Mai mult ca sigur daca frecventati blogosfera de vin autohtona nu se poate sa nu fi auzit sau citit pana acum despre noile vinuri, editia 2013, de la InterVitt (Crama Voievodului). Vinificate de Gabi Lacureanu, cel pe care multi il cunosc prin intermediul vinurilor elaborate in trecut pentru Crama Basilescu.

 

Pentru ca scriu la spartul targului, am privilegiul de a nu mai relua si povesti inca o data, folosind cuvinte mestesugite fiecare vin.

De fapt ce va pot spune sunt impresii despre niste vinuri pe care nu o sa le puteti bea in acest stadiu (desi mi-ar placea sa vad vinuri de genul acesta imbuteliate pentru public) si care (prin bunavointa lui Gabi) intra cumva in sfera filozofiei degustarilor en-primeur.

 

Ce pot sa va spun insa cu siguranta este ca una din curiozitatile mele personale era daca se pot face albe decente in zona respectiva, unde soarele si caldura excesiva au tendinta sa supracoaca strugurii si sa „omoare” aciditatea, in detrimentul acumularilor de zahar si in ultima instanta a alcoolului.

 

Iar raspunsul este un da sanatos, Gabi a reusit sa scoata “o linie” de albe echilibrate si perfect abordabile, cel putin in faza beta in care le-am degustat eu.

Din partea mea un plus pentru Feteasca Regala (intr-un stil aromat, bombastic care seamana cu chestii scumpe de la Recas), urmata in topul preferintelor personale de Riesling Italian (eu prefer vinurile mai crocante, verzi, retinute si aici probabil il ajuta aciditatea nativa), Chardonnay (simplu, nebaricat, direct si proaspat) si Sauvingon Blanc (care nu are o problema pe care sa i-o imput in mod deosebit, este un Sauvignon corect, de climat mai cald, mai corpolent si usor fructat). Daca vreti sa aflati mai multe detalii despre fiecare puteti apela cu incredere la George, Bogdan sau Ciprian, impresiile lor corespund in mare parte cu ale mele.

 

  

In afara de vinurile enumerate mai sus au mai existat un Rose din Pinot Noir (pe care nu am avut inca dispozitia necesara si festiv-ludica sa il deschid) plus o surpriza de senzatie pentru mine (dar si pentru ceilalti se pare) si anume o Cramposie Selectionata.

Bun! Mi se intampla destul de rar sa ma entuziasmez in fata unui vin si mai ales a unuia romanesc. Si asta nu pentru ca in mod nativ, cum ar crede unii, stramb din nas la tot ce este autohton, ci pentru ca nu prea avem prea multe vinuri “entuziasmante” prin piata la ora actuala…

 

Cel de fata insa este unul dintre putinele vinuri romanesti cu “wow factor”.

Inainte sa o gust pe cea amintita mai sus, pentru mine capitolul Cramposie in Romania cuprindea urmatoarele subcapitole:

 

–         cea de la Stirbey, eleganta, proaspata, crocanta, minerala; etalonul personal in materie,

–         cea de la M1.Crama Atelier (care atentie e Cramposie simpla, nu Selectionata) cu un nas foarte aromat si exotic, dar cu un gust mai corpolent, usor diluat, fara intensitate, usor fada,

–         cea de la Via Sandu, deschisa, directa, corecta, fara complicatii, de cursa lunga si prietenoasa la pret,

–         cea de la Crama Isarescu facuta pe modelul “popular”, rustic unde mai scapa cate un miros de doaga uneori, pe unele loturi,

–         cea de la Avincis buna, in perfectionare vizibila de la an de an,

–         cea la InterVitt (Nobilitas) incercata de curand, fara an de recolta pe ea (am inteles ca este 2012), echilibrata, cu un nas proaspat,  floral si usor dulce, cu fructe parguite si un gust plin, zemos, de fruct copt, echilibrat de o aciditate corecta, in tente citrice. Un vin bun mai ales la banii care se cer pe ea prin hypermarket-uri (in jur de 23 de lei?) care imparte partial, dar evident, o parte din ADN cu cea de fata.

 

Aceasta insa introduce o noua dimensiune in capitolul de mai sus, aceea a structurii si “seriozitatii”, demne de soiuri mult mai titrate. Pentru ca dincolo de notele fructate, uneori exuberante din nas ceea ce m-a surprins placut la vinul respectiv a fost concentrarea, coloana si densitatea de monolit, socanta penttru o „tarancuta care place la boieri”. Cea de fata nu este o tarancuta deloc, este mai degraba o vaduva de razboi care pare ca a crescut singura 7 copii si s-a calit de-a lungul vietii, fara sa isi piarda caracterul puternic si farmecul din tinerete. Nu are nimic ludic, jucaus in ea. Este de o fermitate si determinare gen Vitoria Lipan…

 

La final sa incerc sa va raspund la intrebarea clasica pe care am primit-o si pe Facebook si pe care existential mi-am pus-o si eu dupa ce am baut vinul de mai sus: „E mai buna decat cea de la Stirbey?”. Iar raspunsul este: „Incomparabil”. Nu incomparabil mai buna, ci pur si simplu incomparabil. De ce? Pentru ca:

 

1. aici avem de a face cu un vin aflat inca in proces „de fabricatie”, pe banda de productie (e drept cam pe la capatul ei). Pe cand la Stirbey avem ca referinta un produs finit care in plus confirma de cativa ani buni prin stil si constanta. Deci am compara mere cu pere.
2. Daca ar fi sa le comparam, prin absurd, cea de fata este obtinuta din ce am auzit de pe niste vii vechi si este in totala antiteza ca si stil cu cea de la Stirbey. Cred ca putini sunt cei carora le-ar place amandoua, iar eu sunt unul dintre ei. Nu pentru ca as fi vreun „deosebit”, aflat deasupra muritorilor de rand, ci pentru ca sunt doua variante extrem de reusite ale unui soi care mi se pare din ce in mai subestimat pe la noi si care de abia acum incepe sa isi arate adevaratul potential. Iar chestia asta ma bucura nespus. Ca si vinul de  mai sus dealtfel…

 

P.S. Sunt foarte de curios cum va arata produsul final cand va ajunge pe rafturile magazinelor. Cu siguranta va tin la curent!

  

Tags: Cramposie Selectionata, Gabi Lacureanu, Intervitt, Nobilitas

 

O sa va vorbesc astazi despre un incident care nu mi s-a mai intamplat demult cu un vin romanesc. Ieri dupa ce am aflat de pe Facebook ca avem la promotie in Lidl Lauri Cuvee Aliman de la Alira la “numai” 24.99 lei am dat o fuga in numitul magazin sa imi procur una bucata sticla.

Mai intai un scurt preambul despre prezentare:

 

Avem in fata o forma de etichetare all-inclusive, in care parca s-a pus cate ceva pentru fiecare. Scrie si Romania, scrie si Cuvee, scrie si Lauri (ba chiar de doua ori), avem si text duios, avem si o coroana (presupun de lauri, nu?). Nu stiu ce mai putea fi inghesuit pe acolo, cele de la Segarcea, in acelasi stil, par chiar aerisite. Executia si materialul sunt insa de calitate, sticla de asemenea si in afara de sentimentul usor kitschos prezentarea e peste nivelul vinurilor de 25 de lei de pe la noi. Dar pacatuieste prin exces.

 

Prezentarea ca prezentarea, dar textul care explica conceptul pe care se sprijina eticheta de fata este sublim. E „new entry” direct in top la capitolul sentimentalisme, aberatii, colaje, etc. Cu siguranta opera a mai multor autori care si-au adus toti prinosul de cunostinte la realizarea eseului respectiv, personal imi trezeste un sentiment ciudat, de neputinta asociata cu resemnarea.

 

Pe scurt, se spune acolo ca publicul tinta al vinului este varza, de abia supravietuieste in lupta cu viata, sta la table cu vecinii, bea cu rudele care vin in vizita (atentie ale nevestei, da?), isi bate covoarele, isi zugraveste singur camara (WTF?), nu poate sa tina discursuri ample si coerente in fata soacrei (apropo cine si-ar dori asa ceva?), este frustrat ca nu a devenit ce si-a dorit sa fie (in copilarie, in adolescenta, sau cand viseaza uitandu-se la BMW-ul vecinului), nu a scris o poezie nici cand facea curte nevestei (sic!) si alte esecuri, lamentari si tanguieli de toate cele.

 

Cine a conceput textul respectiv ori are o imaginatie demna de intreprinderi mai marete (scenarist pentru “Las Fierbinti”?) ori pur si simplu si-a povestit inconstient viata. Si aflam cu aceasta ocazie ca uraste rudele nevestei,  ca are probleme de comunicare cu soacra, ca nu este ce si-a dorit sa fie (dar inca mai viseaza), ca isi bate singur covoarele (probabil si altceva) si isi zugraveste solo camara, ca nu e genul poetic, ca a avut probleme si a ramas cu sechele de la examenul de permis auto, etc.

 

Pana la urma se contureaza incet-incet portretul robot al romanului tipic, descris insa in toata splendoarea decaderii si promiscuitatii in care se afla si in care l-a adus societatea si „existenta dura”. 

Si ce ii trebuie lui in ipostaza respectiva, nenorocit si fara perspective cum este? O sticla de vin si o cununa de lauri pentru toate chestiile normale de mai sus pe care le face. Se mai putea aminti ragaitul de la bere, spartul semintelor, uitatul pe Taraf TV,  etc.

Si de ce merita el asta? Logica autorului este ca ca asa in mizerie cum este, el este un supererou, doar pentru ca supravietuieste de pe o zi pe alta. Si pentru asta nu merita sa evolueze, dar merita drept premiu ceva alcool si o cununa de lauri stilizata pe o sticla.

 

Magistral…sincer spotul celor de Samburesti e apa de ploaie fata de lucratura de fata. Aici avem imbinate cu finete psihologia omului de rand, „flori de mucegai” argheziene, parabole gen Kafka si o pendulare hipnotizanta intre poezie si viata obisnuita, de muncitor necalificat, intre real si imaginar. Toate intr-o insiruire presarata cu repetitii si de o lipsa de coerenta abracadabranta. Textul s-a nascut insa fecund si plin de intelesuri. E un labirint pe care il poti parcurge de sute de ori si mintea sa iti alunece de fiecare data in alte cotloane intunecate si nebanuite ale mintii autorului. MAGISTRAL!

 

Dar stiti care este bomboana de pe coliva? Ca toata nebunia aceasta de concepte si idei insiruite fara nici o logica aparenta si cu o finalitatea indoielnica, de a lingusi orgoliul omul de rand (care imi aduce aminte de defunctul OTV), a castigat, tineti-va bine, premiul pentru “cea mai frumoasa poveste care a stat la baza unei etichete” de vin in cadrul Premiilor de Excelenta Vinul.ro. Acordat de IPPU, adica firma din linkul de mai sus care se ocupa, ati ghicit, exact cu etichete de vin. Superb!

 

Adevarul e ca sincer si eu le-as fi dat premiul acela doar si pentru textul respectiv. O opera de asemenea calibru nu merita sa cada prada uitarii si trebuie scoasa la lumina si pusa pe un piedestal. Chiar sunt curios dintre ce or fi avut de ales? Macho de la Vincon, textele de la Cotnari? Dacii cu rose-ul?

Oricum singurul care merita sa culeaga laurii in toata afacerea asta este autorul.  Serios…Sau autorii…ca textul pare prea complex, derutant si incoerent ca sa fie scris de o singura persona. Sau cine stie…

Si ajungem din pacate si la vin:

  

Aspect(Culoare): rosu deschis, de cireasa, tern, fara stralucire cu aluzii oxidate, caramizii in margini, usor tulbure. Sticla prezinta depuneri masive pe peretii interiori (dupa cum se vede si din pozele de mai jos) si vinul prezinta numeroase particule in suspensie.

  

Nas: inchis, de mucegai, oua clocite si mercaptani plus impresii oxidate, madeirizate cand se mai aereaza. Tuse puternice, ascutite, de lichioruri, visinate, fructe confiate si supracoapte. Eu il caracterizez ca un nas scoala in sens “faulty”, cu defect (refermentare?)…

  

Gust: initial plin, cu corp pronuntat, evolutie pe palatin in impresii subtiate, de Porto, oxidat-alcoolice, fara prospetime si fara urma de fruct. Plat, amar, sters, descarnat si cu tanini scheletici, aspri, care bantuie partea a doua  evolutiei. Alcool evident pe final. Postgust cu gemuri de fructe afumate si coaja de paine arsa.

 

De nebaut, sticla de fata clar are probleme majore si e de dus la OPC. Nu stiu daca toate sticlele sunt asa (chiar as vrea sa aflu mai multe impresii). Dar daca asa e tot parerea mea ca este cazul sa se retraga tot lotul de la comercializare.
Cea de fata asa s-a prezentat si am pastrat si o mostra separat intr-o sticla de 250 ml pentru referinta.  Asemenea produs este insultator pentru consumatori si banii lor si repet, as fi curios daca si altii gasesc acelasi lucru in sticla.
Eu unul nu credeam ca mai exista prin comertul autohton in anul de gratie 2014 vinuri de genul acesta si singurul motiv pentru care nu regret banii dati pe el este ca pot sa ii informez si pe altii cu privire la ce am gasit in sticla.

  

Prezentarea, (asa cum este) a costat probabil ceva bani si este mult peste licoarea din sticla. Dupa atata sfortare cu textul si cu eticheta recunosc ca  m-as fi asteptat sa fie ceva mai bun. In schimb nu a fost nici macar baubil.

Dar pana la urma cadreaza bine cu “povestea” de mai sus: cand esti un amarat fara perspective, ca sa te crezi erou iti ajunge si o cununa de buruieni, facute din gardul viu din fata blocului. Nu iti trebuie neaparat Lauri…

  

Si apoi ma gandesc ca mai lipseste o silaba si totul capata un alt inteles: Lau(ta)ri!

  

  

P.S. I: Se pare ca si la Premiile de Excelenta Vinul.ro “fratele” de gama al celui de mai sus (Cuvee Rasova) a primit de la Cosmin 40 de puncte. Deci ceva se intampla in familie…

  

P.S. II: Cei care nu au inteles ce am vrut sa spun in pamfletul din prima parte de mai sus sa nu isi faca probleme. Tocmai s-a creat un vin special pentru ei…supereroii de langa noi.

 P.S. III: Continuarea povestii si “happy ending”-ul aici si aici.

  Si niste poze elocvente despre cum se prezinta vinul:

   

 
 

 

Tags: Alira, Cuvee Aliman, Lauri

 

Buna dimineata! Tuturor fetelor si baietilor din agentiile de PR care s-au ocupat pana acum de detergenti, evenimente fericite (sau mai putin fericite) din viata oamenilor, strangeri de fonduri, de maini si alte cele. Si care acum  s-au trezit probabil fara voia lor in vreun proiect care implica PR-ul sau marketing-ul pentru un producator de vinuri. “WTF” nu e asa?

 

Dupa ce treceti peste faza de “Cu ce am gresit sa merit asta?” si “Ce o avea seful (viata) cu mine de i-a trantit pe sonatii astia pe cap si nu mi-a dat proiectul cu berea, care era mult mai fun si mai usor de facut” trebuie sa stiti ca intr-adevar asa este. La bere era mult mai usor de facut PR si marketing. Ca de fapt la multe altele. Putem include aici banci, autoturisme, nunti, hypermarketuri, etc. De ce? Pentru ca vinul, mai ales daca vrei sa il vinzi scump (ceea ce este o conditie obligatorie in piata de la noi), e o chestie de statut si in acelasi timp un produs care necesita mult mai multa finete in abordari decat cele cu care sunteti (suntem) in mod normal obisnuiti. Oricum clar mult mai multa decat detergentii, guma de mestecat sau vopseaua de par.

 

Cum spatiul nu imi permite sa ma desfasor la infinit si oricum ma bazez pe faptul ca ABC-ul meseriei il stapaniti deja de la alte campanii pe care le-ati mai facut, o sa am rezum la o mica particica din job-ul cu care v-ati trezit pe cap. Una care in mod invariabil ma atinge si pe mine.

Aceea a interactiunii cu „bloggerii de vin”. Bine, aici sa fim bine intelesi si e bine sa faceti distinctia. Nu ma refer la acei “bloggeri de vin” pe care ii rezolvi cu 2 sticle prin curier, o vizita cu gratar la crama si eventual un banner pe site pentru care vor lauda vinul clientului, chiar daca acesta va hotara la un moment dat sa imbutelieze bere sau apa plata in sticlele respective.

Si nu faceti nici greseala sa asociati bloggerii de vin cu presa. Cu presa e altceva si cred ca stiti deja cum se rezolva cu presa. Nu va invat eu sa descoperiti apa calda. Daca nu stiti, dati-va demisia. Nu aveti nici o sansa in domeniu daca nu stiti sa manageriati relatiile cu presa.

 

Ma refer aici la nesuferitii cu care nu poti sa te “intelegi” si care, colac peste pupaza, nu au ceva mai bun de facut decat sa scrie nu tocmai laudativ de produsele clientului sau ale angajatorului D-voastra. Si atunci clientul pune mana pe telefon si suna la agentie, ca de aia plateste pentru PR. Sau, mai grav, va cheama in birou si va trage la raspundere. Cu simt de raspundere…

 

Genul acesta de indivizi care isi dau cu parerea neavizata si necontrolata s-ar putea sa constituie o experienta noua pentru voi. Si pe alocuri traumatizanta. Dar nu disperati, o sa invatati din mers. Si pentru ca procesul de invatare sa fie mai lin va ofer in continuare cateva sfaturi. Recunosc ca nu fac asta doar din altruism, ci si din dorinta de a evita pe viitor incidente care pot marca inexorabil relatii fructuoase, bazate pe respect reciproc si pe dreptul la libera opinie. Asadar:

 

1. Nu folositi cuvinte mari si pompoase in comunicatele de presa. Mai ales cand vorbiti de vinurile clientului. Fara “Cel mai bun”,  “Singurul care are puncte de la nu stiu ce critic sau concurs”, “Singurul vin adevarat”, “Unicul si neasemuitul”, “Doar noi si Bordeaux-ul”,etc. In primul rand suna a manele si in al doilea rand habar nu aveti cate defecte se pot gasi unui vin. Inclusiv acela ca este perfect. In plus mai atrageti si in mod nefericit atentia  “hienelor” din online. Ahhh..scuze bloggerilor de vin vroiam sa zic. Cu vinul trebuie sa o luati mai usor si mai cu tact, pe varful picioarelor. Inchipuiti-va ca intrati la o petrecere unde se canta Mozart la pian (sa zicem Concertul nr. 21) si urlati: ”Care are bah un Logan alb ca nu pot sa imi scot BMW-ul din parcare?”. Cam asa suna…

 

2. Nu denigrati concurenta si in general nu va raportati la ea cand va prezentati vinurile. Mai ales daca stiti (ati aflat) ca tocmai le-ati lansat pe piata si acestea nu sunt referinta in domeniu. Sau mai grav, producatorul care v-a angajat (sau o firma asociata cu acesta si usor identificabila) are o istorie consistenta de fabricat posirca in spate. Si oricum, referinta in domeniul vinului nu este in Romania, decat cel mult pentru soiurile autohtone pe care nu le putem gasi in alta parte. La cel internationale in general „we suck” si poate o sa va intrebati la un moment dat de ce clientul a fost asa de masochist incat a ales totusi sa le (re)planteze la greu. Nu disperati, nu sunteti singuri si noi ne intrebam la fel.
   Pe scurt, nu va faceti imagine injurandu-i pe ceilalti! Chiar si neoficial, pe ascuns si pe colturi…

 

3. Nu va asteptati sub nici o forma ca dupa o vizita la crama, un mititel in vie si o sticla la pachet toti bloggerii sa va laude fara motiv intemeiat (pe calitate) toate vinurile, de la BiB la cel premium. Si asta pentru totdeauna sau macar pentru un an de zile pana la vizita viitoare. Pur si simplu nu functioneaza asa, fiecare percepe vinul cum crede de cuviinta si scrie pe cale de consecinta.
   Sa amintiti in varii si dese ocazii despre cutare ca „a fost la crama si apoi a scris de rau de vinuri”, denota lacune grave din partea D-voastra in cunoasterea publicului tinta.
   Oricum genul acesta de activitati va asigura vizibilitate in piata si uneori, cand esti la inceput de drum si reclama negativa conteaza. Pe parcurs, pentru cine are urechi de auzit si corecteaza punctele slabe, situatia cu siguranta se va imbunatati. Ah, si sa nu uit: Nu, nu ne-am apucat (toti) sa ne facem blogguri de vin doar pentru ca nu avem ce bea, manca sau din lipsa de evenimente de socializare in weekend sau in cursul saptamanii. O revelatie usor paradoxala, nu?

 

4. Incercati sa invatati ceva despre produs. Adica despre vin. Stiu, e greu, domeniul e vast, dar ceva cunonstinte de baza va vor ajuta mult in lupta cu “inamicul”. Daca deschideti gura sau scrieti despre vin, probabil ca dintre noi vor fi cei care va vor corecta daca spuneti tampenii Si asta in vazul tuturor. Restul s-ar putea sa va inghita ineptiile mai ales daca aveti un buget generos.

 

5. Nu fiti agresivi. Poate ca in alte domenii agresivitatea “brings results”. La vin nu. E perceputa ca grosolanie si mitocanie. De exemplu, la targuri, degustari, vizite la crama nu intrebati din 2 in 2 minute clasicul “cum vi se pare?”. Omul probabil ca va va spune singur cum i se pare. Acolo sau pe blog.

 

6. Nu incercati sa convingeti pe toata lumea ca aveti cele mai bune vinuri. Chiar daca le-ati avea tot ar fi un semn de lipsa de modestie. Daca cineva critica vinul clientului nu va apucati sa il admonestati ca nu e asa sau, mai  jenant, sa va apucati sa ii dovediti lui si lumii intregi ca nu se pricepe, nu are habar si nu ar trebui sa isi dea cu parerea. Eventual sa mai aduceti si vreo 2-3 angajati, prieteni, rude, cumetrii, apropiati, fosti colegi de generala sa scuipe si ei “tinta”. Dreptul la libera opinie era pana la urma garantat prin Constitutie, ultima data cand am verificat…

 

7. Nu folositi termeni pe care nu ii stapaniti. Doar pentru ca i-ati gasit prin descrierea vinurilor pe care v-a dat-o pe hartie clientul sau ati retinut-o pe la vreun  minicurs de vinuri facut pe repede inainte.  Unii din acesti termeni sunt deja celebri: mineralitate, terroir, premium (that’s a classic), maceratie peliculara, etc.

 

8. Cel mai importat sfat: fiti relaxati. Cu siguranta daca o luati usor  si sunteti deschisi sa experimentati si sa invatati despre vin, nu o sa va dea nimeni(la figurat) in cap si o sa va distrati mult mai bine decat in alte domenii. Si s-ar putea ca cel mai mult sa aveti de invatat de la cei care va critica si nu de la cei care va lauda tot portofoliul cap-coada si va curata scamele adesea imaginare.
   Si nu fiti paranoici. Nimeni nu isi face o meserie de credinta din a va urmari greselile si a va critica alegerile sau vinurile. Decat atunci cand acestea devin strident de aberante, sar in ochi si chiar aveti o problema reala.
   Asa ca “relax” si sa incheiam intr-o nota  destinsa si voioasa:

 

 

Tags: Marketing Vin, PR, Vin romanesc