raftul cel mai de jos, pe la 13 lei. RPC Foarte Bun. Nu stiu daca in numitul magazin au ceva romanesc la banii acestia, dar daca au, eu unul nu m-as aventura sa il beau.

 Bon Ventos 2011

 

 

Chateau Montesquieu 2009

  

Un asamblaj in stil Languedoc, ca de acolo provine: Grenache+Syrah+Carignan. Eu de obicei ma cam feresc de vinurile de Languedoc pentru ca multe sunt prea coapte, alcolizate si nu au acidtate si personalitate (o preconceptie cu care va trebui sa ma lupt la un moment dat). De data asta nu a fost cazul:

  

Culoare (Aspect): Visiniu inchis, tanar, opac, cu impresii de cirese coapte in borduri

 

Nas: Impresii proaspete de fructe rosii (visine, cirese parguite) si negre (coacaze, afine, usor spre cassis) bine definite, alaturi de note de prune usor afumate si adieri de baric cu vanilie si condiment (piper, cuisoare, ierburi provensale).

 

Gust: Atac rotund, cu evolutie lejera si vioaie plus aceleasi fructe proaspete si expresive din nas. Integrat, catifelat, corp mediu, rotunjor, cu o constructie simpla, directa si fara pretentii. Afiseaza insa o suculenta si o consistenta a fructului suprinzatoare la nivelul acesta de pret, competent ajutate de tusele baricate foarte bine integrate si care adauga o dimensiune dulceaga, vanilata si usor condimentata – “savory” intregului ansamblu. Finalul aduce tente amarui, usor agresive si tanini prezenti, dar moi, integrati, plus un postgust scurt – mediu, usor cald, cu fructe coapte, dulceturi, note afumate si de ierburi uscate.

 

Un vin Bun (daca era de pe la noi i-as fi zis Foarte Bun, pentru incurajare si judecare in context) direct, de linie, de zi cu zi, care ofera placere de fruct la un pret imbatabil pe piata autohtona (observati repetitia de mai sus). Rar prind un vin romanesc cu atata vinozitate in intervalul acesta de pret (de fapt nu prea am prins). Chiar si a doua zi, dupa 24 de ore inchis cu pompa de vid, vinul se prezenta fara probleme, chiar cu o nota de ierburi uscate si grafit in plus fata de cele de mai sus. Nu mai vorbesc de ambalajul e de calitate (dop bun, sticla grea, etc).

RPC Foarte Bun, a fost in jur de 15 lei in Penny Market, ce e drept la promotie. Altfel era vreo 25 parca. Nu ca nu ar fi meritat cu varf si indesat si banii respectivi. Despre el au mai scris cam in aceeasi termeni (ca sa vezi)  Ciprian si George.

 Chateau Montesquieu 2009

 

Pana la urma nu e nimic extraordinar la vinurile de mai sus, “prin afara” aceasta este stilul si normalitatea pentru licorile din segmentul de pret respectiv:  simple, abordabile, fructate si cu o tusa de personalitate.

Iar pentru cei care bombane ca (iar) laud vinurile straine de prin marele retail in detrimentul capodoperelor autohtone ultrabaricate(cipsuite) si multpretuite, le spun sa mai lase gargara si bombaneala si sa puna mana sa faca vinuri ca astea la 15-25 de lei. Si apoi mai vorbim…

 

17 responses so far

 

« Prev - Next »