Am avut ocazia in weekend-ul care a trecut sa ma intalnesc pentru prima data cu vinurile produse de Familia Hetei, celalalt producator din Beltiug care are cat de cat vizibilitate la nivel national, in afara de Nachbil. Sunt sigur ca in zona sunt o sumedenie de producatori mici cu vinuri bune, dar, din pacate, distanta pana la noi, in sud, peste Carpati, este greu de parcurs. La propriu, dar mai ales la figurat, tara fiind adesea o piata mult prea mare pentru producatorii mici si fara bugete generoase de marketing si promovare.Revin…

 

Weekend-ul trecut zic am incercat alaturi de Ionut trei vinuri de la crama mai sus amintita. O scurta privire pe harta ne spune ca Beltiug-ul este una dintre cele mai nordice zone viticole din tara noastra. Asta aduce cu sine apanajul unui climat mai racoros, care imprima vinurilor un caracter mai lejer, suplu, proaspat si fructat. In primul rand fata de suratele lor de prin sud, unde soarele ajuta (de obicei) la o coacere mai temeinica, contribuie la grade alcoolice mai ridicate si la fel de fel de gemuri si dulceturi prin vinuri (mai ales daca producatorii asteapta supracoacerea strugurilor).

 

La ora actuala pe gusturile publicului roman (minoritatea care bea vin sec) cred ca sunt mai mult acestea din urma. Motivele nu le mai enumar, dar le intuiti din descrierea de mai sus. Eu fiind insa mai tot timpul impotriva curentului (autohton) prefer prima categorie, tot din motivele expuse mai sus. Cam asta ar fi pe scurt partea de “cool climate”.

 

Nu am facut un secret niciodata din faptul ca imi plac cramele mici, producatorii “traditionali”, apropiati de vie si de vin, cumva in detrimentul celor de masa, care isi numara vinul produs in vagoane. Daca la ora actuala Romania viticola isi gaseste cu greu identitatea, cred ca lipsa acestor producatori mici, locali, cu traditie, este unul din principalele motive.

 

ffsd

 Tot etosul vinului este creat si mentinut in viata in primul rand de ei, fiind un fel de IMM-uri traditionale pentru industrie. Pentru un „winegeek” ca mine, ei sunt sursa celor mai interesante povesti si celor mai neobisnuite vinuri. Asa ca de fiecare data cand aud de cate o afacere de familie care se ocupa cu vin si care reuseste cat de cat sa patrunda pe piata,  ma gandesc ca razboiul nu este pierdut si inca avem sanse sa dezvoltam un segment consistent si divers de crame mici si interesante. In rest recunosc ca nu am avut ocazia sa ii cunosc personal, dar doar si pentru cele spuse mai sus, ii consider “cool people”. Ca de altfel pe toti producatorii mici care se incearca cu incapatanare si pasiune sa isi gaseasca locul in galaxia vinului. Productori de la noi sau de aiurea…

 

Si am ajuns in sfarsit si la subiect: „cool wines”. De ce “cool wines”? Atat pentru ca provin dintr-un „cool climate” cat si pentru ca sunt diferite de linia clasica, comerciala, mult folosita pe la noi. Au ceva al lor, care le deosebeste de „mainstream”-ul pietei. Si chiar daca eu m-as insela si nu ar avea, probabil  „povestea”, zona indepartata (de mine) si cantitatile limitate insufla un asemenea sentiment cand le incerci. Toate sunt IG Dealurile Crisanei si sunt impartite simplu pe doua game: Selectia Familiei si Rezerva Familiei. Simplu, curat si clar. Ca si tot “brading”-ul lor de altfel. Asadar:

 

Chardonnay Barrique Rezerva Familiei (11.5 %), sticla nr. 263 din 1002 (este ca suna „geeky”?):

 

Aspect (Culoare): galben deschis, irizatii tinere, verzui

 

Nas: Impresii de unt, vanilie si fruct copt unite intr-o patiserie gen tarta cu banane, spre aspecte de croissant. Note usor citrice, minerale si picante in fundal, elegant, expresiv, nimic fortat sau artificial.

 

Gust: Neasteptat de suplu si diafan pe palatin, mai ales dupa impresiile din nas. Aciditatea foarte bine exprimata ii confera o lejeritate de invidiat pentru un Chardonnay baricat. Dezvolta note de fruct copt (banane, pere parguite, caise, piersici) si tuse picant-citrice in partea a doua a evolutiei. Final tonic-mineral, intepator, proaspat, urmat de un postgust intens, de unt, de parca tocmai ai muscat dintr-un croissant frantuzesc, evoluand apoi spre tente mineral-citrice.

 

Per ansamblu, eu care nu sunt un pasionat al Chardonnay-urilor baricate, ma declar un fan al celui de fata, facut intr-o maniera lejera, proaspata, eleganta. Totul este acum la locul lui Bogdan, alcoolul este mentinut jos, lemnul nu este foarte intruziv (dar se simte) si vinul m-a dus cu gandul la un Chablis baricat, dintr-un an mai cald. Bun spre Foarte Bun, pret 42 de lei pe care ii merita. RPC Acceptabil.

 

 

Feteasca Neagra Selectia Familiei 2011 (13.5%)

 

Aspect (Culoare): Rubiniu deschis, de cireasa coapta, semitransparent, tanar cu aluzii violet.

 

Nas: Initial retinut, in tuse inchise, picante, de piper negru si anason, se deschide rapid spre tonuri de fructe negre (da, are si prune uscate), cirese/visine confiate si  aluzii gurmande, provensale, de filet de ansoa si ierburi uscate. Simplu si direct.

 

Gust: Proaspat, lejer, cu aciditate in prim plan evolueaza usor pe palatin fara sa indemne prea mult la revelatii. Subtire, cursiv, in tonuri picant-condimentate, cu fructul pe planul doi si cu tanini vizibili, usor aspri pe final. Postgust scurt spre mediu, in tuse tonic-„savory”.

 

Un vin Acceptabil spre Bun, direct, in care aciditatea primeaza si care „cere” mancare. „Food wine” clasic, lejer, abordabil. Pret 34 de lei, corect. RPC Acceptabil.

 

 

Merlot (50%), Syrah (30%), Feteasca Neagra (20%) Rezerva Familiei (13%), sticla 986 din 1992 

 

Aspect (Culoare): Visina coapta, semitransparent, fara pigmentari excesive

 

Nas: intensitate medie cu impresii evidente de fructe negre (coacaze, afine) proaspete, pure, concentrate, intepatoare si panoplia de condimente specifice unui Syrah in gen Rhone:  piper, coriandru, ienibahar, ierburi aromatice uscate, fum. Merlot-ul nu emite pretentii olfactive, Feteasca Neagra contribuie la „picanterie” si aduce o aluzie de pruna afumata in fundal.

 

Gust: Atac de intensitate medie, corp rotunjit, catifelat, in stil Merlot, dar cu o aciditate „spicy” care echilibreaza bine ansamblul. Evolutie in tuse de fructe negre, picant, condimentat, tonic in partea a doua a acesteia. Final usor verde, cu tanini evidenti, dar structurati si neintruzivi. Postgust mediu spre lung, initial amarui, evoluand apoi spre fructe coapte si dulceturi.

 

Un vin Bun, complex, evolutiv, la inceput de drum. Cele trei soiuri mai au nevoie probabil de ceva timp petrecut impreuna in sticla ca sa treaca la treapta urmatoare de echilibru si integrare. Constructia insa „tine”, fructul este acolo, la fel si structura si aciditatea. Cred ca are ceva potential si as fi curios sa il vad peste cativa ani. Pret 45 de lei, RPC Bun.

 

Una peste alta trei vinuri cu personalitate, in care aciditatea este vioara intai in detrimentul concentrarii de fruct gemos si adesea obositor. Asa cum spuneam la inceput eu unul simt lipsa mai multor „familii” de acest fel in peisajul vini-viticol de la noi.

De aceea am incercat intotdeauna si o sa incerc pe cat posibil si in continuare sa fac cunoscute genul acesta de crame si de vinuri cu fiecare ocazie pe care o am.

Pentru ca promovandu-i si cumparandu-le vinurile ne ajutam implicit si pe noi, ca tara producatoare de vin.

 

Tags: Chardonnay Barrique, Familia Hetei, Feteasca Neagra, Rezerva Familiei, Selectia Familiei

 

Ati auzit mai mult ca sigur pana acum ca vinul trebuie asociat cu mancarea, trebuie pus in context culinar pentru a obtine maxim de placere de pe urma lui. Chestia asta e mai greu de realizat prin restaurantele de la noi din mai multe motive (doua care imi vin acum in minte sunt pretul vinului in restaurant si calitatea umana indoielnica in relatiile cu clientii a celor care se ocupa si deservesc cam 95 % din restaurantele de pe la noi). Asa ca pentru a nu ne lipsi in totalitate de asocierea respectiva nu ne ramane decat sa ne descurcam singuri.

 

Eu unul recunosc ca imi este cam greu sa “asimilez” alcool pe burta goala sau fara sa mananc ceva langa, asa ca incerc de fiecare data sa pun ceva langa paharul de vin de pe masa.

 In speta despre care o sa va vorbesc in continuare paharul cu vin a continut o Feteasca Neagra Paganus 2011 de la Domeniile Dealu Mare Urlati,primita din partea producatorului. Varianta 2007 a facut furori prin stil si varianta si chiar eram curios cum a iesit 2011. Lot proaspat imbuteliat in ianurie anul curent.

 

Pe partea culinara s-a executat una bucata reteta italieneasca (provenienta Marcella Hazan, pentru cunoscatori) care se numeste sugestiv si foarte ademenitor pentru un  winegeek: “Braised Pork Chops with Two Wines”. Procesul tehnologic a decurs astfel:

 

1. Pregatirea ingredientelor: 4 bucati cotlete de porc (cu os in cazul de fata), un catel de usturoi, cateva seminte de fenicul, ulei de masline, cate o jumatate de cana de vin de Marsala (din Italia, din supermarket, anonim, facut de o cooperativa, folosit de subsemnatul doar la gatit si la servit eventualii invitati) si de vin rosu (se recomanda ceva tanar, fructat, proaspat gen Valpolicella sau Barbera, dar a mers sacrificata si un pic din Feteasca Neagra de mai sus) plus o lingura de pasta de rosii. Pasta, nu bulion din ala lung ca altfel o sa miroasa tot preparatul a supa de rosii.
   Se desfac vinurile. Se gusta. Se insista cu degustatul pe cel rosu (in cazul meu).
    
   
    
2. Se rumenesc cotletele in tigaie pe doua parti dupa ce in prelabil s-au dat prin faina.
    
   
   
   
3. In doua ture daca tigaia este neincapatoare. Nu le inghesuiti in tigaie ca o sa le inabusiti in loc sa le rumeniti frumos. Ca si vinul, mancarea cere rabdare. Se continua degustarea…
   
   
4. In timp ce cotletele se rumenesc se amesteca cele doua vinuri cu pasta de tomate. Ar trebui sa fiti deja la al doilea pahar de degustare.

   
   
   

5. Dupa ce ati terminat de rumenit cotletele se pune usturoiul taiat marunt in tigaie (in cazul meu dat prin presa de usturoi) si se prajeste asa, cam 20 de secunde, pana devine usor auriu. Atentie sa nu se arda ca devine amar, asa ca lasati degsutarea pentru moment si stati cu cana de amestec de mai sus langa tigaie, sa interveniti la timp. Puteti degusta si din cana, desi nu va sfatuiesc…
   Dupa ce ati turnat vinul peste cotlete (atentie ca o protesteze viguros si o sa umpleti peretii de dare rosii dupa cum se vede in poza de mai jos) adaugati semintele de fenicul (daca nu stiti de unde sa le procurati va duceti la Plafar si cereti “Ceai de seminte de fenicul”,  sa nu va dea pliculete), sare si piper (neaparat proaspat rasnit).
   Apoi lasati totul sa dea intr-un clocot, dat focul pe mic (rabdare, da?) si lasati sa “simmer” , cu capacul usor crapat, cam la o ora, o ora si jumatate.

 

6. In tot acest timp degustarea continua in alta camera, la adapostul mirosurilor emanate de preparatul care bolboroseste molcom. Aerati vinul (cu vreo 3 tipuri de decantoare), puneti-l in vreo 3 pahare diferite, raciti-l, incalziti-l si atentie sa mai pastrati ceva si pentru masa propriu-zisa.
   Daca nu uitati de ele, mai intoarceti cotletele de pe o parte pe alta de vreo cateva ori. Mai si gustati din ele, dupa cum se vede la exemplarul de sus. Rezultatul va arata cam asa (daca uitati de ele acesta va fi mai negru si cu mult fum, dar cu un pahar de vin alaturi, merge…):

 

7. Intre timp luat cu degustarea am uitat sa va spun sa fierbeti cativa cartofi in apa cu sare, pentru garnitura. Nu mai faceti nimic cu ei, doar ii fierbeti; o sa fie suficient sosul de la cotlete in rol de „condiment”. Asamblarea ar trebui sa arate asa:

 

Acum puteti sa luati linistiti paharul de vin si sa va apucati de baut. Pe langa preparat. Daca mai aveti ce…

 

Din toata degustarea de mai sus si abuzul la care am supus vinul (care a rezistat suprinzator de eroic) am tras urmatoarele concluzii tehnice despre Feteasca mai sus amintita:

Aspect (Culoare): Visiniu inchis, impresii tinere, purpuriu-violete, opac, inchis, usor “hazy” (e normal, de la nefiltare, nu va alarmati)

 

Nas: Intensitate medie, cu impresii initial verzi, de muscate (geranium), fruct negru confiat, prune uscate (chiar debordeaza), condiment (in special piper negru, anason) si usor  “smoky“. Dupa o aerare temeinica notele verzi se mai estompeaza si vinul vireaza olfactiv spre fruct negru intens si usor dulce, dulceturi, gemuri si insotite de note “spicy” in gen Syrah. Un nas picant,  in care notele de baric se suprapun peste o tusa condimentata a vinului in sine.

 

Gust: Atac prietenos, usor dulceag, corp mediu, cu aluzii lejere si o evolutie echilibrata. Aspecte de fructe coapte, gemuri de prune si tente duceag-vanilate. Taninii fini, prezenti dar integrati, ii insufla o nota de structura. Aciditate neasteptat de buna care ii imprima o lejeritate picanta, mentolata si o impresie de prospetime. Alcool (14%) perfect ascuns. Final proaspat, cu tanini cat sa curete palatinul si un postgust mediu de coaja de paine arsa si dulceturi de fructe negre.

 

Un vin Bun, cu tipicitate, echilibrat, fluent, mai ales in gust. O Feteasca Neagra fara complicatii inutile si extractivitati obositoare, surprinzator de abordabila pentru stilul zonei. Nu agreseaza, este in gen “spicy”, condimentat, de Syrah. Bifeaza cu succes categoria “food wine” si are ceva potential pentru viitor. Prin online costa in jur de 30-35 de lei, (o gasiti si prin hypermarketuri), RPC Bun la banii respectivi, tinand cont de cum arata categoria Feteasca Neagra de pe la noi.

 

P.S. (mai lung, in gen autoreflexie): Stau si ma gandesc ca daca as scrie numai in stilul asta culinar as fi adulat de catre industria autohtona. In afara probabil de colegul Mihai pe motiv ca am intrat in felia pe care o acopera cu competenta si la care nu ma refer in cele ce urmeaza..:D

Ma si imaginez avand ocazia sa tuguiez buzele, sa savurez o tartina cu somon si sa invart semidoct vreo posircuta in pahar Pasabahce, concomitent cu exprimarea unor laude cat mai desantate si desuete la adresa producatorului aflat in fata mea, bifand toate vizitele la toate cramele si la toate degustarile la care cu siguranta as fi invitat in calitate de cunoscator fin de vin.

O viata tihnita, de piscotareala in stil “un veac de singuratate”, lipsita de griji, de injuraturi, de scrasnit din dinti si foarte important, fara ca sa fiu intrebat de cineva “in ce calitate” le laud vinurile.

 

 Din pacate insa profilul moral nu imi lasa prea multa marja de manevra in acest sens si de altfel nu este nici stilul care m-a consacrat…Sic!

 

P.S. 2 (Tehnic): Daca stati prost cu dantura sau preferati carnea mai moale, folositi bucati de ceafa in loc de cotlete de porc.

 

Tags: 2011, Domeniile Dealu Mare, Feteasca Neagra, Paganus, Urlati

 

Zilele trecute am avut ocazia sa imi arunc ochii pe una din operele de referinta la ora actuala in domeniul viticulturii si ampelografiei, respectiv  “Wine Grapes: A complete guide to 1,368 vine varieties, including their origins and flavours” scrisa de Jancis Robinson, Julia Harding si Jose Vouillamoz.

  

Cartea este un adevarat compendiu, in care gasiti informatii despre peste 1300 soiuri de struguri (mai exact 1368) folositi in scopul obtinerii a licorii magice denumita vin. Bineinteles ca autorii nu pretind ca au acoperit toate soiurile de struguri si oricum i-as mai putea ajuta eu cu niste sugestii  de prin Romania.

Daca tot am ajuns la capitolul Romania, trebuie sa va spun ca noi figuram cu 12 soiuri traditionale (3 rosii, 1 rose si restul albe). Adica Babeasca Neagra, Busuioaca de Bohotin, Cramposie Selectionata, Feteasca Regala, Francusa, Galbena de Odobesti, Grasa de Cotnari, Mustoasa de Maderat, Negru de Dragasani, Novac, Sarba,Zghihara de Husi. Creata, Braghina si Majarca Alba sunt trecute ca incerte, la sarbi (sau la noi sau la unguri).

 

Sa va mai aduc la cunostinta ca Feteasca Neagra si Feteasca Alba nu sunt considerate ale noastre, ci ale vecinilor de peste Prut. Asadar de acuma incolo cand o sa ne referim la promovarea soiurilor autohtone peste hotare corect ar fi sa taiem cele doua soiuri de pe lista cu soiuri romanesti pentru ca cei din vest se pare ca nu le considera ca provenind din Romania. Desi probabil noua ni se pare ca Moldova sau Romania e cam acelasi lucru, mai ales in materie de vinuri.

 

Si oricum vecinii de peste Prut fac de la o vreme o promovare mult mai buna in UE decat noi. Asa ca  stati linistiti: cele doua soiuri sunt pe maini bune din punct de vedere al PR-ului si poate o sa avem si noi de profitat de pe urma efortului consistent al fratilor de peste Prut. Ca de altceva se pare ca nu suntem in stare la ora actuala…

 

Citind avid informatiile pe care vestul le detine relativ la soiurile locale romanesti mi-au sarit in ochi date interesante care spulbera o serie de mituri care circula in peisajul autohton. Va spicuiesc mai jos cateva, pentru cultura generala a tuturor:

 

La albe:

 

1. 

   Feteasca Regala Credit@Samburesti.com

   Feteaca Regala nu provine din incrucisarea Fetestii Albe cu Grasa de Cotnari si nu este acelasi soi cu Kiralyleanyka de la unguri. In schimb se pare ca este acelasi lucru cu un soi al slovacilor denumit Pesecka Leanka, desi nu exista inca studii genetice.

2. Francusa este una din numerosele progenituri ale Gouais Blanc-ului (unul dintre cele mai vechi soiuri din Europa), ca si Furmint-ul unguresc dealtfel.
3. Grasa de Cotnari nu are nici o legatura cu Furmint-ul unguresc amintit mai sus, ci mai degraba cu alt soi al lor care intra in componenta Tokaji-ului: Koverszolo, care este rar plantat si utilizat in zilele noastre. Originea ei se crede ca ar fi totusi in zona Moldovei, prezentand similaritati genetice cu Feteasca Alba si cu cea Regala.
4. Tamaioasa Romaneasca este de fapt Muscat Blanc a Petit Grains
5. Mustoasa de Maderat este similara ampelografic Francusei, dar nu exista studii genetice realizate care sa arate o relatie concreta.
6. Sarba este de fapt o varietate de Riesling Italian cu un parinte necunoscut (polenizare deschisa) si genetic apropiata de Feteasca Neagra si Furmint
7. Zghihara de Husi se crede ca ar fi o selectie de Galbena de Odobesti (soi stravechi si cu multe variatii de culoare), dar nu exista studii genetice in acest sens
8. La capitolul “soiuri din alte tari considerate ca fiind autohtone” (vedeti explicatia din deschidere) Feteasca Alba este apropiata genetic de Grasa de Cotnari si alte varietati albe din zona Moldovei si desi se credea ca provine din Feteasca Neagra studiile genetice arata ca nu exista nici o legatura intre cele doua soiuri. De asemenea nici cu Leanyka de la unguri nu are nici o legatura.

 

La rosii:

 

1. 

   Feteasca Neagra Credit@Samburesti.com

   Feteasca Neagra (soi international, de pe peste Prut, da?) este un soi stravechi, cu o mare diversitate si nu este o mutatie a Fetestii Albe (sau invers, dupa cum spuneam mai sus). Nu are legatura cu nici un alt soi si impreuna cu Feteasca Alba se crede ca a fost “domesticit” din vite salbatice pe vremea dacilor (cei de peste Prut?)

2. Babeasca Neagra este de asemenea un soi stravechi cu multe mutatii si variatii intravarietale.
3. Negru de Dragasani crezut a fi o combinatie de Negru Vartos si Saperavi, din studiile recente se pare ca este o combinatie de Negru Vartos si Babeasca Neagra.
4. Novac combinatie de Negru Vartos si Saperavi, cu multe similitudini cu Negrul de Dragasani.

 

La rose:

1. Busuioaca de Bohotin desi s-a crezut multa vreme ca ar fi Muscat Rouge de Madere se pare ca este o mutatie a Muscat Blanc a Petits Grains, deci mai mult sau mai putin a Tamaioasei Romanesti. Totusi profilul DNA este unic si nu seamana cu nici o varietate cunoscuta.

 

Cam aceasta e situatia la zi a soiurilor autohtone asa cum sunt ele privite cat de cat obiectiv din afara Romaniei si presupun cam cum le percep si strainii care au auzit de ele. Pentru ca volumul amintit este unul de referinta la nivel mondial.

 

Dupa ce am parcurs materialul referitor la soiurile romanesti am constatat (fara surprindere) ca informatiile se bazeaza in proportie de 95% pe studii facute de catre cercetatori romani (Dejeu, Ghetea, Bodea, etc.) iar unde nu sunt studii se vorbeste destul de des  de “soiuri stravechi domesticite pe vremea dacilor” (probabil un eufemism pentru “research is still needed”). Si oricum lucrarea de fata nu duce lipsa de critici, unii bazandu-si argumentele (pct. 3) chiar pe Feteasca Alba.

Pe scurt situatia, cum o vad eu, e cam asa: nu a o sa stea nimeni din vest sa studieze si sa ne clarifice noua care e treaba cu cele 12 soiuri autohtone care sunt trecute acolo.  Italienii sunt trecuti in lucrarea respectiva cu 377 de soiuri, francezii cu 204 si spaniolii cu 84. Deci au destul front de lucru la ei acasa…

 

Asa ca ar fi bine si de dorit sa facem singuri documentarea acestora. Si probabil ar fi bine sa existe si fonduri sa finanteze cercetarea respectiva.

Pentru ca daca vrem sa le promovam in afara eu cred ca ar trebui sa incepem prin a le cunoaste si a le intelege originea.

 

P.S. Cine detine informatii suplimentare, bazate bineinteles pe date credibile, va rog sa mi le transmita pentru a le trece in textul de mai sus! Va multumesc in avans!

 

Tags: Feteasca Alba, Feteasca Neagra, Feteasca Regala, Romania, Soiuri autohtone