May 15 2013

2 Ani…

Published by under Diverse,Opinii

 

Astazi implinesc doi anisori. Adica trec la plural. Sau prind in buchetul vietii al doilea trandafir. Sau termin a doua sticla de vin. Etc. Acum vorbesc la modul impersonal si despre blogul de fata. Nu am dat in mintea copiilor.

 

Anul trecut, exact pe vremea aceasta va spuneam, (ca sa va fac un rezumat) ca cel mai mult m-a bucurat la activitatea aceaasta consumatoare de timp (si uneori de nervi) prilejul de a va cunoaste.

 

Credit @geoffwhaley.com

Credit @geoffwhaley.com

Paradoxal acum, dupa inca un an scurs, concluzia este aceeasi. Dincolo de vinuri, crame degustari, echilibruri, aciditati, tanini, rose-uri, barfe, etc…ramane legatura aceea invizibila si uneori indivizibila pe care vinul o creaza. Factorul acela de coeziune, supa aceea primordiala in care pot evolua fericiti unii langa altii parameci, amibe si alte bacterii cu sau fara cili, fara teama de a se lua in deradere sau (prea) in serios. Deci pana la urma ce am facut anul care a trecut?

 

Daca as sta sa fac un bilant fara cifre, statistici si alti indicatori din astia irelevanti care strica atmosfera, ce am facut in ultimul an ar arata, “in a nutshell”, cam asa:

 

  • Am intalnit oameni mari (Big Radu included) si oameni care m-au facut sa imi doresc sa nu fiu niciodata mare (Big Radu excluded).

 

  • Am intalnit vinuri mari si vinuri mici, fiecare cu povestea lui mai lunga sau mai scurta, mai basm sau mai horror, mai Luceafar sau  mai Miorita.

 

  • Am vazut multe locuri noi, dar am revazut si mai multe locuri pe care le stiam si indrageam deja. Le-am revazut insa cu alti ochi. Pentru ca asa cum spunea Marcel Proust: “Adevarata aventura a calatoriei nu sta in a cauta peisaje noi, ci mai degraba perspective noi.”

  

Si atunci daca am ajuns in acelasi punct si la aceesi concluzie, se pune intrebarea logica de ce continui?

E simplu…pentru ca imi place. Si placerea este unul din sentimentele caruia nu i-am gasit inca o justificare. De ce? Pentru ca pur si simplu nu am cautat-o. De ce nu am cautat-o? Ca sa nu imi stric placerea…:D

 

In concluzie si pe cale de consecinta pana cand o sa sparg cercul acesta vicios al placerii asumate care se numeste  “pasiune pentru vin”, o sa am placerea sa va mai povestesc cel putin un an de acum inainte, pana la urmatorul post, cel cu ocazia implinirii a trei ani.  Sper ca placerea a fost si va fi si de partea voastra..:D

 

2 responses so far

 

May 14 2013

Un vin care merita “putintica rabdare”: Prince Stirbey Tamaioasa Romaneasca Sec 2011

 

Despre vinul de fata nu intentionam sa scriu initial. Pentru ca deja exista pe piata varianta 2012 si am gandeam ca informatia pe care as fi putut-o prezenta este intrucatva perimata.

Dar dupa ce am desfacut-o m-am razgandit. Si o sa va spun de ce dupa ce va prezint vinul:

 

Tamaioasa Romaneasca Sec StirbeyAspect (Culoare): Galben, cu note de lamaie si sclipiri usor verzui.

 

Nas: Initial inchis, neprietenos, cu aspecte minerale si de pamant reavan. Aerat si usor incalzit emana arome de strugure copt de o puritate incantatoare, bine puse in evidenta de aspecte florale. Treptat vireaza spre tuse verzi, de urzici, ardei si buruieni (nu iarba) proaspat rupte, surprinzator de asemanatoare unui Sauvignon Blanc reusit. Intr-un final notele extradulci specifice soiului isi fac aparitia cu izuri de miere de mana, fagure si ceva ceara.  Un nas surprinzator de elegant, fin, pur si complex pentru o Tamaioasa.

 

Gust: atac proaspat, cu note minerale mai ales cand vinul este rece. Aciditate sustinuta pe tot parcursul evolutiei care echilibreaza notele dulcege din nas. Evolutia este lejera, eleganta, integrata, alcoolul de 13.5 % nici nu se simte si  nimic nu iese in evidenta din constructia vinului. Finalul aduce celebra nota tonica specifica Tamaioaselor vinificate in sec, care adeseori devine amara si deranjanta. De data aceasta, excelent integrata, imprima o senzatie tonica binevenita. Postgustul mediu, proaspat, continua aspectele tonice, intepatoare, din final cu un plus de tuse initial minerale, care lasa apoi loc nuantelor specifice de strugure copt si stafide aurii.

 

Un vin Foarte Bun, echilibrat, fin, complex si scapat de sub amprenta de greutate si usoara vulgaritate care dezavantajeaza adesea Tamaioasele in fata muscatului clasic. Aciditatea si senzatia usor tonica din final ii confera o impresie de structura si seriozitate neobisnuita pentru un soi atat de incarcat de arome dulci. RPC Bun; la ora actuala varianta 2012 este de 35 de lei in “online”si cred ca mai gasiti si 2011, chiar 2010 cu putin efort.

 

Oliver spune foarte des ca vinurile lui se beau prea repede. Si de fiecare data cand am fost la crama la Stirbey si am mai degustat din “comorile” pivnitei ne-a dovedit acest fapt si i-am dat dreptate. De data asta am simtit-o pe propria pielea.

Stiam vinul de anul trecut. Si l-am considerat  la vremea respectiva cea mai reusita Tamaioasa in sec de la noi. Acum este si mai bun…Daca m-ati intreba care este cea mai buna Tamaioasa Romaneasca in Sec, v-as spune cea de la Stirbey, dupa un an. Sunt curios ce potential de evolutie are si cum se va prezenta peste cativa ani. Sigur are Oliver cateva sticle puse deoparte..:D

Pe scurt, ceea ce m-a surprins pozitiv este modul excelent in care este pusa in valoarea puritatea fructului si care da sens notiunii de Tamaioasa in sec. Notiune cu care eu unul ma impac mai greu. Desi am considerat intotdeauna varianta in dulce de la Stirbey ca fiind mai reusita (si inca o consider) trebuie sa recunosc ca zaharul rezidual, desi concorda cu impresiile olfactive, afecteaza intrucatva eleganta vinului si exprimarea fructului, imprimand un caracter evident mai greoi si mai pronuntat evolutiei pe palatin.

 

“And on that bombshell”, cele doua stiluri de vinificare capata fiecare sensul si intelesul lui… See you tomorrow, on my second anniversary ..:D

 

6 responses so far

 

May 13 2013

Noutati de la M1.Crama Atelier

 

Inainte de Paste a fost organizata la Pitesti o degustare a celor de la Murfatlar fapt care mi-a prilejuit intalnirea cu noile vinuri de pe M1.Crama Atelier. Despre ei am mai scris aici si aici, impresia generala fiind ca dintre “cei mari” si-au facut cel mai bine si temeinic temele. Atat sub aspectul calitatii vinurilor (unde la toti s-a inregistrat un evident salt calitativ), cat mai ales al branding-ului si al preturilor cerute pentru acestea.

Oricum vinurile de la Murfatlar poarta la modul cel mai evident amprenta modernitatii si a Lumii Noi (cu bune si cu rele). Amprenta insuflata in primul rand de colaborarea cu Razvan Macici, oenologul roman de la Nederburg, cel care a creat si vinurile de mai jos, ultimele noutati in portofoliul celor de la M1.Crama Atelier.

Asadar, iata  impresiile mele despre vinuri, cat mi-am dat seama din fuga degustarii:

 

Leat 6500 Mufatlar Crama Atelier Sauvignon BlancLeat 6500 Sauvignon Blanc 2012 (14.2%)

Aspect galben pai, stralucitor, cu sclipiri verzui.

Nas intens, in tente dulci, dominat in primul rand de fructe exotice coapte, bine exprimate asociate in mod fericit unor tuse citrice (gref roz), de flori de soc si usor minerale.

Pe palatin dezvolta un corp mediu, prezent, usor cremos, dar bine balansat de  aciditatea perfect integrata. Notele gustative sunt din acelasi spectru exotic, dulce, copt, plus o interesanta tusa citrica care le confera o impresie de prospetime. Finalul este usor cald, placut amarui, mineral invocand  senzatii de Kinley. Postgustul continua in aceeasi parametri tonic-citrici, cu o nuanta usor verde, de menta tocmai rupta, aducand o binevenita adiere de prospetime.

Un Sauvignon Blanc Bun spre Foarte Bun, reusit, pe stilul New World, o realizare in sine mai ales tinand cont de conditiile zone si de cat de competent reuseste sa echilibreze nivelul alcoolului.

 

Leat 6500 Chardonnay 2011 (13.9 %)

Leat 6500 Chadonnay Murfatlar Crama AtelierAspect: galben spic de grau, evident, concentrat, serios

Nas: nuante intense de baric cu arome de vanilie, migdale, alune prajite, toast si tuse picante, condimentate, de ghimbir si anason. Daca va incapatanati sa gasiti ceva fruct s-ar putea la un moment dat sa invocati ceva nuante de gutuie si pepene galben, dar tonul il da lemnul. E si normal, vinul fiind de abia imbuteliat si baricat prealabil 14 luni.

Gust: Prezent, consistent, cremos cu o onctuozitate balansata  de o aciditate taioasa, ca o lama. Pe fondul unui structuri evidente, imbina gustativ notele citrice (lime, portocale) cu tusele de baric (vanilie, alune prajite, note usor afumate). Finalul este impunator, dur, tonic, intepator, grippy, urmat de un postgust in tuse calcaroase, minerale si picante.

Asa cum v-ati dat seama si de mai sus este un monstru baricat cum altul nu exista pe piata. Un vin Bun (Foarte Bun pentru amatorii genului), de gourmet care suporta asocieri culinare dintre cele mai indraznete, de genul gratare si fripturi de porc la cuptor&stuff fara sa para depasit de situatie. Datorita baricului, ca si constructie si seriozitate, pare peste multe vinuri rosii.

Este un Chardonnay tipic New World, corpolent, structurat, cu schelet de lemn. Asa cum stiti deja nu sunt chiar un fan al acestui gen de vin suprabaricat, dar sunt foarte curios cum va evolua, daca fructul va iesi de sub baric si daca acesta din urma se va mai integra in timp. Oricum vinul e la inceput de drum, are nevoie de ceva timp in sticla, dar ca stil este o premiera la noi pe piata.

 

Arezan Rose Feteasca Neagra Crama Atelier MurfatlarArezan Feteasca Neagra Roze 2012 (14.3 %)

Aspect: roze somon, spre cireasa de mai sau pomelo

Nas: proaspat, direct, parfumat, cu un cocktail de fructe de padure (zmeura, fragi, capsuni) si impresii dulcege, de cireasa de mai bine coapta.

Gustativ introduce un atac vioi, proaspat, in ton cu nasul, urmat de un corp mediu si note usor dulci. Alcoolul este bine echilibrat de aciditate pe tot parcursul evolutiei, finalul aducand note gurmande, picante. Postgust usor cald, cu un melanj de senzatii amarui, picant-dulcege.

Un vin Bun, in stilul mai corpolent, texturat si fructat al celor spaniole sau italiene, cu o nota personala data de folosirea soiului traditional atat de drag noua, FeteascaNeagra. Deci un rose numai bun de baut acum, in primul rand de catre patrioti..:D

 

Sable Noble Rosu Crama Atelier MurfatlarSable Noble Rosu 2011 (13%)

Cupajul consacrat in Dealu Mare: Feteasca Neagra 50%, Merlot 30% si Cabernet Sauvignon 20%) in varianta Murfatlar.

Aspect: Rosu rubiniu, concentrat, tanar, cu note in degrade, de cireasa coapta spre margini.

Nas: Fruct bine aspectat (prune, visine coapte, cirese amare, fructe negre) alaturi de impresii integrate de baric (vanilie, piper). Secundar apar tuse de smochine, stafide, nuca imprimand o senzatie de cozonac, briosa. Direct, fructat, tanar.

Gust: Atac rotund, catifelat, cu o corpolenta evidenta si aciditate prezenta. Gustativ aminteste de fructe coapte (prune, visine) si dulceturi. Finalul aduce tanini cremosi, prezenti, integrati pe fondul unei tuse picante. Final scurt-mediu, usor cald, cu gemuri de fructe si note usor condimentate. Un cupaj Bun, corect realizat, cu fruct bine exprimat in care se simt foarte bine aportul si proportiile fiecaruia dintre cele trei soiuri. De asemenea vinul beneficiaza de un RPC Bun costand in jur de 38 de lei in comertul online.

 

In concluzie, pot sa va spun ca proiectul celor de la Murfatlar merge foarte bine inainte. Noutatile de mai sus pastreaza stilul imprimat inca de la inceput primei recolte de catre de Razvan Macici: vinuri moderne, New World, bine realizate, cu mult fruct si frumos echilibrate. Sunt foarte curios sa vad cum vor arata vinurile rosii degustate in toamna la crama, despre care am auzit ca vor fi scoase pe finalul anului.

 

3 responses so far

 

« Prev - Next »