Cred ca toata lumea care cat de cat a scos nasul (si palatinul) din segmentul “premium” autohton si a avut curiozitatea sa vada ce vinuri se mai produc pe afara, stie (sau cel putin a auzit) cine este Michel Rolland. La nivel mondial este un fel de guru al „flying winemaker”-ilor, omul care te poate pune pe masa lui Parker si te scoate din operatie cu succes, cu peste 90 de puncte, visul oricarui producator de vin.

 

Bineinteles ca la ora actuala nimeni din industria autohtona de vin nu si-l poate permite ca si consultant si asta este cumva legat si de mentalitatea patronului roman, de tip “muieti-s posmagii sau gratis nu se poate sefu’?” Am mai discutat subiectul acesta aici.

 

Astazi o sa va prezint doua vinuri care poarta amprenta celebrului vinificator francez produse in doua emisfere diferite. Unul in Argentina, celalalt aici, peste Dunare, la vecinii nostri “inapoiati si cu ceafa groasa”. Care in materie de vin sunt trei ture de stadion si un etaj de Prowein in fata noastra. Ca asa e in tenis…noi suntem premium, super-premium si “quality” doar la noi acasa, in afara, well..nu prea suntem deloc.

Asadar:

 

Clos de los Siete 2009

 

Argentina, mai precis Mendoza, Valle de Uco. Nu va mai plictisesc cu detalii tehnice despre cele 7 vii magnifice si despre vinificare. Doar ca este un asamblaj de 5 soiuri (Malbec, Merlot, Cabernet Sauvignon, Syrah si Petit Verdot). Offcourse cu 90 de puncte Parker, ca de altfel toti anii anteriori de productie:

 

Aspect (Culoare): Purpuriu inchis, opac, tenebros, concentrat, extractiv

 

Nas: Opulent cu straturi succesive de arome, plecand de la impresii masive de fructe negre coapte, cirese amare, visine, prune pana la niveluri de condimente de toate felurile (piper, scortisoara, vanilie, nucsoara) si terminand cu note de ciocolata si trufe. Un nas cuprinzator, care are “de toate pentru toti”, dar fara sa agreseze sau sa para artificial.

 

Gust: Plin, corpolent, prezent, aproape mestecabil inca din atac. Impresionant prin concentrarea de fruct pe care o afiseaza, evolueaza perfect echilibrat si sigur. Amplu, opulent, dar cu o aciditate corecta si placuta care ii imprima o senzatie de suplete si un alcool perfect integrat.  Senzatii gustative complexe, asemanatoare celor din nas, dominat de fructe coapte, dar proaspete si note de ciocolata. Tanini prezenti, moi, catifelati, integrati si un postgust mediu spre lung cu impresii de dulceturi de fructe si note usor afumate.

 

Un vin Foarte Bun, care defileaza cu “toate panzele” sus, fara ca nimic sa iasa in evidenta si sa ofenseze. In gen New World, extractiv, dar cu o tusa de integrare si prospetime franceza care il indepartajeaza usor de stilul clasic, monoton si obositor.

Perfect slefuit, nu agreseaza si parca vrea sa se faca placut si sa ofere placere. Probabil pacatuieste prin lipsa de structura, parand usor moale, neserios si prea abordabil. In genul unei dame de companie de lux.

Oricum impresionant de bine lucrat si unitar pentru un asamblaj de cinci soiuri din care nici unul nu iese in evidenta. Acolo chiar se vede experienta si “mana” lui Rolland.

Costa in jur de 14-15 € pe online-ul de afara, RPC Foarte Bun; vinul ofera foarte multe la banii respectivi.

 

 

Castra Rubra 2008

 

Bulgaria. Thracian Valley.  Produs de crama cu acelasi nume de la sud de Dunare (proprietar Telish), este nava lor amiral, creata, ati ghicit, “by Michel Rolland”. Asta daca va intrebati de unde a aparut moda “by“-urilor pe la noi. Bine pe vinuri duble ca pret decat cele de fata.

Sa revenim: asamblaj tipic bordelez cu Merlot, Carbernet Sauvignon si Cabernet Franc. Fisa tehnica o gasiti aici.  Despre vin:

 

Aspect (Culoare): visiniu inchis, opac, tanar, cu aluzii violet in margini

 

Nas: Complex, modern, complet, cu fruct copt (visine, fructe negre, prune), tuse integrate de baric (scortisoara, vanilie, piper, ciocolata) si aluzii florale evidente, de violete si tuberoze.

 

Gust: Atac mediu, evolutie perfect echilibrata, cu o aciditate care ii imprima prospetime si suplete. Fruct proaspat cat cuprinde, atat rosu cat si negru, care ii confera o puternica impresie de vinozitate plus note picante, de condiment si ciocolata neagra. Evolutie structurata, tanini prezenti, puternici si usor „grippy”, aspri pe final, dar care contribuie in mod fericit la impresia de seriozitate a vinului. Posgust mediu, cu fructe dulci si usor condimentat.

 

Un vin Foarte Bun (spre Excelent), mai serios decat cel anterior, mai aproape de registrul Bordeaux (Right Bank, Rolland style), ajutat evident si de soiurile din componenta. Mi-a placut o idee mai mult decat Clos de los Siete, dar nu sunt foarte departe unul de celalat, impartasind aceeasi idee de abordabilitate imediata asociata cu o calitate evidenta, cel de fata cu un plus la capitolul potential.

Am dat pe el in jur de 70 de lei din Metro de la Ruse o investitie buna, RPC Foarte Bun care ma duce cu gandul la exemplare autohtone care sar milionul si care sunt sub cel de fata. Unele…

 

Pe scurt, doua vinuri asamblate la capete diferite ale lumii, care costa aproximativ la fel, sunt pe acelasi palier de calitate, cu exprimari usor diferite, dar si cu impresii comune evidente. Dovada clara a ceea ce spunea cu naduf Aime Guibert in Mondovino: ca poti sa faci vin bun oriunde in lume, trebuie doar sa il angajezi pe Michel Rolland drept consultant. Si tind sa ii dau dreptate, desi o spunea dintr-o anumita frustrare fata de personajul respectiv.

 

Problema este ca Rolland nu e tocmai ieftin. Iar noi nu avem bani. Si de aceea preferam sa inventam (cream?) “Michel Rollanzi” autohtoni, pentru piata autohtona.

Dar nu-i bai…”fazani” sa fie, ca vinuri se gasesc. Bye!

 

Tags: Argentina, Bulgaria, Castra Rubra, Clos de los Siete, Michel Rolland

 

Revenim la mini-serialul despre pretul vinului de import in Romania si la factorii care il influenteaza. Avem astazi un exemplu si un calcul concret din partea unui importator  mic si dinamic de vinuri portugheze.

Este vorba de dl Gavril Adrian Butuc de la Premium Drinks care a avut amabilitatea sa imi raspunda la cele doua intrebari legate de vinurile pe care le importa. Asadar:

  

1. De ce majoritatea vinurilor straine din Romania ajung sa coste mai mult importate pe filiera clasica decat cumparate de afara de catre consumatori? Care sunt factorii care contribuie la aceasta situatie? 

 

Am sa incerc sa va prezint realitatea vinurilor portugheze, pasii si drumul lor pana ajung in Romania, costurile si factorii decisivi in aceasta “nebunie”.

 

In Portugalia vinurile portugheze se gasesc si se cumpara din mai multe locatii:

– vinurile din categoria “entry-level” le gasiti in toate mini-market, super-market sau hyper-market care impanzesc tara.

– vinurile din categoria “premium”, “super-premium” si “fine wines” le gasiti numai la magazine de specialitate, in cramele producatorilor si in restaurantele tematice accesibile clasei medi si inalte unde pretul consumatiei este de 20-25 Euro/persoana (respectiv free shop)

– in unele “tascas si tavernas” (restaurante pentru clasa joasa, restaurante cu meniul zilei) care se ascund in spatele unui “pseudo-traditional” si care sunt un “magnet” pentru turistii neinformati si sunt extrem de multi (nici nu va vine sa credeti, milioane pe an in Portugalia) gasiti vinuri populare, foarte prietenoase, usor de consumat si asociat cu mancarurile traditionale portugheze. In aceste locatii, ambianta si atmosfera traditionala sunt ingredientele principale, care in jurul traditiei si povestioarei, vand vin de calitate indoielnica (Mateus, Gazela, Casal Garcia, Sangria, etc.) si mancare traditionala cu ingrediente de calitate inferioara.

 

In Portugalia, vinul este considerat aliment si in consecinta beneficiaza de un TVA redus, adica 13%. Portugalia este o tara mica (in comparatie cu Romania) dar cu o infrastructura foarte buna, motiv pentru care costurile cu distributia si transportul sunt mici si in general producatorii isi asuma aceste costuri.

 

 

Dupa aceasta introducere am sa incerc sa va prezint costurile directe care influenteaza decisiv pretul final al vinurilor portugheze in Romania. Sa plecam de la un exemplu practic: Herdade dos Grous – 23 Barricas 2011/2012:

 

 a) In Portugalia in magazinele online si in Enoteca/Vinoteca au urmatoarele preturi (cu 13% TVA inclus)

– http://www.domvinho.com/produtos/1105-Herdade-dos-Grous-23-Barricas – 24,90 €

– http://www.garrafeiranacional.com/herdade-dos-grous-23-barricas-2011-tinto.html – 23,50 €

b) In restaurante acest vin are pretul de vanzare la public de 35-45 €.

c) costurile financiare si contractare – 5% (finantare, dobanzi, etc.)

d) costurile de logistica si pregatirea grupajului (transport paletizat) – 50 € (500 de sticle) – 0,1 €/sticla

e) costuri transport Portugal / Romania – 350 € + 24% TVA / palet – aprox. 0,85 €/sticla

f) costuri de depozitare si conditionare in Romania – 10% (depozit, apa, curent, are conditionat, etc.)

g) costuri administrative (importul obliga la calitatea de antrepozit fiscal sau depozitar inregistrat, managementul sistemului EMCS Miscari si EMCS Stocuri – Vama, depozit cu regim special si perimetru delimitat, manipulare, traduceri, re-etichetare) – 8,5%

h) adaos comercial – 30%

i) costuri comerciale, marketing si publicitate – 6,5% (ambalaje, flyere, targuri, etc.)

j) costuri de distributie – 20%

k) adaos comercial distributie – 10%

 

Sa presupunem ca acest vin este contractat la pretul de 15 € avem urmatoarea ecuatie: 15 + 0,75 (5%) + 0,1 + 0,85 + 1,5 (10%) + 1,275 (8,5%) + 4,5 (30%) + 0,975 (6,5%) + 4,5 (20%+10%)* = 29,45 € (* adaugat de distribuitor sau de revanzator)

 

Premium Drinks – http://www.premiumdrinks.ro/ro/216-herdade-dos-grous-23-barricas-5600394180057.html – 36,43 € (24% TVA inclus), adica 27,69 € + 8,74 € (TVA) – pretul online are aprox. 10% in plus pentru membrii Default si oferim 10% reducere pentru membrii Platinum si Premium.

 

2. Care credeti ca este viitorul importurilor de vin in Romania? Sub ce forma se vor dezvolta?

 

Dupa parerea mea piata importurilor de vinuri din Romania reprezinta 15-20% din total consum si va continua cu stabilitate in aceasta zona. Centrele comerciale (super si hypermarket-urile) vor continua sa aduca vinuri din import de calitate indoielnica, cu probleme grave de conditionare, depozitare si transport.

Piata vinurilor Premium si Super-Premium prezinta o crestere interesanta si am toata convingerea ca va creste bine in urmatorii ani. Modelul de comercializare practicat de Wine Republic ajuta foarte mult. Este foarte probabila dezvoltarea unui lant de magazine de tipul “Wine Republic” care sa-si consolideze portofoliul comercial in jurul a 10-20 de importatori mari.

 

Cat despre Premium Drinks si portofoliul nostru, pregatim intrarea unor parteneri noi (pana acum avem 4 confirmati) si incercam sa nivelam preturile la nivelul Portugaliei (incercam sa ajungem doar cu 20-25% peste). Problemele cele mai mari pe care le intampinam sunt: incasarile, stabilitatea cursului valutar, costurile mari cu transport si logistica si diferenta destul de mare 5-10% dintre cursul de cumparare si vanzare devize.

 

Tags: Gavril Butuc, Portugalia, Premium Drinks, vinuri portugheze

 

Astazi o sa va vorbesc despre doua vinuri de la Vincon, pozitionate in noua gama “super-premium retail” (adica se vinde in supermarketuri) a producatorului respectiv, denumita Egregio. Bine, nu inteleg eu tocmai bine cum vine “super-premium retail” si nici nu imi suna tocmai in regula, dar fiecare isi segmenteaza portofoliul cum crede de cuviinta.

Din start va spun ca daca nu vedeam etichetele respective traiam si acum linistit fara sa stiu ce inseamna Egregio, dar datorita sfintei Wikipedia mi-am imbogatit bagajul de cunostinte si vocabularul. Bine de “Egregia Cum Laude” de pe contraeticheta auzisem, dar de “Egregio” de pe eticheta mare nu.

 

Acum este binecunoscuta apetenta producatilor romani de vin pentru cuvinte care sa sune cat mai latineste posibil, dar ma indoiesc ca printre publicul roman amator de vin se afla foarte multi pasionati de latina. Este pana la urma o limba moarta, nu? Si apoi, desi la prima vedere asocierea cu latina poata da asa un aer de “feng-shui”, patricieni si civilizatie romana, e bine totusi sa nu exageram.

Bun, ne cultivam cunostintele in materie si trecem mai departe la eticheta aurie. Mult prea aurie. Sunt carcotas, recunosc, dar efectiv trei nuante de auriu una peste alta (sugerand probabil niste lingouri de aur?) e prea mult chiar si pentru iubitorii de metale pretioase. Si nu da bine atata auriu cu denumirea in latina. De unde pana unde?

 

Trecem (si) mai departe si ajungem la partea mea favorita (nu, nu am ajuns inca la vin, aveti putintica rabdare): textele de pe contraeticheta. Fara comentarii, doar ca (inca) sunt curios sa cunosc persoana aceea emotiva si suprem evlavioasa (sic!) care le-a plasmuit:

  

In sfarsit ajungem si la continut; pana acum am vorbit de forma. Per ansamblu una ok, dar care cade victima curentului „cheesy” si usor „kitsch” care bantuie cam toata industria de vin de pe la noi in general si pe cei “grei” in particular.

Vinurile le-am primit din partea celor de la Vincon alaturi de un Cabernet Sauvignon despre care o sa va vorbesc cu alta ocazie, astazi ne referim doar la albe.  Asadar:

 

Tamaioasa Romaneasca 2011 Dulce

 

Aspect (Culoare): galben auriu, clar transparent

 

Nas: Impresii “populare”, brute, directe, de trandafir, fructe confiate, stafide, miere poliflora asociate cu tuse vag condimentat-picante, usor alcolizate.

 

Gust: Atac plin, corpolent, prezent, cu un zahar rezidual evident si pregnant inca de la inceput. Senzatii asemanatoare celor din nas, cu miere, fruct copt spre confiat-uscat si ceva dulceturi de fructe albe. Aciditatea face cu greu fata zaharului, parand adesea deficitara. Final usor alcolizat, in tente tonice, dar parca cu un plus de prospetime. Postgust mediu, tonic in debut si apoi, evident, dulce.

 

Un vin Acceptabil cu un deficit de aciditate care il face sa para usor plat si cu un iz rustic. Probabil ca fanilor vinurilor dulci le-ar parea mai bun, eu unul nu ma declar un mare sustinator si raman la credinta ca e greu sa faci un vin dulce bun. Mult mai greu decat sa faci un sec. Bine, asta presupunand ca nu folosesti zaharul rezidual ca sa acoperi ceva deficiente. Nu e cazul neaparat al vinului de fata, care este un vin corect. Dar cam atat. Super-premium?

Hmmm…eu consider de exemplu Sauternes ca fiind un vin dulce cu pretentii de super-premium.

 

 

Muscat Ottonel Sec 2012

Aspect (Culoare): Clar, galben deschis, cu impresii verzui, tinere

 

Nas: Proaspat, cu aluzii de strugure copt, fructe parguite si adieri verzi, de carcei de vita si frunze zdrobite, care ii dau o nota de echilibru si eleganta.

 

Gust: Debut proaspat, echilibrat, aciditate bine exprimata, vioaie, care combina pe parcursul evolutiei notele “grapey”, de strugure copt cu tusele verzi. Impresiile citrice din a doua parte a evolutiei pot face aciditatea sa para usor ridicata, dar din punctul meu de vedere nimic deranjant. Final amarui, usor dur, urmat de un postgust care imbina in mod fericit aspectele tonice cu cele de struguri parguiti.

 

Un vin Bun, curat, cinstit, proaspat, direct, chiar cu o nota de eleganta. Pentru un Muscat Ottonel chiar reusit si cu o aciditate surprinzatoare, in pofida tuselor tonice inerente parca la noi pentru vinurile aromate vinificate in sec (Terpenii? Usoara supraextractie?).

 

Pe scurt doua vinuri corecte, Muscat-ul mai pe gustul meu. Nu le-as numi super-premium si nici nu as pune lingouri de aur si texte cu diamante celebre pe ele, dar cu siguranta sunt un pas evident inainte fata de ceea ce oferea Vincon pana acum.

 

Probabil ca au luat startul spre „premium” mai tarziu decat ceilalti „grei” din industrie, dar faptul ca exista vointa si se misca in directia corecta e un lucru bun. Pana la urma, la capitolul vin, viteza si graba adeseori strica si de aceea spuneam mai sus ca niste etichete si etichetari mai putin ostentative le-ar ajuta mai mult vinurile noi aparute in portofoliu.

   

P.S. In final o (auto)ghicitoare: daca pe dop scrie “Medaille d’Or Concours Mondial Bruxelles 2012” (de ce o fi chestia asta trecuta taman pe dop nu pricep) eu ce sa inteleg?

Ca au mai ramas dopuri sau ca a mai ramas Muscat Ottonel Ambrosio din 2011? Nu se face…. tocmai la super-premium…

 

 

Tags: Egregio, Muscat Ottonel, Tamaioasa Rom., vincon