Deci… am descoperit zile trecute (inca) o problema cu promovarea vinului romanesc. Involuntar. Si anume asocierea acestuia cu gastronomia romaneasca.  Sau cel putin  cu ce mananca romanul zi de zi.

Pe peste tot, site-uri, articole, degustari,  etichete, etc. citesc de asocieri ale vinurilor de pe la noi cu fructe de mare, creveti, fois gras, vanat, mousse de nu stiu care, veloutte de nu stiu ce, etc..etc…

 

Eu nu am apucat pana acum vreo prezentare de vinuri in care sa vina un somelier sa zica: „Da domle viul asta merge si cu feluri de mancare traditionala. Cum ar fi: etc…etc…” Decat eventual daca intrebi. In rest doar bucatarie frantuzeasca, italiana, asiatica, etc…si feluri de mancare care de care mai exotice. Parca e concurs de imaginatie.

De sarbatori stiu ca mai apar niste postari pe la colegi cu ce pun ei pe langa masa traditionala si (L.E.) mai sunt eforturi din partea presei de specialitate (adica a Vinul.ro)  in ceea ce priveste asocierea cu produsele fast-food. Dar promovarea de linie, adica aceea a „industriei” este complet rupta de realitatile culinare ale patriei.

 

De exemplu la orice vin rosu mai serios (Merlot, Feteasca Neagra, Cabernet Sauvignon sau asamblaj intre ele) toata lumea ii da cu vita. Ca friptura de vita in sange, ca nu stiu cum facuta, ca vanat, ca miel etc..etc… Eu sincer nu stiu poporul roman ca fiind un mare consumator de vita in sange. De fapt de nimic in sange. Eventual cel mult de mititei si dictatori. O sa imi ziceti, „Bine dom’le, dar trebuie sa iesim din noaptea asta e obiceiurilor culinare vechi si sa ne invatam sa mancam mai bine, international. Sa ne emancipam!”. Da, sigur, doar ca la preturile pe care le are carnea de vita care poate fi facuta in sange eu zic ca o sa ne ia cam mult timp sa ne emancipam.

Si apoi nu cred ca trebuie sa facem evanghelizarea culinara a poporului roman folosind ca instrument vinul: „Dom’le ia vita in sange, ca doar cu aia merge vinul asta”. Bine nu mai zic de cazuri de biftec si carpaccio…ca daca i-ai duce la unul de la noi biftec in restaurant sigur ti-ar zice ca el l-a cerut bine facut.

 

Alt exemplu ar fi Fois Gras-ul…pe unde ma intorc toata lumea e cu Fois Gras-ul in gura. Ala merge cu Fois Gras, asta merge cu Fois Gras. Fois Gras-ul a devenit pe la noi un fel de Sfantul Graal cu care poti sa dai pe spate tot publicul, mai ales la vreo degustare de provincie. Pai ce fac? Cumpar sticla de vin, aflu ca merge cu Fois Gras si cobor in piata sa iau doua fire, nu? Ca se gaseste pe peste tot si e ieftin. Ca patrunjelul… Credeti ca la noi consumatorul de vin zice: „Bai daca a zis ala ca merge cu Fois Gras, ma duc si fac CAR si iau Fois Gras, ca altfel e bai mare…” Ba bine ca nu…

 

Apoi branzeturile. Foarte rar am auzit vreodata vorbindu-se de branzeturi romanesti pe la degustari sau la recomandari de asocieri cu vinul. Si atunci ca a venit vreun producator roman sa isi promoveze branzeturile si erau nevoiti sa ii zica numele. Bine poate de aia nu apar ai nostri prin asocieri, ca nu dau bani…:D Si atunci preferam sa ii vorbim consumatorului roman de parmezan, peccorino, brie, camembert, etc. Pana or sa scoata ai nostri banii…Ca asa e in tenis!

Toata lumea ii da deci cu parmezanul. Dar ia duceti-va si intrebati un consumator „casual” de pe la noi daca ii place parmezanul? O sa va intrebe „Care? De pui sau de porc?”

Care om normal sta sa caute parmesan, camembert, brie, rochefort, etc. ca sa puna langa vin ca asa i-a recomandat lui nu stiu cine? Da Penteleul, Nasalul, Alpina, Bobalna, Bradet sau Dobrogea ce au? Casul de oaie, telemeaua de Sibiu? Eu nu am auzit pe nimeni  sa faca recomandari de vinuri pentru ele. De ce? Pentru ca la noi recomandarile vin cu paste/copy de pe afara si cel care le face e cu atat mai interesant cu cat e branza mai exotica. Daca acolo scrie ca Merlot merge cu nu stiu ce branza de prin Franta, atunci aia e.

 

Cel mult pe unele etichete scrie “ a se asocia cu branzeturi fine”. Bine la noi  consumatorul intelege prin branzeturi fine si „specialitatea bulgareasca” din grasime vegetala…

 

 Si apoi care e treaba cu vanatul? Tot  vinul rosu de la noi are trecut pe spate „ a se servi cu preparate din vanat” de parca ar fi inscriptie DOC stabilita prin lege. Da’ de unde fratilor atata vanat? Ce suntem o natie de Ion (Ion?) Tiriac cu domenii de vanatoare si nu stiu eu? Da’ arpropo, mai e atata vanat in tara romaneasca? Ca daca fiecare sticla de vin s-ar consuma cu vanat asa cum scrie  pe ele, probabil ca ne-ar da afara din UE pentru cruzime contra animalelor si genocid de rate, ursi si capriori. Ca sa nu mai zic ce ne-ar face Brigite Bardoux.

 

Ce este cert ca exista pe la noi niste oameni care promoveaza vinul romanesc si care nu au nici o legatura cu realitatile culinare ale consumatorului obisnuit. Adica ce mananca omul acasa. Sa scrii pe un vin de 15 lei ca merge cu vanat denota daca nu prostie, cel putin o doza periculoasa de inocenta.

 

Eu de exemplu pana acum nu am auzit pe nimeni sa zica pe la degustari si prin prezentarile de vinuri ce merge cu niste urzici? Sau cu niste fasole batuta? Sau cu niste stevie? Mancare de cartofi? …etc…etc… Cel putin pentru vinurile albe toata lumea ii da cu fructele de mare, cu scoici, cu caracatica, calamar, cu babysquid, etc…. De parca am avea deschidere brusc la Mediterana sau au inceput sa apara crevetii pe raul Arges de la incalzirea globala. Da carasul ce are? Crapul? Sprotul? Hamsia? Scrumbia? Somnul? Bibanul?

Da, sunt de acord, sunt cateva preparate culinare care merg foarte bine alaturi de anumite vinuri. Mai ales cele specifice zonei de unde provine vinul, acestea fiind rezultatul a sute de ani de rafinare si armonizare a vinurilor cu gastronomia locala. Dar nu cred ca se asteapta cineva ca omul obisnuit sa cumpere vinul si apoi sa se uite pe spate si sa zica: „Ia sa vedem acum ce trebuie sa gatesc”. Omul se duce la raft, se uita pe eticheta si cand vede miel, vita, vanat, fructe de mare, scoici,  zice pas. Cine naiba se apuca sa faca miel in mijlocul anului de nebun, doar pentru ca a dat 15 lei pe un Merlot? Sau o pune de o vanatoare pentru ca scrie pe Cabernet-ul proaspat achizionat din Auchan ca merge cu vanat? Si daca e interzis? Face braconaj ca asa scrie pe vin?

 

 Da stiu..stiu…acelea sunt recomandari generale… Dar pentru numele lui Dumnezeu, sa venim cu picioarele pe pamant si sa facem niste unele mai  “normale”. Ca nu traim in Franta sau in SUA sa ii dam cu “confit de canard” si “Porterhouse steak, medium-rare”

 

Daca as fi prodcuator de vin in Romania as ruga somelierii  sa vina cu niste sugestii de mancaruri romanesti pentru vinurile  mele.  Sa mai faca si asocieri terestre ca nu suntem la concurs de „care gaseste vreo aberatie mai mare de prin bucataria tailandeza sa o puna langa Francusa sau Cramposie”… Ca pana la urma acesta este rolul lor:  sa gaseasca vinul potrivit pentru mancare, nu mancarea potrivita pentru vin. Asta din urma e pentru fanaticii vinului si cati de astia avem noi in tara? Si cati umbla (liberi) prin magazine?

 

In plus, ndaca as fi producator de vin, as studia ce consuma mai des romanul pe care eu il vizez ca si consumator al vinului meu. Si as trece pe eticheta exact meniul lui de zi cu zi, cel obisnuit. O sa ziceti, ce, sa trecem  saorma? Da, si saorma, daca trebuie… Chiar daca nu e “traditionala”, face deja parte din cultura culinara autohtona. Ce mititeii vreti sa ziceti ca sunt  traditionali?

Chiar as schimba recomandarile de la sezon la sezon, daca etichetarea loturilor mi-ar permite. Ca nu pun omul sa manance oaie vara la 40 de grade. Si oricum sa nu sperati ca o sa isi schimbe romanul preferintele culinare doar pentru ca ii place foarte mult Merlot-ul D-voastra…

 

Sau daca vi se pare un efort prea mare si bucataria romaneasca “miroase” urat (desi nu ar trebui; vindeti vinul in Romania, nu in Franta, Italia sau Tailanda), puneti mana pe cartea regretatului Radu Anton Roman si cititi acolo ceva asocieri de vinuri cu mancare romaneasca. Si vedeti cam pe ce profil s-ar incadra si vinul pe care vreti sa il vindeti. Din cunostintele mele este singurul care a facut cat de cat sistematic acest efort (bine, pornind de la Pastorel). Si nu era sommelier sau vreun PR de crama de vin.. Stiu e greu , e mai usor cu paste/copy de pe internet si cu OZN-uri culinare de tip fusion ca sa lase prostul masca de cat de priceputi suntem noi.

 

Care prost o sa se duca acasa si apoi cand ajunge “la raft”  se uita pe sticla si vede: vanat, vita, rata, miel, etc…si ce zice? De unde tata vanat si vita, mai bine iau o bere, da-i draku cu vinul lor de nebuni…Curat nebuni!

 

In concluzie, ca sa nu fiu acuzat (iar) de critici gratuite:

Domnilor vreau sa vad mai mult efort si preocupare de promovare a vinului in tandem cu gastronomia romaneasca…Vreau sa vad  idei noi, proaspete, care sa “mearga” la consumatorul roman. Nu doar sa ii transmiteti mai mult sau mai putin direct sau subliminal ca e prost si nu stie ce sa manance si ce sa bea.

Adica pe scurt, vreau sa vad un un pic de efort pentru ceva mai  multa valoare adaugata produsului numit vin.

 

Tags: Gastronomie romaneasca, Romania, Vin romanesc, Vinuri

 

Pe scurt a facut ce face de obicei: Chablis.  Adica Chardonnay. De fapt persoana in sine face vinuri pe alte continente (de ex. Chile), ramanand doar cu numele in Chablis. Intre timp domeniul a fost cumparat de Henriot (cei cu sampania) prin intermediul unui negociant din Burgundia controlat de acestia, Bouchard Pere et Fils. Dar despre Chablis, William Fevre si vinurile lor (variantele 2008 si 2010) am vorbit pe larg aici.

Astazi o sa  ajungem “la zi”, vorbind de varianta 2011 a Chablis-ului lor clasic, de linie. Asadar “no premier cru, no grand cru, just plain Chablis”:

 

Aspect (Culoare): galben pai stralucitor, cu evidente tente verzi

 

Nas: Pur, usor, retinut, cu aspecte usor fructate de mere verzi, agrise, caise si piersici insotite de aspecte florale si citrice plus tuse de cremene si pietris umeda. Elegant si elevat, poseda acel tip de mineralitate si de  pe care il simti inca de la nivel olfactiv.

 

Gust: Atac precis, insotit de o aciditate taioasa care creeaza impresia unui corp eteric, usor,  diafan. Evolutia delicata de palatin invoca note de citrice, mere si pere verzi, acrisoare, pe fondul unei coloane de aciditate bine sustinute “da capo la fine”. Finalul este preponderent in note minerale, cu aciditate diafana,  dar pronuntata. Postgust mediu spre lung care evolueaza pornind de la note salin – minerale la aspecte citrice.

 

Ce sa zic…un vin Foarte Bun. Este stilul de Chardonnay care imi place:  elegant, echilibrat, retinut, pur. Nu ca nu ar exista si variante baricate care pot incanta simturile. Doar ca cele in genul celui de fata recunosc ca imi ating mai usor coarda sensibila in materie de Chardonnay.

 

Ca nivel de pret il gasiti pe Vinatis la 12 €. Pentru mine e un RPC Acceptabil. Pe la noi e posibil sa bata in 80-90 de lei. La un moment dat varianta 2010 a fost la unvinpezi.ro cu  63 de lei (redus de la 126 lei ?!?!). Teoretic, cel mai bun pret din piata.

Piata autohtona, ma refer…Oricum si la pretul respectiv, are un RPC acceptabil.

 

 

Tags: 2011, Chablis, Franta, William Fevre

 

Hai sa va lamuresc: Godello e un soi autohton spaniol…cu rezonanta de suina in limba romana. Dar nu e de porc, stati sa va povestec…E cam cum ar fi Feteasca Alba de la noi. Dar spre deosebire de noi, ei au incheiat partea de promovare internationala pentru Albarino si au trecut mai departe, la alte souri. Noi inca ne mai chinuim cu ale noastre.

 

Godello nu e chiar necunoscut in afara… a trecut chiar prin fata lui Parker. Da ..da…chiar exemplarul de fata. Si ia dat, tineti-va bine, taman 91p!

Bine…pentru puristi pot recunoaste ca a trecut probabil prin fata lui Jay Miller (featuring Pancho Campo). Ceea ce nu e tocmai de laudat tinand cont cum a evoluat MW Pancho Campo profesional…si Jay Miller. Dar nu intram acum in amanunte care sa strice dispozitia celor care mai cred  in MW sau in marele miracol ca Parker insusi a dat 90 de puncte nu stiu caror vinuri de pe la noi. Bine stiu caror vinuri, dar nu vreau sa va spun..:)

 

Revenim la tema zilei: Godello. De la Atalaya do Mar. Din 2010. Este ca suna deja din denumire a plaja, ocean si fructe de mare? Luat, de unde altfel, decat de “afara” de pe Vinatis, la oferta, cu 6.90 €. Adica vreo 30 de lei. Cat dai la  noi sa zicem pe un Caloian…daca nu esti atent de unde il iei..:D

 

Din nefericire la noi nu il importa nimeni. De fapt din fericire, ca daca l-ar importa nu cred ca mi l-as permite. Dar si din nefericire ca nu am ocazia sa “infierez” din nou comertul autohton. Toate sunt asadar o fericire si o nefericire simultane…care se opresc, in cazul de fata, la vin. Care este, din fericire, o fericire:

 

Aspect (Culoare): Galben pai, stralucitor, cu impresii verzui

 

Nas: Un cocktail intens de fructe exotice, pepene galben si impresii aromat-dulci de strugure copt, miere bine echilibrate insa de note verzi, de iarba proaspat cosita  si citrice. Tabloul general este completat de aspecte minerale, de piatra uda de rau si note saline care invoca marea. Proaspat, integrat, complex, expresiv…

 

Gust: Atac fresh, cu aciditate surprinzatoare tinand cont de aromele usor pline din nas si de corpul mediu spre pronuntat pe care vinul il afiseaza. Pe palatin aciditatea evolueaza in tandem cu fructul exotic, pepenele galben si notele de citrice dulci (gref, mandarine). Spre final aciditatea in urcare preia controlul, aromele virand spre impresii de migdale si samburi de caise.  Postgustul este mediu spre lung, initial crocant, grippy, cu evidente impresii minerale, pentru ca apoi sa se stinga in tuse de fruct copt si miere de salcam.

 

Un vin Foarte Bun. Ciudat de bun. La bariera celor 90 de puncte. Cu o coloana vibranta de aciditate, bine evidentiata, care ii confera structura pe care sunt grefate cu succes impresii  si arome pline, coapte,  concentrate. La cat am dat pe el, RPC-ul este Bun.

O combinatie ademenitoare intre un Chablis/Sancerre si un Chardonnay bine copt, de lume noua. Toate imbinate in unitatea si structura pe care o da un varietal. Cred ca este cel mai bun varietal, din astea mai ciudate, pe care l-am incercat.

 

Aduce ceva cu cel de aici, dar este peste el ca si complexitate si constructie. Ceea imi sugereaza ca ibericii si portughezii (e pleonasm?) au invatat sa isi vinifice soiurile locale cu un success sesizabil. Chiar si de critica de vin internationala…

 

Noi mai avem ceva de lucrat in sensul acesta… In schimb la preturi i-am depasit deja..:D Oricum este peste complicaturile autohtone din sapte vinuri de sapte feluri si de peste sapte zeci de lei.

 

Tags: Atalaya do Mar, Galicia, Godello, Spania