Pana acum cateva luni “toata lumea” se intreba “De ce dom’le  gama Ceptura de la Davino (bine Unicom Production) face nota discordanta la nivel de branding si eticheta cu restul portofoliului producatorului?”.

Ca sa nu lase consumatorii cu ochii in ceata si incercati de dileme existentiale, producatorul a auzit carcotelile acestora si de curand au luat masuri lansand gama Iacob. Cu un brand si eticheta care se inscriu in linia coerenta trasa de Faurar, Domaine Ceptura, Flamboyant, Purpura, Alba…etc. Adica in sfarsit sunt toate din acelasi film.

 

Daca vreti sa patrundeti mai bine sensurile din spatele etichetei puteti arunca un ochi la postarea lui George de azi, care se deschide cu asa ceva si continua cu prezentarea variantei albe de pe aceeasi gama. Cum Mos Nicolae a venit mai devreme anul acesta, am luat-o pe carari diferite unul in sus spre albe , altul in jos spre infernul rosiilor..:)

 

Asa ca iata cum mi s-a parut Iacob Feteasca Neagra 2010:

 

Aspect (Culoare): Rosu inchis, de visina coapta, cu accente tinere, purpurii in borduri. Concentrat si opac, probabil filtrat mai lejer, coloreaza efectiv paharul in tente sangerii.

 

Nas: Intensitate medie spre superioara, curat, dominat initial de note de baric, cu tuse de vanilie, scortisoara, ceva piper alb si mult fruct copt din categoria dulceturilor de visine, prunelor si coacazelor (chiar spre “creme de cassis”). Note picante, usor condimentate completeaza  peisajul olfactiv si aduc aminte de caracterul Fetestii Negre. Un nas tanar, cu fruct concentrat si cu un pronuntat caracter de “ripe Bordeaux”, gen Left Bank, virat usor spre Lumea Noua.

 

Gust: Dupa incarcatura de fruct din nas si nivelul alcoolului de pe sticla (14,6%, atentie cu excesele) ma asteptam la ceva greu, cremos, rotund si “jammy”. Dar supriza! Pe palatin evolutia, desi catifelata si corpolenta, este extrem de bine echilibrata de aciditate. Chiar socant de bine tinand  cont de nivelul de alcool. Pe de alta parte Davino sunt maestri la echilibrat niveluri mari de alcool si la oferit vinuri all-inclusive la granita dintre stiluri (Old World cu New World). Asadar corpolent, catifelat, chiar onctuos, extractiv, cu fruct bine exprimat, chiar proaspat si expresiv. Final cu tanini “ripe”, moi, neagresivi si un postgust mediu spre lung, initial savuros, tonic-condimentat, dominat ulterior de note de fruct copt si coaja de paine.

 

Per ansamblu un vin Foarte Bun, in jur de 85 de puncte care ofera de toate si se echilibreaza la cote superioare: alcool mult ca baza generoasa de constructie, aciditate excelenta, extract masiv si fruct in consecinta. “Tortul” e complet si are gust bun. Vinul este perfect abordabil inca de pe acum, dar va mai evolua cativa ani fara probleme in sticla tinand cont de dozajul componentele enumerate de mai sus. Cine a mai baut Feteaca Neagra de pe (acum fosta) gama Ceptura nu o sa fie dezamagit, ba din contra…asteptarile o sa ii fie perfect confirmate.

 

Mie imi aduce aminte de un Grenache (mai degraba Garnacha) bine facut si iata ca mai avem un nou stil de Feteasca Neagra. Se vede ca Davino stie ce vrea consumatorul roman la ora actuala si ofera exact ce trebuie cu o precizie de invidiat.

Pentru fanii Feteasca Neagra extractiva si concentrata, nu e nevoie sa dati aproape dublu pe unele variante care nu sunt foarte departe de cea de fata (pe alocuri chiar sub, la bani mai multi). Iar mai ieftin de 40-50 lei cat o sa fie cea de fata prin comert, nu cred ca gasiti la acelasi stil. Pe scurt RPC Bun.

 

In concluzie: Davino “did it again”. Un vin care arata chestia clasica pe care o face: intelege ca piata e dinamica, in schimbare si stie cum sa stea un pas inaintea ei. Atat prin calitatea intrinseca a vinului cat si prin branding si etichete.

 

 

Tags: Davino, Dealu Mare, Feteasca Neagra, Iacob, Unicom Production

 

Dupa cum bine cred ca stie toata suflarea iubitoare si pasionata de vin din Romania in weekend s-a desfasurat la Bucuresti cel mai mare targ de profil al nostru, Goodwine. Inainte parca erau mai multe, dar acum au mai disparut din peisaj si s-au mai imprastiat prin tara. Deh, e greu sa sustii un targ de vin, mai ales in vremuri de criza. Oricum, la cati producatori avem noi in Romania si la cum arata la momentul actual industria autohtona, unul si bun e suficient.

 

Cu privire la organizare nu o sa carcotesc prea mult. Pana la urma nu cred ca exista targul de vin perfect (daca ma chinui putin si la Prowein gasesc niste minusuri). Da, bineinteles, era prea cald (data trecuta era prea frig si mirosea a Riesling de Rin matur, adica a kerosen), nu era apa plata decat pentru organizatori, (data trecuta era cu bani, acum vreo doua dati nu era deloc, etc) s-a scumpit “beletul”, dar acum era cu pahar inclus sa nu stai cu mana intinsa pe la standuri sau sa vii doar in plimbare cum veneau multi in anii trecuti. Ai venit la targ de vin, ia nene pahar ca nu ai venit la teatru. Pe scurt, organizarea a fost ok, eu nu am resimtit probleme deosebite, macar sa fie peste tot la fel.

 

Anul acesta am remarcat ca unii producatori/participanti au organizat masterclass-uri si degustari private ceea ce este un pas in plus spre normalitate. Nu am reusit sa particip la toate si sa degust tot ce as fi vrut, dar o zi, cel putin pentru mine, e putin sa le faci pe toate. Mai ales daca includ aici si timpul de socializare care e sarea si piperul oricarui eveniment de gen. Cer scuze pe aceasta cale celor la care nu am ajuns si care s-or fi gandit ca am ceva cu ei sau vinurile lor. Ii asigur ca nu este asa, pur si simplu timpul a fost prea limitat si cu siguranta va exista o data viitoare, prin martie daca nu ma insel.

Pentru mine un targ de genul acesta e un fel de “candy store” si nu stii unde sa alergi mai repede si cu cine sa vorbesti mai intai.

 

O sa va spicuiesc pe scurt si fara note de degustare (nu am mai scris de data asta pentru ca atunci chiar imi limitam timpul dedicat vinurilor) cele mai interesante “specimene” pe care le-am intalnit. Daca uit ceva sau pe cineva o sa fie cu semn de intrebare daca a fost voluntar sau involuntar, desi va pot asigura ca e mai mult de partea a doua.

Asadar:

 

Vinarte: am trecut printr-o verticala de Prince Matei, aroganta pe care nu isi permite sa o faca nimeni pe la noi prin piata, mai ales in conditii populare, de targ. De ce? Pentru ca unii pur si simplu nu au cu ce, iar altii isi pazesc “comorile” cu cerbicie. Din suita de Matei din 1998 pana in 2009 mi-au sarit in ochi 2000, 2002 si 2003 cam in aceasta ordine a preferintelor. Plus un 2009 care se anunta a fi un vin foarte bun, dar este inca departe de potentialul maxim. Daca il aveti, mai tineti-l, rabdarea va va fi rasplatita.

 

Stirbey: mi-a placut cum a evoluat Tamaioasa Romaneasca in sec din 2009, iar cea din 2012 este in parametrii normali, adica buna. Apoi Feteasca Regala Rezerva este foarte buna. Cabernet-ul din 2004 e inca vioi, iar monstruozitatea de Merlot de 17 grade alcool este ireal de bine echilibrat. Ma bucur ca Oliver aduce in continuare chestii noi si inedite pe piata, iar Petit Verdot-ul de pe Crama Bauer e pe lista personala de “most wanted”.

 

Avincis: se vede ca Ghislain se acomodeaza din ce in ce mai bine cu zona, iar vinurile arata asta. Stilul este acelasi, mai frantuzesc si retinut, dar se simte mai multa siguranta. Cramposia din 2012 a iesit mai serioasa, fructata si corpolenta, datorita anului mai calduros. Cuvee Amelie este la fel de fin, iar asamblajul de Feteasca Regala si Pinot Gris este la fel de reusit, desi un pic mai greu si usor cald pe final. Ceea ce mi-a sarit in ochi este Pinot Noir-ul care este unul din exemplarele autohtone care se apropie foarte mult de ceea ce trebuie sa fie un Pinot adevarat. Sincer de la Ghislain, tinand cont de background-ul lui, chiar ma asteptam sa scoata un Pinot reusit si a facut-o. Iar la 55 de lei nu este scump…:D Pentru un Pinot, desigur. Sper sa nu dau idei…:)

 

Liliac: am vazut celebrul Sauvignon Blanc 2012 care este intr-adevar foarte bun, in stil New Zeeland, cu fruct si note verzi, de agrise care sar din pahar. Vinul este foarte “in your face”, echilibrat si imi este usor sa imi dau seama de ce a luat marea medalia de aur la concursul proaspat incheiat.

 

La Wine Princess (Balla Geza) am trecut prin rosii; mi-au placut Cuvee Diorit, Cadarca Hill Selection si Cabernet Franc, trei vinuri cumva diferite ca soiuri si ca stiluri de marea de Merlot,  Cabernet Sauvignon si Feteasca Neagra de pe la noi. Apropo si Feteasca Neagra e buna…:D De fapt, stiti ca sunt fan Balla Geza, de cand cu Merlot-ul 2007.

 

La standul Eccevinum am vazut ceva vinuri de la Nachbil, dintre care o Feteasca Regala KL, light, lejera si foarte baubila si celebrul Riesling de Rin care se apropie cel mai mult de original, dintre Riesling-urile de pe la noi. A mai fost o Enira Rezerva, in stilul masiv, concentrat si opulent pe care il cunoasteti.

 

La standul Vinimondo am avut parte de o degustare Billecart-Salmon care mi-a incantat papilele. Sampanii foarte bune, de gastronomie, mai ales celebrul Rose despre care nu trebuie sa mai spun cat de reusit este pentru ca v-am mai povestit de el. Cea care mi-a sarit in ochi prin eleganta si rafinament a fost Vintage-ul 2004. Excelenta! Si la pret foarte bun mai ales in comparatie cu Rose-ul!

Tot la standul Vinimondo am incercat cel mai interesant vin de la targ: Montessu Isola dei Nuraghi, un blend majoritar de Carignan din Sardinia care sarea din linia generala de blenduri CS si Merlot prin notele ierboase, aromatice, condimentate, atat in nas cat si in gust. Au mai fost doua vinuri de la case celebre: Le Volte de la Ornellaia si Le Difese de la Tenuta San Guido (Sassicaia) dintre care ca il prefer pe primul care mi se pare tehnic mai bine inchegat si mai expresiv in conditii de targ decat cel de al doilea.

 

Crama Oprisor: am incercat “celebrul” Cabernet Sauvignon Eticheta Rosie 2011 si desi vinul este unul foarte bun, raman la parerea ca ar fi fost si mai bun daca ar mai fi fost tinut cativa ani inainte de a fi scos pe piata. Cine il are acasa, sa il mai tina minim 3-4 ani. Va fi si mai bun decat acum.

Ah, si sa nu uit: am vazut Ispita in fata. E intr-adevar unul dintre cele mai bune vinuri romanesti la ora actuala. Despre pret “no comment”; o sa vorbim in partea a doua a interviului cu dul Roceanu de luni cand o sa vedeti care e ideea cu preturile la gama de “Arta si Vin”. Dar inca o data: vinul este excelent, nu am ce sa comentez.

 

Alira: am apucat sa vad in aglomeratia de la stand (o adevarata emulatie) doar Feteasca Neagra de pe “Grand Vin” si este un vin deosebit. Stilul de Feteasca Neagra extractiva si concentrata, gen Hyperion, Basilescu (fost); deci daca sunteti fan al genului si aveti bani (chestie foarte importanta), “go for it”.

 

La Vitis Metamorfis, adica aripa locala a concernului Antinori, am trecut prin niste premiere proaspete, fructate si inca  neterminate de Negru de Dragasani (sic!), Cabernet Sauvignon si Feteasca Neagra la care am apreciat in primul rand folosirea judicioasa si deloc intruziva a baricului care lasa vinul sa se exprime. Apoi o miniverticala de Cantus Primus, cu un 2007 inca viguros, un 2008 echilibrat si bun de baut si un 2009 cu potential, interesant de urmarit pe termen mediu. Tin minte ca si anul trecut m-a surprins placut. Trei vinuri care merita mai multa atentie. Una peste alta mi-a placut directia pe care au luat-o cu rosiile, fara baric excesiv si aberant si sunt curios cum vor evolua.

 

Crama Garboiu unde am apucat sa vad doar celebrul si galonatul Epicentrum Alb si intr-adevar aciditatea Aligote-ului face casa buna cu Muscat Ottonel-ul. Un vin reusit, cu o tusa de inedit si noutate, care mi-a placut.

 

La Casa de Vinuri Cotnari am incercat celebra Feteasca Neagra servit fiind de o persoana foarte imbracata (cred ca era Alina?) care este un vin bun, corect, lejer (usor subtire si diluat ar spune rauvoitorii 🙂 ) care cu siguranta nu va revolutiona standardele in domeniu, dar tinand cont de ineditul zonei de productie si de relansarea unui soi autohton care inteleg ca a mai fost cultivat la Cotnari, sper intr-o evolutie in crestere pe viitor. Oricum pe gama de Domenii presupun ca se potriveste si mai putem bifa inca un stil pe firmamentul Fetestii Negre autohtone, cel gen Babeasca Neagra, Beaujolais Nouveau, Valpolicella, etc.

 

Budureasca: am vazut rosiile de pe gama premium (cel mai bun mi s-a parut Shiraz-ul) si un alb interesant Oro Manisa, parca. Ca impresie generala daca vreti New World, este unul dintre producatorii cu un RPC bun la acest stil. Ii trag cumva in jos etichetele prea negre care nu ies cu nimic in evidenta si un branding usor amorf. Asta in comparatie cu Recas sa zicem. Dar asta se poate rezolva.

 

Domeniul Vladoi: cred ca as fi trecut pe langa ei, dar mi-a soptit colegul Ionut ca ar trebui sa dau o tura pe acolo, ceea ce am si facut. Crama noua, in zona Murfatlar cu niste albe foarte corecte (Feteasca Regala, Muscat Ottonel, Chardonnay dar mai ales Chardonnay-ul baricat) la niste preturi extrem de corecte; ceva in jur de 17 lei pentru albe si parca 25 de lei petnru rosii. Ah, rosiile sunt un Merlot si o Feteasca Neagra de zona calda, parca cipsuite, dar corecte. O surpriza placuta mai ales prin prisma raportului pret/calitate. De urmarit!

 

Propun ca standurile vinurilor spaniole si chiliene sa fie complet eliminate de la viitoarele targuri. Ca ne fac de ras si ne aduc cu picioarele pe pamant. Daca nu plangi acolo (de mila industriei autohtone), macar te veselesti cu niste vinuri deosebite la preturi care par ciudat de corecte, cu tot cu adaosurile aferente. Sa va enumar cateva dintre ele, importate de Crama Borha: Lagar de Cervera Albarinho, cateva Verdejo crispy si fresh, Enate Chardonnay, Vina Ardanza 2004 si 2001 si insiruirea poate tine la nesfarsit.

 

La standul Chile pot sa va spun ca am ajuns pe finalul zilei si am degustat doua vinuri  Reserva de la Valdivieso: Merlot si Cabernet Sauvignon. Si am avut un soi de revelatie: este posibil ca noi, in Romania, chiar sa ne chinuim degeaba sa facem vinuri. De fapt sa ne chinuim degeaba sa facem vinuri in gen Lumea Noua. Ca cele din Chile nu cred ca vom putea face vreodata in mod constant, asa cum fac ei. Natura pur si simplu este impotriva noastra. Cand am aflat acasa ca vinurile respective erau in jur de 9 € prin online-ul de la nemti revelatia de mai sus a capatat accente de certitudine. Dar deh, mergem mai departe…

 

In final cireasa de pe tort: un vin adus de confratele Bogdan, un fel de Sfantul Graal al oricarui blogger, adica un vin imbuteliat chiar de el. Bine, nu vinificat de el, doar imbuteliat! Deocamdata? 😀

Asamblaj din Cabernet Sauvigon, Cabernet Franc si Feteasca Neagra din cea mai nordica zona a tarii, Halmeu, practic de la granita cu Ucraina, unde se agata harta in cui. Un vin foarte reusit, tinand cont de lipsa totala de pedigree, informatii, tehnici ultramoderne de vinificare, barrique-uri de stejar frantuzesc, etichete fancy si texte de PR in limbi straine, cu o tenta rustica si usor “foxy”. De pret nu va mai spun ca ii stric afacerea confratelui…:D Doar atat: este impresionant. De mic. Pretul. Bine, de fapt costul..:D

 

Cam asta a fost Goodwine-ul de anul acesta pentru mine, pe scurt. Daca asta se poate numi “pe scurt”. In rest multa (dar nu suficienta) socializare cu unii confrati de blogosfera si cu cei de la standuri.

Astept cu nerabdare editia de primavara…

Asta sustin, declar si semnez!

 

Tags: Bucuresti, Goodwine, Noiembrie, Targ Vinuri

 

Continuam astazi seria de interviuri pe teme de marketing si nu numai luate producatorilor romani in incercarea de a intelege mai bine modul in care acestia privesc piata autohtona si vad situatia actuala a vinului romanesc.

Cei care imi citesc blogul cred ca stiu deja ca nu de putine ori m-am declarat contrariat de deciziile si politica de marketing a celor de la Crama Oprisor. Asta nu m-a impiedicat niciodata sa le apreciez, iar ultimul Goodwine mi-a confirmat inca o data faptul ca acolo exista potential de a scoate vinuri deosebite. Ceea ce dealtfel stim cu totii, pentru ca nu produc vin de ieri de azi.

 

Asa ca l-am rugat pe dl Gabriel Roceanu, director general al Carl Reh Winery SRL si administrator al Cramei Oprisor, sa imi raspunda la un set de zece intrebari care au sintetizat nelamuririle mele privitoare la aspecte legate de activitatea cramei pe care o conduce.

 Ii multumesc pe aceasta cale pentru timpul acordat; raspunsurile au fost detaliate si pentru a nu se pierde mesajul fiecaruia va prezint astazi primele patru intrebari, urmand sa continuam cu restul interviului intr-una sau doua postari viitoare.  Asadar:

 

 

 1.      Cum percepeti evolutia din ultimii ani a pietei de vin din Romania, mai ales sub aspectul concurentei si a nivelului de educatie al consumatorilor?

 

• Este vizibil un trend evident pozitiv al pietei vinurilor din Romania; atat in privinta cererii cat si a ofertei.
• Investitiile sustinute de programele UE, destinate plantatiilor noi, si retehnologizarilor in crame, au condus la cresterea calitatii vinurilor produse si oferite pietei. Implicit, mediul de afaceri s-a schimbat semnificativ, in primul rand datorita intensificarii fortelor concurentiale in industria de profil.
•  De-a lungul ultimilor ani, observam, in general, si o modificare a pretentiilor si asteptarilor clientilor finali; pe segmentul social din clasa medie identificam o crestere semnificativa a cerintelor spre produse de gastronomie fina precum si a bauturilor asociate cu aceasta.  In mod natural, acest fapt este datorat cresterii nivelului de autoeducatie in procesul de selectie. Un rol important are si influenta pozitiva a mediilor de informare care au crescut spectaculos si au devenit la indemana oricui. Nu putem neglija efectul deschiderii  granitelor, in mod special dupa anul 2007, atunci cand libertatea de a calatori pentru toti romanii a contribuit pozitiv la extinderea perspectivei asupra valorilor vietii moderne.

 

2.      Investiti destul de mult in activitati de marketing si sunteti destul de vizibili in piata sub acest aspect. Cum cuantificati succesul acestor actiuni?

 

• Pentru a putea afirma, fara echivoc, ca noi investim “destul de mult in activitati de marketing” ar trebui cunoscute in amanunt rapoartele companiei. Plus ca termenul de masurare a particulei “destul” este relativ.
• Crama Oprisor investeste rational in activitatile de marketing. Abordam, in general, strategia de marketing targetat si customizat. Modalitatea in care actiunile noastre au efectul dorit in piata tine de o proiectie in trepte si timp. Nu este, de obicei, un factor tip “blitzkrieg”. Concret, actiunile pe care le dezvoltam au ca obiectiv principal consolidarea increderii clientilor existenti in vinurile Cramei Oprisor si, implicit, fidelizarea acestora. In plus, suntem permanent preocupati in atragerea de noi clienti catre vinurile noastre, lucru intamplat efectiv, in mod special, dupa activitatile de mk din teritoriu.
• Pentru Crama Oprisor, cuantificarea succesului in mk nu include numai prima comanda imediat dupa finalizarea unei actiuni, ci repetarea, sau nu, a comenzilor, atunci cand vinul pleaca, sau nu, catre consumatorul final. Feedback-ul este foarte important pentru noi, pozitiv sau negativ, neutru sau constructiv. Oricum ar fi, ne dorim sa existe, pentru ca aici gasim o sursa palpabila si vie din care ne putem alimenta noile proiecte.

 

3.      Cat de mult va limiteaza presiunea din parte actionariatului strain capacitatea de a va adapta la realitatile pietei romanesti? Care este nivelul de implicare al acestora in deciziile firmei?

 

•  Filosofia noastra, precum si a actionarului Cramei Oprisor este CALITATEA. Pe acest fundament ne-am dezvoltat toate strategiile de investitii, productie si vanzare, incepand din anul 1997, de cand facem vinuri la Oprisor. Potentialul viti-vinicol al Romaniei, si in particular al arealului Oltenesc a consolidat increderea actionarului in viitorul afacerii cu vinuri romanesti. Sigur, cu 12 ani in urma, intrarea cu vinuri imbuteliate pe piata autohtona nu a fost deloc simplu de abordat. In primul rand datorita configuratiei pietei de atunci si a profilului consumatorului, ambele foarte diferite fata de ce exista deja in Europa. Cu toate acestea, actionarul si-a dorit aceasta provocare, noi la fel, avand credinta ca oriunde in lume, lucrul bine facut, cu pasiune si profesionalism, aduce beneficii si succes, mai devreme sau mai tarziu. In orice caz, evident, presiune exista din partea investitorului,  pentru ca este un business si asteptarile sunt clare : cresterea cotei de piata si profit.
• Actionarul Cramei Oprisor este si producator de vinuri, comerciant, dar si partener de afaceri al nostru. Experienta indelungata in industrie a favorizat intelegerea rapida a particularitatilor pietei Romanesti care, din foarte multe puncte de vedere,  este atipica in comparatie cu restul tarilor Europene. Crama Oprisor isi dezvolta independent strategiile de productie si cele comerciale. Colaborarea cu partenerul din Germania este foarte intensa in privinta tehnologiilor aplicate in ferma si crama si bineinteles pentru vinurile destinate contractelor incheiate de catre Reh Kendermann.

  

4.      Cat de mult va bazati pe export? Din vinul exportat, cat se face sub etichetele (brandul) Crama Oprisor si cat bulk (noname)?

 

•  Crama Oprisor exporta, deocamdata, cantitati mici de vinuri imbuteliate in raport cu vanzarie din piata autohtona. Nu avem, inca, o constanta in contracte externe semnificative pentru vinuri imbuteliate. Daca ar fi sa facem o medie a ultimilor trei ani, putem spune ca acest canal de vanzare s-a pozitionat in jurul valorii de 6% din cifra de afaceri totala.
•  In privinta vinului bulk (in vrac), Crama Oprisor nu a vandut si nu vinde niciodata vinuri “no name” asa cum mentionati in intrebare. Producem si vindem vinuri in vrac, soiuri varietale, cu “Indicatie Geografica ”. Livram catre actionarul/clientul din Germania, precum si catre alti clienti Europeni. Cunoastem foarte bine brandurile sub care se vand vinurile noastre acolo, iar pe contraetichete este scris explicit producatorul cu datele de identificare, conform legilor si regulamentelor UE.
• Ca si ordin de marime al volumului vandut, anual, aproximativ 40% din vinul produs la Oprisor il comercializam in vrac catre Europa. Atata timp cat partenerii/clientii utilizeaza linii de imbuteliere proprii, acest sistem de livrare salveaza costuri importante.

 

Cam atat pentru astazi. Data viitoare vom vorbi despre aspecte legate de gamele si brading-ul vinurilor de la Crama Oprisor.

 

Tags: Crama Oprisor, Gabriel Roceanu, Interviu