Si de fapt nu numai lui Robert Parker…Si lui Bernard Magrez, Bernard Arnault, Jean Moueix, Aubert de Villaine, Louis Latour, Philippine de Rothschild, Stephane Derenoncourt si enumerarea poate continua pana la vreo 200 de nume cu greutate din industria vinului francez.

 

Pe scurt, in numarul din aprilie al Revue de Vin du France Comisarul European pentru Agricultura, Dacian Ciolos ocupa un onorant loc 2 in topul celor 200 cei mai influenti (puternici) oameni din industria vinului din Franta. Pe primul loc este presedintele consiliului vinurilor din France Agrimer, Jerome Despay. Ar fi fost culmea daca ar fi fost pe primul loc. Oricum sa te puna francezii pe locul doi la cei mai importanti oameni din industria viticola authotona e o chestie mai mult de cat onorabila si in acelasi timp destul de ciudata.

 

Daca mai citesc o data titlul nici nu ma mir ca l-a trecut in fata lui Parker (care apropo e pe 5). La cat il iubesc francezii pe Parker, ma mir ca l-au inclus in top. Dar sa iei fata celor enumerati mai sus (si a multor altora) e o performanta.

Sa va mai spun ca in primele  30 de locuri ale topului sunt doar trei straini: Dacian Ciolos pe 2, Parker pe 5 si presedintele Amorim, Antonio Rios de Amorim, pe locul….30. Iar Ministrul Agriculturii din Franta pe 31.

  

Orice roman cat de cat initiat in piata vinului francez si de fapt cunoscator al spiritului francez isi da seama de la posta ca e o chestie iesita din comun pozitia de mai sus. In scurta prezentare a lui Dacian Ciolos, in afara de faptul ca este tehnocrat se mai spune ca a dezvoltat (in Romania?) pe cand era ministrul agriculturii  “un plan indraznet de conservare a viilor”. Eu nu imi aduc aminte de niciunul? A existat asa ceva?

In plus se argumenteaza si alegerea lui pe locul respectiv, citez: “Fiind raspunzator de dosarul delicat al reformei PAC (Politica Agricola Comuna) a contribuit la blocarea reformei liberalizarii drepturilor de plantare, cu sprijinul Frantei” Acum mai venim de acasa si ne dam seama ce i-a apucat pe francezi…

  

Pe scurt: eliminarea drepturilor de plantare in UE (un mecanism UE de a limita supraproductia de vin) da voie tuturor sa planteze ce soiuri doresc, cat doresc si sa faca vin, ceea ce inseamna o mai mare flexibilitate in lupta cu concurenta tarilor New World, mai ales pe segmentele de vin ieftin, de volum.

  

Dar ea va duce la scaderea costurilor de productie si la cresterea ofertei de vin pe piata (inclusiv a celui de calitate) deci implicit la scaderea preturilor, ceea ce ar afecta cel mai mult Franta. De altfel ar afecta monopolul celor trei mari tari producatoare de vin Franta, Italia si Spania care au au zone plantate imense si cauta sa isi mentina influenta prin impedicarea altora sa faca plantari. Mai multe detalii puteti citi aici intr-un articol scris de Otilia Chirita pentru Vinul.ro pe la inceputul anului trecut. Pentru o imagine de ansamblu privind avantajele si dezavantajele puteti studia tabelul de la pagina 128 din interesantul raport de aici.

   

Cum scrie si in articolul de mai sus liberalizarea trebuia sa se produca din ianuarie 2016, dar, din cate am inteles, la sfarsitul anului trecut Comisarul pentru Agricultura, romanul Dacian Ciolos, cu sprijinul Frantei, cum spune si RVF, a anuntat ca ele vor fi mentinute sub o anumita forma. Bine, ca sa punem informatia in context, a spune ca un roman ajunge Comisar pentru Agricultura fara spriinul Frantei e ca si cum ai spune ca Germania nu are nici o cunostinta de Comisarul pentru Energie sau pentru Transport…:D

 

Cat ajuta chestia asta Romania?  Nu cred ca si-a pus problema nimeni, cu atat mai putin Comisia Europeana. De ce? Pentru simplul motiv ca nu contam si oricum eram de partea Frantei in tot acest demers. Teoretic oricum noi avem o rezerva de drepturi de plantare destul de mare (de vreo 10.000 Ha, din ce stiu eu) fara sa luam in calcul ca  putem face si defrisari. Deci avem ce planta ani buni de acum incolo. Sa avem cu ce, asta e problema…Si oricum o sa punem Chardonnay, Carbernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, adica doar chestii cu care nu vom fi competitivi “ever” la export.

Baiul este la nivelul UE unde rezervele sunt mai mici si exista o lupta surda intre cei care sprijna sau nu liberalizarea drepturilor de plantare. Se pare totusi ca francezii si-au impus punctul de vedere cu ajutorul lui Ciolos.

  

Si cum “La France n’oublie pas ses amis” (chiar scrie la inceput ca acest clasament este un omagiu celor care au contribuit la cresterea vanzarilor vinului francez in lume), cred ca niciunul dintre cei carora D-nul Dacian Ciolos le-a luat fata in clasamentul de mai sus nu este suparat de acest fapt. Nici macar Bernanrd Arnault, proprietarul LVMH, care este in spatele lui, pe locul 3..:D Poate doar Robert Parker, dar pe cine (mai) intereseaza ?

 

Sa ne bucuram deci de inca o victorie a Romaniei pe piata vinului din Franta. Pana la victorii ale vinurilor romanesti mai avem probabil de asteptat cateva decenii…in scenariul optimist.

 

  

Tags: Dacian Ciolos, Drepturi plantare, Franta, La revue du vin de France, Romania

 

Dupa cum deja crede ca ati aflat in weekend s-a desfasurat “evenimentul de profil”, editia de primavara. O sa va povestesc mai departe cum mi-am petrecut cele doua zile de targ (de fapt una si jumatate) si ce mi-a sarit in ochi ( la figurat, nu la propriu, stati linistiti) de pe la targ.

In primul rand partea inerenta carcoteala legata de targ, ca deh “totul perfect” nu se poate:

 

1. Pahare de degustare obligatorii la intrarea la targ! Nu ai ce sa cauti la un targ de vinuri fara pahar de degustare si daca nu vrei sa dai 15 lei garantie pentru pahar, mai bine nu mai intri. Sau nu te lasa organzitorul sa intri. Ca nu e targ de carpete si covoare. Erau o gramada de indivizi care bananaiau pe la standuri, doar ca sa se uite la etichete.

 

1. De la incalzirea pe motorina a salii pluteau asa in aer niste arome de Riesling de Rin matur prin tot targul. Dar s-a rezolvat apoi pe la pranz cand efluviile de parfum (ieftin) ale vizitatorilor (vizitatoarelor) au acoperit cu succes sistemul de incalzire al salii. Plus mirosul de adeziv si plastic de la mocheta proaspat descoperita din sala. Probabil ca daca ar fi fost mai cald afara se rezolva cu incalzirea, ca nu pornea.

 

Acum stiti cum e: la Pullman era stramt, la Romexpo miroase, la Romaero e prea mult spatiu, la Sala Palatului e pe hol, dincolo e nu stiu cum. Scurt pe doi ajung la concluzia ca nu avem locatii potrivite de organizare pentru astfel de evenimente, mai “gingase”. Sau suntem noi prea pretentiosi…:D

Si organizatorii ce sa faca? Sa fuga cu targul prin tot Bucurestiul? Chiar as fi curios sa aud o lista de propuneri pentru posibile locatii. Eu sincer nu prea stiu nici una, dar nici nu prea sunt familiarizat cu  noile spatii de prin Capitala, ce e drept.

 

 

Bun…acum despre vinuri. Concluzia generala pe care o gasiti si la alti colegi (Vali sau George) care se ocupa cu scrisul si care au fost la targ este ca vinurile romaensti au intrat pe linia normalului si greu mai gasim “avioane”. Desi se mai gasesc, stati linistiti… Problema de acum va fi sa evoluam mai departe si sa iesim din “normalitate”, spre excelenta. Si asta va fi mult mai greu.  Sa faci un vin corect e usor, sa faci un vin bun sau chiar exceptional, e treaba mai complicata. Si intr-adevar la targ putine vinuri romanesti au reusit sa iasa din anonimat, adica din marea masa a vinurilor corecte. Asadar:

 

Si de data aceasta, ca un facut, s-a gasit un expozant sa vina cu vinuri din afara care sa puna in dificultate minunile oenologice de pe la noi. Eu zic ca pe viitor sa le dam interzis, ca strica iarmarocul..:D In toamna a fost vorba de Brotte aduse de Alma Tim, acum de vinurile de la Rioja Alta importate de Crama Borha.

 

Intre doua prajeli si o fripturica executate cu o insistenta demna de cauze mai bune la eternul stand culinar amplasat fatidic peste drum, am trecut prin gama producatorului spaniol (de fapt a grupului), de la Vina Alberdi Crianza ( o chestie de consum curent la ei, care la noi probabil ar fi data ca exemplu de echilibru si expresivitate) pana la Reserva 904 din 2001 proaspat scoasa pe piata in 2012, dupa 11 ani de evolutie care nu poate fi data exemplu de nimic, ca ne-am face de rusine. Daca te gandesti ca noi avem doar vreo doua vinuri din care putem face niste verticale onorabile pentru intreaga perioada respectiva, dai in depresie.

Oricum pana la Reserva 904, filmul se rupe mult mai jos, adica undeva intre Vina Arana si Vina Ardanza, vin care e peste orice avem noi de scos in fata la ora actuala. Din fericire pentru psihicul nostru zdrunciant, producatorul spaniol face si vinuri in stil mai modern si mai apropiate de ce avem noi, Aster sau Torre de Ona. Dar si acolo e greu… Asta e, mergem mai departe..

 

Ca sa terminam cu producatorii straini, mi-au mai placut o Arzuaga Reserva si de standul Heinrig, doua Chablis-uri de la Laroche (un Pemier Cru 2009 cu structura si personalitate si un Chablis 2010 mult mai abordabil si mai popular). Toate din alt film cu Chardonnay-uri  decat ce avem noi pe piata.

 

Si cam atat de prin afara, sa trecem la noi. In primul rand 2012 a fost un an dificil pentru albe, fapt confirmat si de catre participanti. Un an de oenolog, unde doar priceperea acestora a scos vinurile la mal. Majoritatea s-au achitat cu success de sarcina, dar chiar si asa amprenta anului mai dificil (ciudat de fapt) se vede.

 

Sa incepem cu surpriza targului, adica verticala de Matei de la standul Vinarte cu 2000, 2001 si 2006 in forma maxima. Mai ales Magnum-urile la primele doua. Oricum nici dintre ceilalti ani nu am gasit unul care sa nu imi placa. O mare bila alba pentru ei, ca au venit cu verticala respectiva la targ, sa vada  tot “poporul” despre ce este vorba.

Chiar ii intrebam cate sticle mai au de le prapadesc cu o viteza asa de mare..:D Este rar si cumva atipic sa vezi la noi producatori care sa puna deoparte vin atata amar de an si sa nu vrea il sa trasnforme cat mai repede in lichiditati. Thumbs up inca o data!

 

La Stirbey albele 2012 au iesit la fel de bune cum le stiti, ma refer aici la Cramposie si Tamaioasa Romaneasca care pentru mine sunt cam standardul de soi pe la noi. Plus Spumantul datat 14.03.2013, excelent pentru a incepe (sau incheia depinde) ziua de  targ.  Apoi rose-ul in stilul barbatesc pigmentat si gourmand pe care il stim.

Nota Bene: tot la ei am gasit un vin romanesc care sare bine de media pietei noastre:  Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2010, de care nu m-am putut abtine sa nu am abuzez in mod repetat. Dupa parerea mea, cel mai bun Sauvignon Blanc romanesc la ora actuala: structurat, cu o coloana de aciditate vibranta si retinut in exprimare aromatica, e chiar peste nivelul multor Sancerre-uri. Impresionant!

Rosiile iarasi sunt vinuri foarte reusite.  La rosii, chestie iarasi rara la noi, am vazut doua vinuri care, pastrate si scoase la timpul lor, arata total diferit (in bine) de chestiile fructate, suprabaricate si la un moment dat obositoare de pe piata noastra. Vi le recomand pentru ca merita: Merlot 2006 si Novac 2007. Novacul cel putin este surprinzator si probabil ca l-as confunda cu un Pinot Noir reusit.

Ca si o concluzie: Stirbey e din liga celor care fac nota aparte in peisajul vinului de la noi.

 

La SERVE am reusit sa evit rose-urile din 2012 care oricum imi sunt arhicunoscute din motive uneori independente de vointa mea. Personal pentru 2012 inclin spre Vinul Cavalerului Roze (facut de la Babadag) pentru lejeritate, ceea ce nu inseamna ca Terra de pe Dealu Mare nu a iesit cum trebuie. Doar ca anul a facut-o mai…ahhh….pronuntata? 😀

Daca tot suntem la Vinul Cavalerului sa remarcam un Riesling de Rin cu un grad mare de abordabilitate si aciditate bine dozata. Bine nu debordeaza de tipicitate, dar oamenii au fost corecti ca totdeauna si au scris doar Riesling pe eticheta din ce imi aduc aminte. Apoi o chestie interesanta un cupaj de Sauvignon Blanc si Feteasca Alba pe gama Terra, unde Feteasca, desi e doar 20% ia fata Sauvignon-ului. In plus a fost si baricata. Un vin foarte interesant mai ales prin ce a rezultat. Pare o Feteasca Alba pe steroizi sustinta din spate de Sauvignon. Apoi pe rosii avem Millenium 2011 si Feteasca Neagra doua vinuri care pastreza stilul elegant al producatorului la un  nivel corect de pret (in jur de 33 de lei prin magazine).

 

La Liliac am trecut prin noua lor gama de medium-low, botezata inspirat Crepuscul, cu un cupaj de Feteasca Regala si Sauvignon Blanc reusit si un Gewurztraminer (cu screwcap, nota bene) abordabil si corect. Pe la 26 de lei daca am inteles bine, sunt vinuri competente care se apropie ca pret de cerintele pietei.  De pe gama normala, Liliac, am remarcat o Feteasca Regala care a iesit frumos, mai ales tinand cont de an si o Feteasca Alba in stilul clasic, cu o tipicitate foarte buna. In plus a evoluat (in bine) si asamblajul de Chardonnay cu Pinot Gris.

 

Vinurile produse in Franta (si branduite cu “Brancusi”, o chestie un pic ciudata daca ma intrebati pe mine) de catre “singurul roman cu domeniu in Bordeaux” nu sunt o revelatie pentru Bordeaux, dar in comparatie cu ce avem in Romania stau chiar bine, mai ales la RPC. Un Merlot 2011 cu IGP pe la 25 de lei si un asamblaj cu AOC Bordeaux (Jean de Bertrand) picant si usor verde de Cabernet Franc, Merlot si Cabernet Sauvingon pe la 35 de lei. La noi ai nostri doar ca faceau asamblajul mai puneau probabil vreo 30 de lei acolo, pentru “amortizarea investitiei”.

In rest vinurile sunt cam tinerele si salbatice in tanini si aciditate, chestie tipica zonei, dar probabil pe viitor se vor mai aseza si vor oferi placere consumatorului. La capitolul albe, avem un cupaj in stil bordelez de Sauvignon Blanc, Semillon si ceva Muscadelle  tot pe la 25 de lei, intr-un stil al carui mare fan nu sunt, dar un vin corect. Si un Sauvignon Blanc 100% (Berticot) care arata chiar bine la 35 de lei. Una peste alta e bine nu au venit cu preturi umflate artificial sub acoperirea: “noi suntem din Bordeaux”. Sunt vinuri normale, cu preturi normale, de Bordeaux generic, de linie.

 

La Oprisor iar am trecut prin vinurile lor bune, adica de la Dragaica in sus (Smerenie, Nenumita, Cutia Paleologu). Nimic de reprosat, vinuri de toata lauda. Nu am mai intrebat insa nimic de preturi. Presupun ca nu a scazut intre timp..:D

 Bine si Caloian-urile si La Cetate pe care le-am vazut impreuna cu d-nul Grigorica sunt normale (erau un Zinfandel in alb si un Riesling Rin competente pe Caloian chiar daca aratau intrucatva similar la nivelul constructiei) pentru ce inseamna piata noastra de vin la ora actuala. Nu va mai spun ce inseamna ca stiti deja. Pe La Cetate mi s-au parut ok Merlot-ul si Cabernet Sauvignon-ul. Ahh..si mai era un Syrah in stil mai light, usor frantuzesc, care nu stiu cat o sa prinda la noi.

Apoi mai avem un experiment cu Detaliu: am vazut varianta pe alb, un Chardonnay vinificat in dulce, cu arome de fructe coapte care parca mai are nevoie de un pic de aciditate sa echilibreze zaharul, dar un vin corect. Nu am intrebat de pret.

Este pacat si usor trist atunci cand considerentele  comerciale si de business primeaza in fata celor care tin de vin. Si chestia asta mi-a fost accentuata mai ales dupa ce am vazut vinurile si filozofia de la Rioja Alta. Sa tii un vin 11 ani inainte de a-l lansa pe piata cred ca este de neconceput in cazul nostru.

Pana la urma este apanajul globalizarii si investitiilor straine si asta se intampla cand decizia nu apartine exclusiv oamenilor care lucreaza efectiv cu vinul.

 

 

La Vincon nu am apucat sa vad decat doua albe, un Muscat Ottonel expresiv si bine realizat pe gama Ambrosio si o Sarba surprinzator de corecta, atat ca vin cat si ca pret, pe Beciul Domnesc. Fara zahar rezidual.

Apoi cel mai reusit produs al lor la ora atuala: vinarsul Jad. Bun! Nu se compara el cu un Cognac XO, dar de pe la noi e cel mai reusit specimen de acest gen.  Bine, Vincon are si mult distilat de unde sa aleaga..:D Oricum si aici am primit asigurari ca se ocupa mai atent de vinuri in ultimul timp si pregatesc niste lansari noi.

 

La Domeniile Urlati, Feteasca Neagra Paganus arata la fel de rotunda ca ultima data cand am incercat-o si am fost asigurat ca nu s-a adaugat nimic la ea intre timp…:D In curand va aparea pe piata o varianta noua despre care mi s-a spus ca va repeta caracterul initial salbatic al precedentei. Apoi un Muscat care mi-a placut cum se prezinta mai ales in intervalul de pret in care este oferit. De fapt cam toate vinurile de la ei au un RPC corect, ceea ce este un lucru rar intalnit pe la noi.

 

Cam aici am avut timp sa zabovesc mai pe indelete. Acum ce am mai remarcat, din pacate cam pe fuga:

 

Rose-ul reusit  de la Casa de Vinuri Cotnari, care desi sufera de un usor bottle schock care ii fura un pic din precizie si armonie, este impresionant de lejer, proaspat si provensal fata de ce te-ai astepta de la o Busioaca de Bohotin. Bine este probabil si de la antiteza cu plonk-ul pe la care ni l-a servit Cotnari-ul cu gratie ani de zile.

Una peste alta la Casa de Vinuri Cotnari porcii inca zboara fericiti si sper sa nu fie prea curand afectati de gravitatie ca arata binisor acolo sus. Ah, sa nu uit ambientul sonor pe care ni l-au asigurat sambata care desi era calitativ si se potrivea cu vinurile lor, nu stiu cat cadra cu un targ de vinuri. De gustibus! De altceva (altcineva) nu mai zic nimic, ma opresc aici ca sa nu fiu acuzat de discriminare…

 

 Rose-ul 2012 de la Avincis arata ca Ghislain e francez: fresh, light, expresiv, chiar daca l-au luat direct din tanc pentru targ. Plus avem ceva promisiuni de rosii competente in curand. Tinand cont de cine sunt facute am “high expectations” mai ales pe partea de Pinot Noir. Si mi-a spus “cineva” ca nu crede ca voi fi dezamagit..:D

 

Apoi Jidvei a scos pe gama Nec Plus Ultra un Chardonnay demisec si usor cam baricat pentru gustul meu, dar merita evidentiat Sauvignon Blanc-ul care desi este demisec prezinta o aciditate care creaza un echilibru corect, pe fondul unei tipicitati si a unui spectru aromatic neobisnuit de reusite pentru Jidvei. Bun! Impresia este exact ce spuneam mai sus: vinurile romanesti ajung incet-incet la linia de plutire.

 

La crama Tatal si Fiul am vazut doua albe curate si corect lucrate care poarta insa amprenata alcoolica a anului 2012: un Muscat  si un Sauvignon Blanc. La 25 de lei sticla, merg. Plus o Feteasca Regala din 2007 cu ceva semne de imbatranire, dar care se tine inca surprinzator de bine.

 

La Aurelia Visinescu am incercat noutatile pe partea de albe, la rosii nu am mai ajuns a doua zi din motive de lipsa de timp si program scurt. Aici avem un White Artisan Alb asamblaj din FA cu Riesling si TR in care fiecare soi isi face bine treaba. Artisan-urile mi s-au parut vinuri bune intotdeauna intre altele fie spus. Apoi un Pinot Gris cu tipicitate pe Karakter parca si o Tamaioasa Romaneasca in sec, care este ok, desi eu sunt fan al aromaticelor de acest gen cu ceva rest de zahar.

 

Ufff…iara a iesit un post cat o zi de post. Dar fiecare citeste ce il intereseaza. Una peste alta, vinuri corecte cam de la toti producatorii, discutii cel putin la fel de interesante ca vinurile (adesea mai interesante) si multe sperante pentru viitor!

Cam asta a fost in linii mari, scuze daca am mai omis pe cineva!

Desi au fost mai putini expozanti ca in toamna nu am reusit sa trec pe la toti. Mai ales a doua zi, sa vad rosiile. Dar exista si Goodwine-ul de toamna, nu?

 

 

Tags: Bucuresti, Goodwine 2013, Romexpo

 

      Astazi o sa va vorbesc despre un targ de vinuri. Si nu cel de la Bucuresti de peste weekend. Despre el o sa va povestesc zilele acestea. Ci despre Acel Targ de vinuri. Cu T mare. Adica Prowein Dusseldorf 2013. Cel mai mare eveniment de profil la nivel mondial.

 

       Ati vazut intr-un link la postarea de vineri ce “figura frumoasa” au facut ai nostri acolo. Va spuneam ca puteti citi pe Vinul.ro despre aceasta.

      Eu doar o sa va expun astazi cateva ganduri care imi umbla prin cap de vreo doua zile. Si mai mult decat sa le spun, nu cred  pot face.  Pana la urma la altii este puterea de a face ceva.

 

Contextul:

      Romania se prezinta cu crema vinurilor la cel mai mare targ de profil, Prowein Dusseldorf 2013. Normal trebuia sa avem un stand, care stand trebuia amplasat undeva.

      Ca sa va fac o descriere, anul trecut standul a fost in ultima sala (adica 6) la parter, spre iesirea din spate. Adica printre ultimele din ultima sala de la targ. Am zis atunci ca mai rau nu se poate, dar asta e. Eram totusi printre “ai nostri”:  bulgari, greci, unguri, sloveni, etc.

      La Prowein 2013, printre cei 4.783 de expozanti din domeniul vinului au fost si vreo 20-30 de standuri cu chestii “gourmet”, care au legatura tangentiala cu vinul (ulei, ciocolata, delicatese, gemuri, dulceturi, etc.).  Care de obicei (anul trecut asa erau) sunt pusi la etaj in sala 6, pe o galerie care inconjoara hala. Li se spune “Cei mai buni prietenii ai vinului”. Pentru mai multe detalii despre acestia puteti consulta lista expozantilor din acest an.

      Daca anul trecut erau singuri la etaj, acum se pare ca au avut ca si companie vinurile din Romania, tot standul nostru fiind amplasat la etaj, langa cele mentionate mai sus si colac peste pupaza, deasupra unui restaurant chinezesc, din  ce am inteles. O fi de bine? Eu zic ca nu…

 

Preambul:

 

      Sa spicuim din caietul de sarcini pe care il gasiti aici (din care aflam ca toata daravera a costat contribuabilul roman cam 120.000 €, mai exact 511.113 lei):

 

         „In termen de 10 zile de la data semnarea contractului, societatea organizatoare va prezenta spre avizare atat ME-CRPCIS cat si APEV, localizarea pavilionului national, avand in vedere ca amplasarea sa fie facuta intr-o zona centrala, cu vizibilitate si flux de vizitatori (de preferinta stand insula).

          In cazul in care situarea/pozitia standului nu este corespunzatoare, contractul va inceta sa produca efecte juridice, fara consecinte financiare. Proiectul de constructie si amenajare a pavilionului vor fi avizate de catre ME, CRPCIS si APEV. Plata spatiului de expunere se va face dupa primirea acordului de la CRPCIS.

          Societatea organizatoare are obligatia de a preciza pozitia firmei in stand, in contractul de participare pe care il semneaza cu firmele expozante.”

 

         A fost insula? A fost. La figurat. Ca eram sinistrati la etaj. A fost flux de vizitatori? A fost. Se stie ca in general lumea care degusta vin, are tendinta si capacitatea deosebita de a urca scari.

           Mai deduc de mai sus ca puteam sa stam acasa fara sa pierdem bani si ca au fost trei institutii (Ministerul Economiei, Centrului Roman pentru Promovarea Comertului si Investitiilor Straine si APEV) care au “organizat” fiasco-ul de mai sus. Plus implicit producatorii care s-au dus , au ramas acolo si au girat toata ineptia asta. De ce au ramas? Din diferite motive, care oricum cand tragem linie nu prea mai conteaza:  sa nu ii lase pe ceilalti in “offsaid” (adica celebrul spirit de turma si de “daca am intrat in hora trebuie sa jucam”), sa nu supere ministerul, sa se intalneasca cu partenerii de afaceri cu care aveau programate contacte,etc.  Am auzit o groaza de motive.  Sau pur si simplu pentru ca trebuiau cheltuiti niste bani. Si haideti sa citim in continuare din acelasi foarte informativ caiet de sarcini :

 

„Ofertele pentru cazarea delegatilor vor fi facute la hoteluri care sa asigure acestora reprezentativitate si conditii decente, cu respectarea baremului de 150 EUR/noapte.

Oferta financiara va fi intocmita luand in calcul valoarea de 150 EUR/noapte pentru toti delegatii, atat cei oficiali cat si cei ai firmelor participante.”

 

     Corect, s-a asigurat reprezentativitate, la hotel. Ca la targ…Dumnezeu cu mila. Si apoi:

 

„Nu se admit oferte de transport aerian tip „low cost”, intrucat aceste oferte nu garanteaza transportul delegatilor in conformitate cu H.G. nr.  296/2007.”

 

      Deci pe scurt: traiasca HG 296/2007 si cazarea la hotel cu 150 €/noapte pe banii contribuabililor. Deci sa fi fost si din categoria: “daca tot e moca, de ce sa nu ne ducem?” Eh, ne pun la etaj si ce? Mergem si noi sa ne plimbam. Ca oricum la preturile pe care le cerem pe vinuri mare lucru nu vindeam oricum.

 

    Acum stau si ma gandesc la anul unde vom ajunge? La metrou sa ne cante conationalii din acordeon? In parcare, intr-o baraca de stuf si un gratar de mici la intrare? La intrare, la garderoba? Pe acoperis?

    Exista variante… Daca am inghitit-o pe asta in vazul tuturor, mesajul este deja transmis. Ne-a vazut toata industria de vin mondiala cocotati la etaj cu “prietenii vinului”…

    Multi de la targ au plecat acasa cu ideea ca acolo ne este locul. Cei care faceau deja afaceri cu noi probabil o sa se mai gandeasca o data daca sa le mai faca in continuare. Eu unul sincer, m-as gandi. Noi se pare ca ne-am acceptat locul fara retinere. Oricum nemtii de la parter, impreuna cu restul vecinilor din Europa de Est cred ca s-au minunat trei zile ce naiba cautam la etaj cu fursecurile si dulceturile. Sa va mai spun ca, din ce am vazut pe site, nu am avut nici un vin la degustare in “Tasting Zone”?

 

 

    Ma intreb (retoric offcourse) de ce nici unul dintre cei 20 de expozanti romani, crema vinului romanesc,  nu a refuzat sa participe in aceste conditii? Nu s-a gasit unul singur care sa dea un comunicat sec si sa se stea acasa sau sa se intoarca in tara. Asta spune multe. Au stat cuminti, in toata splendoarea, la etaj timp de trei zile ca niste scolari neascultatori pusi la colt pe coji de nuci.

    Unde mai pui ca aveam printre ei cativa pretiosi care nu participa la targurile din Romania din motive de imagine si dezinteres pentru piata locala. La ei probabil a fost din ciclul “mai bine codas la oras, decat in satul tau fruntas”.      Da, sunt sigur ca acolo sus, la inaltime, au stabilit o groaza de contacte de afaceri pe care in tara nu le-ar fi facut. Asa au facut cunostinta cu o multitudine de parteneri de afaceri care, iesind de la restaurantul chinezesc de la parter, au urcat la etaj in dorinta de a cunoaste si importa vinurile romanesti.

 

    Ma tot intreb si nu gasesc raspuns cum au acceptat de exemplu Domeniile Coroanei Segarcea cu tot branding-ul lor cu regalitatea si valorile monarhiei romanesti, umilinta de a-si duce vinurile de 90 de puncte Parker la etaj, in ultima sala? Puteau sa aiba si 101 puncte sau sa il aduca pe Parker la stand, oricum nu ar fi contat prea mult. Unde e Onoarea si Respectul in toata chestia asta? Doar pe eticheta?  Si nu e vorba doar de ei. Niciunul nu a miscat in front. Din toata floarea industriei autohtone de vin. UNUL!!!

 

    Si sa nu isi frece palmele de bucurie cei care nu au fost la Prowein. Nu cred ca ar fi fost altfel cu ei sau fara ei. Oricum si imaginea lor a avut de suferit. Sa se mai duca acum afara si sa explice vreunui partener de afaceri care a fost la Prowein ca sunt din Romania. Sa vedem daca o sa ii mai bage in seama…

 

    Nu era mai bine sa strangem noi tot standul si sa plecam acasa din prima zi? Sau, mai bine, sa stam acasa? Era asa important sa se cheltuiasca aia 120.000 € de la buget, doar ca se ne distrugem si amarata de imagine pe care o aveam?

 

    Intr-o tara normala, cine a semnat hartiile alea, stiind unde e amplasat standul trebuie sa isi dea demisia. De fapt nu trebuia sa le semneze deloc. Pe vremuri pentru o chestia ca asta ajungeai la Canal. Probabil ca acum o sa punem batista pe tambal si toata lumea o sa zica “Asta e!”, in dulcele stil romanesc.

 

    In plus, in situatia data, eu sincer nu mai vad rostul APEV-ului. Pentru ce? Sa promoveze vinul romanesc? Oricum nu facea mai nimic nici inainte, acum se pare ca acela era scenariul fericit. In care statea degeaba. Dupa mostra de “promovare” de mai sus, eu  mi-as pune serios problema daca APEV-ul chiar functioneaza in scopul in care a fost creat. Daca nici acum nu ne trezim, ca deja e trecut bine de ceasul al doisprezecelea, sincer, ne meritam soarta.

 

    Oricum, poza de mai jos este chintesenta starii actuale a industriei de vin din Romania si a imaginii acesteia in exterior. Si ingerii se uita meditativ in sus la noi!

 

 

    Da stiu, probabil ca sunt scuze de gen contracte deja semnate, oameni care s-au trezit in ultima clipa, de licitatii ca “in Romania”. Si probabil ca altii sunt de vina (statul, asociatiile, firmele care “trebuie” sa castige licitatii, etc.)  Dar ce conteaza? Daca scria in contract ca trebuie sa stam in parcare intr-un picior si cu un pahar (plin) pe cap si faceam licitatie pentru asa ceva, ca sa aruncam intr-o firma cu bani de la buget, ne duceam si stateam?

 

Oricum, eu stiu deja cine e vinovat pentru chestia de mai sus: NIMENI!!! Si asta e cel mai trist fapt!

 

Concluzie:

 

Una peste alta eu zic ca a fost o experienta interesata si ai nostri au avut ocazia rarisima sa capete o privire de ansamblu, la propriu, asupra industriei viticole din Germania si din Estul Europei, care facea afaceri la picioarele lor.

 

P.S. 1: V-am spus ca fratii nostri de peste Prut au stat la parter, in randul lumii, cam pe unde eram noi anul trecut? Suntem noi la coada cozilor?  Sunt curios cu cine o sa ne comparam de acum incolo? Probabil cu gemurile si dulceturile…

P.S. 2: De fapt am gasit un vinovat pentru chestia de mai sus: contribuabilul roman care plateste impozite si taxe si care a finantat toata “minunea” de mai sus. Ar trebui judecat pentru subminarea economiei nationale!

Nu este asa ca (inca) iubim Romania? Parol!

  

Tags: 2013, APEV, Prowein, Romania, Vinuri