Asa cum va promiteam in posturile anterioare despre Murfatlar si Cotnari am ajuns si la cei de la Jidvei cu miniserialul meu despre marketingul mioritic in domeniul vinului.

Marketingul la Jidvei are pentru mine un element mistic, plin de eresuri sau cel putin de o serie de lucruri de neinteles. Dar probabil ca totul are o logica si pana la urma tot eu sunt de vina.

 

Bine trecem peste balba clasica de la lansarea vinurilor „ultra, mega premium” de la Goodwine-ul din primavara cand s-au invrednicit sa il stearga pe D-ul Buia cu pixul de pe flyer-ul de Pinot Gris. Nu era mai bine sa le fi lasat asa sau cel putin sa le faca “pierdute” sau sa foloseasca formula “s-au terminat de dimineata, ca a cerut lumea” decat sa le imparta pe la public modificate cu pixul? Mai ales tinand cont ca era si evenimentul de lansare. Chiar ma intreb cine o fi fost geniul care a avut ideea cu pixul si daca a intrebat pe cineva (daca a avut pe cine sa intrebe)…

Dar a fost bine, mi-a adus aminte de sedintele de partid de pe vremuri cand se taia cu pixul vreun “tovaras” mai indezirabil de catre secretarul de partid pe unitate pentru ca a indraznit sa spuna vreun banc cu olteni de pe la Scornicesti.

 

In fine..sa revenim la vinuri. Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi se pare ca la Jidvei este o problema cu integrarea gamelor noi in imaginea de ansamblu a producatorului. Si mai ales alaturi de vechile game ale acestuia. Care au ramas cu aceleasi etichete de pe vremea impuscatului, (insesizabil stilizate pe alocuri). Chestie de inteles tinand cont de succesul nebun la public pe care inca il au. Uitati ce a facut Murfatlar cu rebrandingul la Zestrea de si-a alienat consumatorii clasici.

Nu stiu daca stiti, dar daca umblati prin cluburi si discoteci ar trebui sa stiti, ca Jidvei (cu ajutorul unei firme de publicitate degraba imprumutatoare de concepte si branduri de prin afara) a scos o gama de vinuri care se numeste Mysterium si care, conform declaratiilor producatorului, sunt destinate locatiilor de acest gen. Au o etichete de bling-bling, care, spune legenda, ca ar straluci ultraviolet in intunericul lupanarelor Bucurestilor.

 

 

Sincer sa fiu nu bag mana in foc, ca nu am avut ocazia sa le testez la acest capitol. Doar am incercat licorile respective si nu prea m-au convins (in afara de Rose, care mi s-a parut reusit). Dar nu vorbim aici de vinuri.

 

Stau asa si am gandesc, fara sa pretind ca as fi vreo somitate in materie cluburi si discoteci (ba din contra): e cumva de fitza si nu stiu eu sa consumi Jidvei prin Bamboo? Sau in alte discoteci? Eu rationez asa:  cand toata lumea de langa tine bea sampanie si alte chestii scumpe tu te ridici de la masa si ce zici: „Baiete, mai adu o baterie de mister de ala de la Jidvei!”. Ah, si daca va gandeati ca Jidvei a avut vreo idee geniala cu etichetele astea care lumineaza, pot sa va spun ca de exemplu Dom Perignon are o eticheta de genul asta pentru locatii “de pierzanie”. Dar vorbim de Dom Perignon, unde e de dorit sa te vada lumea cu eticheta stralucitoare pe masa si sa vada ce bei. Dar Jidvei? Exista riscul sa te ia de cocalar.

Bine nu trebuie neglijat segmentul discotecilor de la tara, unde probabil o sticla cu eticheta stralucitoare te pune automat pe radarul localnicelor dornice de aventuri cu potential urban.

Si apoi, dupa ce te-ai alcolizat copios, chiar iti doresti sa ai in fata o eticheta stralucitoare  cu labirinturi intortocheate, care sa iti creeze sentimente de frustare  ca nu gasesti iesirea sau momente de reflexii filozofice din categoria “Ce este viata?” sau “De ce exista dusmani pe lume?”. In fine, mie eticheta respectiva si tot conceptul nu mi se par o supergaselnita de marketing. Ba din contra.

 

Si mai e o problema cu ea: Cum se incadreaza in portofoliul producatorului? Cum da cu imaginea traditionalista pe care o are Jidvei la ora actuala? Ca nuca in perete. Vorbim de producatorul care este recunoscut la noi pentru renumita gama “Fata in iarba”. Adica trecem asa direct de la pura si neprihanita „Fata in iarba” la pitipoanca de club care umbla dupa bling-bling? Pai e cam brusca trecerea… mie imi bate acolo urat la ureche. Exact cum bate in curba o planetara uzata la o Dacie 1310 din 1983. Pentru cine cunoaste  zgomotul, stie la ce ma refer…Cine nu, sa isi ia Dacia si sa lase cluburile de fitze..:D

 

De fapt daca vrem sa fim filozofi (de pahar) pana la capat, observam in branding-ul Jidvei o evolutie a conditiei femeii in societatea romaneasca de-a lungul timpului.

 De ce spun asta? Pentru ca plecand de la „Fata in iarba” si trecand prin fata de club ajungem la femeia fara chip, doar cu nume, ilustrata de gama Owner’s Choice (sic!). Acolo avem doar Maria si Ana…Acolo femeia este doar o muza fara trup si fara chip care inspira doar prin numele simplu, cu filon national. Acum intrebarea este daca este bine sa vedem noi asta in gama de vin a unui producator? Raspunsurile cred ca sunt impartie, dar eu tind sa inclin spre nu.

Eu zic ca avem trei concepte diferite si o eterogenitate care lasa de dorit. Eu stiu ca se doreste ceva fresh, proaspat si cu aplicatie la publicul tanar, dar sa treci de la „Fata in iarba” la Bling-bling fosforescent (sau ultraviolet) e cam mare saltul.  Poate era mai bine daca isi faceau si ei un pui de firma dupa modelul Murfatlar cu M1.Crama Atelier. Le-ar fi permis mai mult spatiu de manevra in materie de marketing si nu s-ar fi calcat pe picioare cu gamele “vechi” ….

 

Si apoi vii si cu o chestie cvasi-mistica pe gama Owner’s Choice cu etichete de Vega Sicilia si onomastica romaneasca aplicata pe ele. Pana la urma care e povestea acolo? Cine e Ana? Cine e Maria? Si ce au numele respective respective cu vinurile? De ce nu invers? De ce e Ana cu Chardonnay si Muscat Ottonel si Maria cu Pinot Gris si Feteasca Alba? De ce nu au facut si cu Ioana? Ioana ce are? Nu are “fata” de eticheta de vinuri? Sau Parascheva, sau Filofteia?

Astept un vin cu Parascheva de la Jidvei….cu siguranta se va vinde  foarte bine, macar o zi pe an in zona Iasilor la pelerinaj. Ma gandesc ca s-ar da si noaptea, cu baxul, direct din tir. Da stiu, sunt rautacios, dar nu fara motiv.

 

Si in final un exemplu concret: timp de 2 luni de zile la un supermarket de cartier de pe langa mine (adica din marele consumator de vin premium oras Pitesti) am avut la raft vinurile de pe gama Owner’s Choice de la Jidvei. La cele mai bune preturi de pe piata. Eu sincer nu stiu preturi mai mici pe undeva. Concluzia? Din ce am discutat cu “baietii de pe raion” au fost retrase din lipsa de vanzari. Asta in timp ce Jidvei ar fi (conform acelorasi surse care au preferat sa isi pastreze anonimatul) cel mai vandut vin pe partea de “clasice” la 10-15 lei… Pai sa nu iei la intrebari pe „cineva” dupa  miscarea asta?

 

 

P.S.: Din ciclul prieteniei intre popoare va anunt ca avem site-ul de la Jidvei tradus si in limba chineza..:D Sper sa nu trimita in China aceleasi etichete de vinuri ca vor avea ceva explicatii de dat: Ce e cu fata aia intinsa languros iarba? Care e misterul cu eticheta aia imperialista? …:D

 

Tags: Fata in Iarba, Jidvei, Marketing, Mysterium, Owner's Choice

 

In ultima vreme noul hobby al “pasionatilor” de vin de pe la noi (ahhh, sper sa nu se simta nimeni jignit de acest apelativ) sunt vinurile din Lidl. Micutul supermarket cu rafturi insirate si marfa amplasata alandala (eu sincer nu gasesc niciodata ceva in acelasi loc si nu e de la consumul de vin) furnizeaza vinuri corecte si ce e mai important, la preturi mici. Mici pentru Romania inseamna normale pentru afara. Ca asa e in tenis…

 

Trebuie sa recunosc ca la Lidl ma simt mai mult ca intr-un bazar turcesc si pana acum vreo cateva luni de cand cu importurile de vinuri frantuzesti singura “reveletie” pe care o asociam cu raftul de vinuri de acolo erau licorile “prelucrate” in Lumea Noua de la Cimarosa, gratulate de Decanter cu stele si medalii.

 

Se pare ca cineva de la Lidl a hotarat ca tara noastra este pregatita pentru vinuri ieftine si corecte de prin Europa si s-a gandit ca s-ar putea face un ban care sa acopere eventual vanzarile anemice la fructe la ce preturi au. Acum pe bune, pont:  in Kaufland sunt mai ieftine. Fructele zic.

 In consecinta au aparut initial celebrele importuri frantuzesti prezentate ca la carte, cu lansare si catalog de la Vinul.ro. Primul semn ca baietii erau seriosi. Apoi gama s-a diversificat si se pare ca de cand nu am mai trecut pe acolo (nu imi e tocmai in drum)  “imperiul” vinurilor s-a extins spre Spania si Germania. Bineinteles nu le gasesti niciodata in acelasi loc in magazin. Ca asa e in Lidl. Puteti citi impresii de pe front la George (aici si aici) sau la Ciprian (aici si aici).

 

Vinul de fata face parte din categoria vinurilor scumpe din Lidl la cei 29.99 de lei cat am dat pe el (apoi la doua zile l-au bagat la promotie cu 25 de lei, cat e si acum pe la mine. Dar nu ii urasc, din contra). Se numeste Chateau de Potiron si este produs in 2008 din 70 % Merlot, 27% Cabernet Sauvignon si 3% Cabernet Franc in apelatiunea Premieres Cotes de Bordeaux si se prezinta asa:

 

Aspect (culoare):  rosu rubiniu, cu nuante tenbroase, inchise, de visina putreda si ceva aspecte usor caramizii in margini

 

Nas: initial cu carne maturata si impresii de macelarie, plus ceva nuante de foi de tutun, cutie de lemn si condimente de genul cuisoare, anason, piper negru. Sobru, complex, retinut se deschide in tuse de visine confiate, prune uscate si tente mentolate, usor spicy si ierboase, gen Provence.

 

Gust: Echilibrat, précis, cu o aciditate evidenta, dar nederanjanta si cu nuante aromatice similare celor din nas: ciocolata neagra, condimente, fructe confiate, gemuri de visine si de prune. Corp mediu, evolutie precisa si austera datorata in primul rand aciditatii. Tanini usor agresivi, granulari si amarui pe final. Postgust mediu cu aceeasi tanini “grippy”, care curata palatinul. Initial cu mult condiment (piper negru) si ciocolata amaruie plus ceva nuante de gemuri de visine ulterior.

 

Un vin Foarte Bun, in zona barierei de 85 de puncte. Mie mi-a placut ca stil, desi este mai inchis, sever si surprinzator de serios pentru intervalul de pret in care evolueaza. Traditional si mai “old school”. Chestie cu care dealtfel se lauda si producatorul pe site.

 

RPC Bun la aprox. 30 de lei cat e in Lidl si cum spuneam mai sus mai apare si la promotii cu 25 de lei. Puteti sa il mai tineti cativa ani fara probleme. Ma gandesc ca daca ar fi fost produs in Romania ar fi fost prezentat ca super realizare oenologica si plasat “strategic” ca varf de gama,  in jur de 100 lei.

Avertisment: Daca sunteti fan “fruct” nu are rost sa va aventurati. Daca in schimb preferati vinurile mai serioase, structurate, austere, cel de fata ofera multe la pretul respectiv. Ideea e sa gasiti ceva potrivit de asociat cu el: un vanat, o vita in sange, ceva oaie mai grasa ar merge de minune. Si lasati-l o ora, doua la aerat…nu ii strica. Ba din contra!

  

P.S.  In poza de mai sus apare inca o sugestie de cumparaturi, daca treceti prin supermarketul amintit: Pecorino Romano cu DOP la aprox. 50 lei/kg. Cel mai bun pret de prin piata din cunostintele mele. Fericirea e intr-adevar un lucru marunt…:D

Tags: 2008, Bordeaux, Chateau Potiron, Lidl, sec

 

Iata un producator despre care nu trebuie sa vorbesc si sa il prezint pe larg in sapte mii de fraze, de va plictisiti pana ajungeti la vin. Numele spune totul. In Romania….

Deci pe scurt: Mugur Isarescu.  Guvernator de Banca Nationala, persoana cea mai longeviva intr-o functie publica de cand a murit Patriarhul Teoctist care il concura cu succes la acest capitol. Si producator de vinuri. In Dragasani. Vecin cu Stirbey, Avincis, Via Sandu, Negrini, CVI Iordache si vreo 10.000 de gospodarii care fac zaibar la poalele Dealului Dragasanilor, in beciul propriu. Sper sa nu fi uitat pe nimeni…

Vinul de fata este expresia cea mai apropiata probabil sufleteste de guvernator, fiind vorba despre Vinul Casei. Adica ma gandesc si eu asa: o  chestie care sta pe masa guvernatorului in mod curent, un vin de zi cu zi.

 

 Sincer, mie imi place la un producator conceptul asta cu „Vinul Casei” si chiar m-as bucura daca mai multi ar scoate o chestie de genul acesta. Are asa un aer romanesc, traditional, usor boieresc, de conac. Si da bine si cu eticheta. Bine, sa il scoata cei care au si o imagine de afacere de familie, pentru ca daca te numesti sa zicem Murfatlar si scoti Vinul Casei, scuza-ma daca o sa ma uit cam chioras la tine..:D

 

In fine, iar bat apa in piua, ma iertati. Vinul de fata este un cupaj interesant de Tamaioasa Romaneasca, Cramposie si Feteasca Regala (mai exista la altii? eu nu am cunostinta).  Este demisec, asa  cum sta bine unui vin popular si este din 2011, deci destul de proaspat, dupa standardele romanesti, ca doar nu suntem in Lumea Noua sa apara vinul alb din 2012 de la producatori din astia mici, in 6 luni de la recolta.

 

 Asadar:

 

Aspect (Culoare): Avem un galben straveziu, clar, deschis, aproape translucid cu ceva sclipiri verzui in profunzime. E de bine…

 

Nas: aici notele clasice de Tamaioasa preiau controlul, dar nu in stilul obisnuit, intens, pronuntat, direct si usor vulgar, ci mai degraba elegant si mai spre Muscat, cu puritate de strugure copt. Are prospetime cat cuprinde, cu ceva accente florale (soc, salcam), fructate (caise si piersici) si tente usor verzi de carcei de vita si iarba cosita (probabil de Cramposie). Senzatia de ansamblu este dulce, dar nu un dulce din acela artificial, cleios si gretos, ci mai degraba ceva diafan si aerat. Avertisment: daca il lasati sa se incalzeasca in pahar vireaza spre chestia aia de Tamaiosa grea si isi pierde subit prospetimea, asa ca repede cu el pe gat si apreciem:

 

Gust: Atacul „offcourse” este dulce, parca peste limita demisec-ului sau nu mai sunt eu obisnuit cu zaharul in vinurile albe. Zaharul contribuie dealtfel si la o usoara senzatie de corpolenta in debut. Fericirea vine insa pe aripile aciditatii, bine reprezentate, crocante care echilibreaza si zaharul si corpul imprimand un caracter proaspat, lejer si extrem de abordabil vinului de fata. Sa traiasca Cramposia aia din cupaj ca isi face treaba bine! Finalul se mentine in aceeasi parametri de prospetime, cu aspecte usor tonice. Postgust scurticel, savuros, o combinatie de dulce si amarui care da depdendenta si nu te lasa sa pui paharul jos.

 

In concluzie, un vin bine echilibrat, Acceptabil spre Bun (acolo pe la bariera) cu alcoolul de 12,5 % care nu se vede nici daca il cauti cu lumanarea si care pastreaza un caracter popular, foarte nimerit pentru un ceea ce scrie pe eticheta: Vinul Casei.

Eu l-am primit de la Ionut de la Vinescu.ro, il gasiti acolo cu 23 de lei, bani pe care ii merita (RPC Bun), mai ales ca vine vara si nu poti trata sotia pe vreme calda doar cu Cramposie Sec. Bine acum depinde de sotie si de Cramposie..:D

 

Sa nu ma intelegeti gresit: nu e vreo realizare oenologica care va v-a da pe spate. E doar un cupaj bine realizat, rezultand o chestie populara si extrem de agreabila pentru un „panel” larg de consumatori. Va recomand sa il serviti bine frapat. La temperaturi mai inalte Tamaioasa si zaharul isi fac de cap in detrimentul aciditatii si prospetimii.

 

P.S. Pfoai…uite dom’le ca se poate sa scriu frumos si de un vin romanesc..:D

Guvernatorul e de vina: isi propaga aura in cele mai nebanuite domenii si unghere ale mintii romanului. Ce inseamna sa nu ai nevoie de marketing. Avantaj BNR.

Si pana la urma cine sunt eu sa ii zic lui Mugur Isarescu ca vinul casei lui nu e bun? 😀 Eventual pot sa le transmit celor de la Casa Isarescu sa mai actualizeze site-ul cu etichetele si vinurile noi…

 

Tags: 2011, Casa Isaescu, Cramposie, Feteasca Regala, Tamaioasa Romeansca, Vinul Casei