Deja vad niste sprancene cum se ridica in audienta. De genul “iar a fost gura bogata asta sa cumpere vin ieftin de prin Kaufland. Pai ce bai ala e vin? Adus de pe la comecianti si din destocaje de pe afara? Ce arunca “occidentul”?”  Stati putin ca nu e tocmai asa…

In primul rand, unul dintre vinuri este din 2012…rosu. La noi astea inca nu au aparut. Probabil inca se  mai “lucreaza” la ele. Baricuri, conditionari &stuff. Iar al doilea din 2011, iara chestie destul de noua.

 

Apoi producatorii….unul dintre ei este Felix Solis. Adus pe filiera clasica Kaufland, cu eticheta in toate limbile estului pe spate. O sa ma intrebati cine este Felix Solis. Chiar suna a Kaiser Soze..:D

Eeee ca sa nu lungesc aiurea discutia si sa va explic ca e unul dintre cei mai mari producatori din Spania, va pot transmite ca la ultimul Prowein (unde noi am stat cocotati pe gard), Felix Solis (de fapt managerul de marketing si export, ca ei au asa ceva) se lauda prin videoclipuri ca a fost impresionat de cati clienti internationali a avut la stand. Presupun ca si ai nostri au vazut si ei o groaza de clienti internationali, de acolo de sus de la departare.  Ia mai ridicati din sprancene acum …

 

Si acum, ca am pus vinurile in context sa trecem la fapte:

 

Diego Almagro Tempranillo 2012

Produs de Felix Solis, 12.5% alcool,  D.O. Valdepenas, dop de pluta, neasteptat de calitativ la intervalul asta de pret. Mai multe detalii gasiti pe site-ul producatorului.

 

Aspect (Culoare): Rosu deschis, clar, de cireasa coapta cu accente rubinii, semitransparent si cu tente usor violacee

 

Nas: curat, cu fructe negre si rosii bine reprezentate, usor coapte (cirese, visine, zmeura, capsuni), prune uscate si adieri dulcege care aduc o senzatie de dulceturi alaturi de ceva note de piper si pamant reavan. Usor tern, prafuit, dar altminteri corect si indeajuns de juicy.

 

Gust: Atac lejer, usor diluat, dar proaspat, cu mult fruct copt bine pus in evidenta si aciditate medie, corecta, bine integrata si suficienta pentru a-i imprima un caracter vioi. Evolutia pe palatin este subtire si conduce spre un final cu tanini medii, prezenti si care par usor duri in comparatie cu corpul. Nimic deranjant totusi. Fara notele amare si fara astringenta evidenta, specifica exemplarelor low–cost. Postgustul este scurt, fructat si usor dulce, cu lichior de fructe si note de dulceata.

 

Un vin Acceptabil, lejer, fara pretentii, perfect de consum curent si de gatit. In Spania este destul de prezent, i se mai spune Vino Joven (adica vin Tanar, un fel de “Nouveau” frantuzesc) dar pana acum destul de rar intalnit la export si mai ales pe la noi. Pana acum.

La mine a ajutat la elaborarea unui delicios “coq au vin” care cerea in reteta Pinot Noir de Burgundia (deh felul respectiv este specific zonei) si si-a facut cu brio treaba. Chiar aduce a un fel de Pinot Noir low-cost, generic sau ceva Beaujolais Villages, parca nu atat de fructat ca Nouveau-ul.

Si acum “halatul, cat e halatul”. 7.99 lei la oferta in Kaufland. Pret normal 9.99 lei parca. RPC Excelent. No comment!

 

Senorio de Prayla 2011

D.O. Rioja, 13% alcool, inchis cu Nomacorc (dop de plastic). Producator fara site, distribuit de ‘celebrul’ comerciant neamt Schenk care detine si celalalt brand din Kaufland, Murviedro.

 

Aspect (Culoare): Rubiniu inchis, spre visina coapta, stralucitor, tanar, cu reflexii violete evidente si tente de cireasa de mai in margini

 

Nas: Integrat, serios, de intensitate medie, cu fruct proaspat (visine, cirese amare, fructe nergre, coacaze) si impresii condimentate de baric (vanilie, piper, tabac)  bine integrate. Usoare adieri lactice in fundal, dar per ansamblu proaspat, corect, chiar expresiv si tipic pentru un Rioja tanar, de linie.

 

Gust: Atac proaspat cu aciditate bine evidentiata si mult fruct proaspat (visina, prune, cirese negre). Plus tente usoare de ciocolata neagra, cacao si mai ales   vanilie.

 Fara impresii de fruct obosit si note amare, cu un echilibru bun intre aciditate, corp si extract. Alcool excelent ascuns, tanini medii, tineri, evidenti, dar bine integrati in tabloul de ansamblu. Dau chiar o nota de impetuozitate pe final. Postgustul este mediu si se dezvolta pe fondul usor uscat al taninilor, cu dulceturi proaspete de fructe si note vanilate.

 

Un vin Bun, bine echilibrat, un Rioja clasic de consum curent. Are de toate, este lejer, suplu, proaspat si perfect ca “food wine”. La un pret de 9.99 lei (tot la oferta in Kaufland, normal e vreo 12 lei) RPC-ul este asemenea Excelent. Mai serios si integrat ca cel de sus. Personal il prefer acestuia in pofida diferentei de pret (enorma ce e drept, cam cu 25% mai scump, adica exact 2 lei). Care diferenta paradoxal se vede si in caracteristicile vinului.

 

 

Vinul trebuie judecat intotdeauna in context. In primul rand in contextul pretului care se cere pe el. Nu va asteptati la chestii complexe si complicate de la vinurile de mai sus. Sunt doua exemplare foarte corecte in ceea ce ofera consumatorului mai ales la preturile respective. Un singur sfat: consumati-le usor racite pe la 16-18 grade, astfel fructul si prospetimea, vor iesi mai mult in evidenta.

 

In segmentul de pret respectiv, noi nu avem ce sa oferim. Punct. Doar Eticheta Neagra sau alte “coctailuri” conditionate la greu, la PET sau (rar) la sticla, provenite paradoxal tot din vinuri spaniole de calitatea a zecea, importate in vrac si imbuteliate la noi. Eu personal chestiile astea nu le numesc vinuri.

Ar mai fi Frunza de prin Carrefour (facuta de Recas), un vin competent. Dar si acela e un jur de 11 lei si nu ofera vinozitatea aceea placuta a primului vin de mai sus (care e si de altfel si mai ieftin).  Cu cel de la doilea nici nu suporta comparatie. Acesta se ”ia” cu exemplare cu pretentii de zeci de lei de pe la noi si nu iese foarte sifonat. Ba din contra…

 

De ce altii pot si noi nu? Motivele sunt sigur ca sunt multe si nu tin exclusiv de producatorii nostri. Din pacate (sau din fericire?) pe consumator nu il intereseaza acestea. El vreau doar un vin corect la un pret corect.

 

Pe scurt, duceti-va in Kaufland si incercati cele doua vinuri. Mie mi s-a parut rusinos de ieftine pentru ce ofera.

 

P.S. Vedeti ca in unele Kaufland-uri ultimul de sus nu il gasiti…la mine este prezent doar intr-unul dintre cele doua magazine din oras.  Am constatat asta cand m-am dus ulterior sa imi fac o provizie de cateva sticle pentru cooking/food wine. Probabil ca  se vandu-se deja, nu stiu…

 

Tags: Diego de Almagro, Felix Solis, Kaufland, Rioja, Senorio de Prayla, Spania

 

Astazi o sa sa va povestesc despre eforturile celor de la Domeniile Tohani de a elimina zaharul din procesul de fabricatie  si de a scoate niste vinuri decente, elaborate in Romania. Asa ca in loc sa aduca vin de prin UE si apoi sa il branduiasca cu apelative de gen Sange de Taur (sau derivatele penibile gen STF), s-au gandit ca ar fi totusi mai nimerit sa foloseasca suprafetele proprii pentru productia de vin. Din acest efort au rezultat si vinurile despre care o sa va vorbesc astazi.

 

Cum la ultima postare despre ei s-a lasat cu lirisme si vorbe memorabile referitoare la romantismul procesului de productie al vinului m-am aplecat plin de curiozitate asupra vinurilor lor de pe “liniile” superioare. Asadar:

 

Primul face parte din noua gama lansata de producator, Mosia de la Tohani. Fiind furnizor al Casei Regale (chestie despre care am mai vorbit aici) s-au gandit sa sape prin istorie si sa gaseasca o legatura cu aceasta. Si spre deosebire de altii, chiar au  gasit-o. Despre aceasta puteti citi la George care a scris si el despre vinul de fata, nu o mai repet. Una peste alta brandingul gamei este chiar ok si comestibil. Imbuteliata in februarie 2013. Asadar:

 

Mosia de la Tohani  Feteasca Neagra 2011

 

Aspect (Culoare): visiniu inchis, puternic pigmentat, cu evidente nuante violet, opac si neasteptat de concentrat pentru intervalul de pret in care se pozitioneaza (20 de lei?)

 

Nas: Impresii puternice de fructe coapte si diverse gemuri din variate fructe, usor afumate. Incarcat de vanilie, vanilie si iar vanilie: un iz extrem de pronuntat, potentat si de nuantele de fruct supracopt, care termina in ceva note de zat de cafea si tutun.  In plus o tenta lactica evidenta, provenita probabil de la fermentatia malolatica mai nefericita? Per ansamblu un nas robust, greoi, carnos care cadreaza binisor cu aspectul visual al vinului.

 

Gust:  Conform asteptarilor, cu un atac corpolent, gemos, mestecabil si o concentrare de invidiat. Valuri cremoase de gemuri de fructe acapareaza palatinul, insotite de omniprezentele note vanilate si tusele afumate. Evolutia este greoaie, liniara, cleioasa, cu un deficit evident de aciditate, care ii recomanda a fi servit la temperaturi cat mai joase. Finalul aduce tanini copti, vag prezenti, insotiti de un alcool sesizabil (13.5%), mai ales in posgust (dominat de aceleasi note gemoase si afumate) fapt care intareste recomandarea de servire de mai sus.

 

Una peste alta, un vin Acceptabil, surprinzator de ok tinand cont de reputatia producatorului, cel putin in cazul meu. Daca ar fi sa ma intrebati as zice ca seamana cu un experiment nereusit, undeva in procesul de vinificare pierzandu-se aciditatea, vinul  fiind apoi chips-uit si virat spre game mai “prozaice’. Altfel nu imi pot explica concentrarea demna de preturi si pretentii mai mari.

Il gasiti prin marele retail in jur de 20 de lei, RPC-ul fiind unul Acceptabil, chiar Bun pentru amatorii de chestii gemoase si vanilate gen New World.

 

 

Al doilea vine de pe gama Princiar Special Reserve, mai bine cunoscuta pentru eticheta metalica aplicata pe sticla. O idee destul de ok ca prezentare, undeva la limita unui kitsch acceptabil si intrigant. Vinul este din 2008 (imbuteliat la 7 noiembrie 2012) si se mentioneaza pe spatele sticlei ca a fost produs din struguri supracopti si partial stafiditi si ca este un DOC-CMD. Asadar:

 

Princiar Special Reserve Feteasca Neagra 2008

 

Aspect (Culoare): In aceleasi tonuri ca cel de mai sus, cu nuante tinere, violacee, practic fiind greu de identificat diferenta de trei ani dintre cele doua vinuri

 

Nas: la fel de asemanator, cu impresii de baric, in tonuri mai echilibrate si integrate, cu piper, adieri mai domolite de vanilie si fructe confiate. Note tipice de prune uscate/afumate alaturi de ceva aluzii de pamant reavan (forest floor) si carne maturata. In aceleasi tonuri concentrate si usor gemoase ca cel de mai sus, dar cu un plus evident de echilibru si integrare.

 

Gust: Atacul este concentrat, focusat cu un corp mediu spre pronuntat si impresii fructate, usor gemoase, de tarte cu prune si ceva ciocolata neagra. Marea evolutie de varianta anterioara este adusa de plusul evident de aciditate care echilibreaza corpul si alcoolul, imprimand vinului un caracter suplu si un plus de prospetime a fructului, in ciuda varstei. Finalul aduce tuse usor tonice, amarui pe fondul taninilor copti, fiind urmat de un postgust mediu cu fructe confiate, gemuri diverse si impresii de zahar ars (martipan).

 

Un vin Bun, concentrat si bine echilibrat, pe stilul Merlot sau Languedoc, cu un RPC Acceptabil cei aprox. 30 de lei cu care il gasiti prin comert. De fapt amandoua vinurile de mai sus socheaza prin extractivitate si concentrare, in detrimentul abordabilitatii si supletii, mai ales in cazul primului. Paradoxal s-ar potrivi destul de bine ca stil denumirii de Sange de Taur..:D

 

 

Ca o concluzie finala se pare ca de data aceasta din “zbaterea strugurilor in axul melcat al zdrobitorului” au iesit doua vinuri competente, chiar daca nu sunt stilul de Feteasca Neagra cu care  ma impac cel mai bine.

 In schimb preturile sunt corecte si pot da usor 2-3 exemple de Fetesti mai scumpe si mai cu pretentii care ar avea probleme sa se compare cu cel din urma. Sau tot asa, de stiluri supra-extractive, gen Merlot, asemanatoare  celor de mai sus, pe care se cer cateva zeci de lei in plus.

 

Se pare ca cei de la Tohani s-au straduit sa ridice stacheta calitatii, incepand probabil sa beneficieze de replantarile facute in ultimii ani. Au si site nou,  destul de curat, dar nu ar strica mai multe informatii despre vinuri.

Deci, ca sa citez un alt confrate care a scris despre vinul de mai sus:  Cand (daca) se vrea, se poate…

 

Tags: Domeniile Tohani, Feteasca Neagra, Mosia de la Tohani, Princiar Special Reserve, Sange de Taur

 

Avem de a face cu un second-wine al unui Chateaux bordelez din regiunea Margaux, Chateau d’Issan. Un producator de altfel destul de bine vazut in zona in care Chateau Margaux este rege. Urmat indeaproape de Palmer si apoi de Rauzan-Segla sau Issan. Parerile sunt impartite care din ele. Depinde de stil si preferinte personale.

 

Producatorul apartine familiei Cruse care detine de asemenea si Pontet-Canet, Corbin sau Laujac. La un moment ar fi detinut chiar si Rauzan Segla. Mai nou aceastia au vandut 50% din actiuni catre magnatul Jack  Lorenzetti, managementul ramand insa in familie

 

Vinul de fata este obtinut din strugurii recoltati de pe parcelele tinere. Tinere, adica de aprox. 18 ani, nu de 3-4 ca la noi. Ca sa lamurim conceptual de tanar. Oricum mai exista inca doua vinuri ale producatorului in cauza care probabil folosesc si strugurii de pe viile mai “actuale”.

In rest proportiile sunt similare cu ale vinului “mare” adica aprox. 65% Cabernet Sauvignon si 35 % Merlot, invechit in butoaie frantuzesti, din care 35 % noi. Cum 2005 a fost un an excelent pentru Margaux si citisem deja si parerea lui Alin, aveam asteptari mari de la vinul de fata. Si nu mi-au fost inselate. Asadar:

 

Aspect (Culoare): Rosu intens, visiniu, tanar, pigmentat, concentrat si opac

 

Nas: intensitate medie spre ridicata, concentrat, focusat, cu un fruct bine exprimat, in special prune, cirese negre, visine si tente vagi de pamant si frunze vestede. Baricul se exprima prin nuante perfect integrate de cedru si vanilie. La o areare prelungita joaca excelent cartea complexitatii, evoluand spre tuse de mosc, grafit, lemn de creion ascutit (pencil shavings) si violete.

 

Gust: Atacul este dens, compact, musculos cu o structura evidenta inca din debut, insotit de fructe negre si nuante condimentate. Evolutia pe palatin este monolitica, compacta si apasata, excelent sustinuta de catre aciditate, care ii da o nota de eleganta.

O eleganta mai degraba dura, impunatoare, exponenta perfecta a conceptului de “pumn de fier in manusa de catifea” pe care vinurile din Margaux o invoca adeseori. Finalul aduce tanini copti, perfect integrati pentru un plus de structura si nuante usor tonice, de migdale. Postgustul este mediu spre lung, cu aspecte de prune afumate si fructe dulci.

 

Un vin Excelent, care sare cu usurinta bariera celor 90 de puncte si care arata ca intr-un an bun si un second-wine al unui producator de top se ridica la o inaltime ametitoare.  Abordabil inca de pe acum, cu ceva aerare prealabila, dar cu destui ani inca inaintea lui.

 

Ca stil, cel de fata pare mai structurat si mai compact, fata de Segla-ul de aici, (care este tot un second wine) si care joaca mai mult pe cartea abordabilitatii, fructului, supletii si lejeritatii. Bine, este si o diferenta data de anii de recolta, dar probabil si stilurile celor doi producatori sunt diferite.

 

Pe la noi variantele mai “actuale” costa in jur de 228 de lei, dar mai bine injurati (in gand) marjele importatorului si comerciantului si faceti-va un bine portofelului si luati-l de aici cu 29 €. Merita fiecare banut si daca luati doua il scoate-ti chiar la 23 €. Daca va arde de sapaturi il gasiti si mai ieftin la “en primeur” 2011 cu 17 € plus ceva taxe care va vor duce in jur de 20 €.

Oricat v-ati chinui mai scump ca la noi (adica vreo 52 €) e greu sa gasiti. La banii astia iti cumperi (tot de la Vinatis offcourse) un Chateau d’Issan normal din 2008, an care nu a fost nici el de lepadat.

Ca deh, asa e in tennis…avem putere de cumparare, economia duduie, suntem un fel de Elvetie a estului in materire de preturi la importurile de vin.

 

Si chiar nu mai am chef sa aud bla-bla-uri repetitive cu taxe, antrepozite fiscale, costuri de transport si alte aberatii care au mai mult sau mai putin legatura cu realitatea. Doar un singur concept se potriveste perfect celor care nu sunt in stare sa isi optimizeze costurile sau sa isi stapaneasca lacomia: Faliment.

Cand? Cu prima ocazie cand un comerciant mai serios din vest isi va intoarce fata catre noi si consumatorul roman se va trezi din adoratia nationalist-ignoranta pentru supraevaluatele capodopere ale viticulturii autohtone. Bine nu toate, dar imensa majoritate.

 

Si se va trezi, va promit, chiar daca uneori mi se pare si mie ca predic ca Moise in pustiu. Ca doar asta e rolul blogerilor de vin sa il trezim si sa il “educam”, nu e asa?

Eu personal asta vreau, asta sunt si aici ma opresc. Deocamdata…:D

 

Tags: Blason d"Issan, Bordeaux, Franta, preturi vin