Nov 12 2012

Breaking News!!! MARKETING RESULTS: Pinot Noir Zestrea Murfatlar este un vin de 87 de puncte!

Published by under Diverse,Marketing

 

There are plenty more where came from!


Wine Enthusiast DecembrieWine Enthusiast pe Decembrie 2012 zice ca Murfatlar Zestrea Pinot Noir 2010 Demidulce e de 87 de puncte..:)). Nu stiti care e asta? Ala cu reclama si rebrandingul pe care il beau babacii nostri si nu il mai identificau la raft… Infarct! Inca o dovada ca un batran la casa omului e o comoara. Ce iti trebuie somelier in restaurant: suni acasa si intrebi pe al batran ce sa bei!  🙂

 

Dar stati ca nu se termina aici, mai am niste scoruri pentru voi, din aceasi publicatie:

 

Denumire Vin

Punctaj

Pret ($)

Raport Punctaj/Pret

Recas Paparuda Rezerva CS 2011

88 p

12

7.3

Recas Paparuda Rezerva Feteasca Regala 2011

88 p

12

7.3

Murfatlar 2011 Zestrea Demidulce Muskat Ottonel

88p

11

8

Murfatlar 2010 Zestrea Demidulce Feteasca Neagra

88 p

9

9.7

Senator Monser Sarba 2011

88 p

10

8.8

Murfatlar 2011 Trei Hectare Feteasca Neagra

87 p

11

7.9

Murfatlar 2010 Zestrea Demidulce Pinot Noir

87 p

9

9.7

Murfatlar 2011 Zestrea Demisec Feteasca Regala

87 p

11

7.9

Senator Varius Sauvignon Blanc 2010

87 p

10

8.7

Cramele Recas Dreamfish Chardonnay 2011

86 p

6

14.3

Cramele Recas 2011 Paparuda Estate Collection CS 2011

86 p

9

9.5

Cramele Recas 2011 UnWineD Pinot Grigio

86 p

4

21.5

Murfatlar 2011 Trei Hectare Chardonnay

86 p

11

7.8

Senator 2009 Monser Feteasca Neagra

86 p

11

7.8

Murfatlar 2010 Trei Hectare Roze CS

85 p

11

7.7

 

Cifrele spun totul, asa ca: “No Comment” despre ele! Decat ca toate vinurile sunt considerate de catre cei de la revista mai sus amintita “Best Buy”…:) Bine in afara de Roze-ul din 2010 de la Trei Hectare. Daca il puneau si pe ala le dadeam telefon!!!

 

Doar cateva comentarii si o mica concluzie:

 

  • Tot Recas sta cel mai bine la RPC-uri (raport calitate/pret), uitati-va ultima coloana (raportul dintre punctaj si preturi) la Pinot Grigio, Chardonnay sau CS. Soiuri internationale, piata ultracompetitiva: si-au facut bine temele.

 

  • Ma gandesc: ce se mai chinuie Murfatlar cu M1 Atelier cand avem vinuri asa galonate pe Zestrea si Trei Hectare. Asta daca in sticlele alea chiar este acelasi lucru ca in magazinele noastre si nu au virat cu ceva  M1 prin ele..:) Ca Razvan stim ca si-a bagat nasul prin unele vinuri de mai sus. Si apropo, la astia nu le-o fi spus nimeni ca Murfatlar a dat faliment intre timp? :))

 

  • Daca ne uitam cu atentie la denumirile vinurilor de  mai sus si ne punem un moment in pielea consumatorului american care citeste etichetele respective la raft, vedem ca doar Recas si-a branduit bine vinurile si a ales corect denumirile. Restul cam schioapata la capitolul asta… Chiar rau. Ce relevanta are Zestrea, Trei Hectare sau Monser pentru un consumator american? Nada..:)

 

  • La final, din doua una: ori Murfatlar pune in Zestrea pentru “State” alta licoare (si o vinde la pret dublu fata de noi) ori noi suntem toti tampiti, vorbim aiurea si trebuie sa reevaluam toata gama. Ori fondurile despre care tocmai vorbeam aici incep sa isi arate roadele…Eu as merge pe ultima varianta, ca sa vedeti ce face marketingul si PR din niste vinuri..:)

 

Si as mai zice Bravo APEV (din care apropo fac parte toti cei trei producatori de mai sus): uite niste bani bine cheltuiti! Sa nu facem pe mironositele si sa credem ca alte tari nu baga bani grei in promovare pe piata SUA.

 

P.S. I: Tinand cont de cele de mai sus, cred ca Recas va iesi in avantaj cand se va trage linia la finalul acestei campanii de promovare. De ce? Pentru ca  stiu mai bine business-ul, cel putin partea cu promovarea, brandingul si consumatorul american. Ce naiba e ducem sa vindem etichete cu “Monser” si “Zestrea” in State? Nici la noi nu stiu toti ce e aia “Monser”…si apoi cum se pronunta astea in engleza?

 

P.S. II: Vedeti ca e in Kaufland un vin de Chile cu vreo 32 de lei si 88 de puncte, considerat Best Buy de cei de mai sus. Daca mai aveti incredere in eu si nu aveti chef de Zestrea, il puteti incerca. Macar de curiozitate. Ii spune Montgras Reserva 2010 si cupaj de Cabernet Sauvignon si Syrah.

Eu, facand un exercitiu  de  “educated guess” as zice ca e peste Feteasca Neagra Demidulce de la Zestrea. Tot de 88 de punte..:) S-a intors moda de dulce nu v-am zis eu? 🙂

 

22 responses so far

 

Nov 09 2012

Ganduri alegorice despre vin, biserici si bloggeri…

Published by under Diverse

 

Tocmai a trecut sarbatoarea Sfintilor Mihail si Gavril (apropo le urez la La  Multi Ani! si la multe vinuri bune celor care citesc aceste randuri si “sunt in cauza”) fapt care mi-a prilejuit un moment reflexiv si in acelasi timp cu iz de revelatie despre asemanarile dintre cele doua lumi. Sau piete…cum vrei sa le priviti. Si cum nu ma pot abtine m-am gandit sa il impartasesc si voua, cititorilor.

 

Nu o sa va vorbesc despre ce vin de impartasanie cumpara fiecare episcopie si de unde, desi ar fi un subiect suculent si la fel de revelator pentru multi care  jura ca nu au mai pus bozii de pe la producatorii nostri in gura de ani buni. Nu fiti asa siguri! 🙂

In schimb o sa va prezint o analogie ale carei prime elemente mi-au trecut prin minte  mai demult, intr-un comentariu pe care il faceam la George Mitea pe blog, dar ale carei piese s-au potrivit ca intr-un puzzle ieri, “la zi mare”. Si a rezultat revelatia de mai jos:

 

ImagineAsadar, nu stiu cum se facea de mi se parea ca la noi piata vinului e la fel ca slujba de duminica de la biserica. Si aici imi cer scuze de la inceput celor care s-ar simti ofensati din punct de vedere religios de aceasta analogie. Dar nu e nimic cu rea intentie la adresa nimanui, mai degraba o comparatie realista, dupa cum o sa va dati seama citind mai departe.

 

La slujba trebuie neaparat sa participe preotul (preotii) care teoretic ar fi producatorii de vin de pe la noi. Fara ei nu se poate, ei sunt alfa si omega. Unii au har, sunt batrani, au experienta, altii sunt mai tinerei si “comerciali” dar asta e alta discutie.  Si oricum faptul ca au har nu tine neaparat doar de varsta. La fel si la producatorii de vin.

 

Apoi, pe langa preoti avem tarcovnic si eventual corul bisericii. Aici ar intra presa “de specialitate”, baietii (si fetele) cu marketingul si PR-ul, organizatorii de targuri, asociatiile de specialitate, comerciantii online si offline  si “off course” somelierii. Toti traiesc pe langa biserica si  din contributiile enoriasilor, doar ca acestea nu ajung in mod direct la ei, trebuie sa le “stoarca” de la parinte. Si aici discutia e la fel, unii din cor canta fals, ii fac de rusine pe ceilalti, uneori mai strica slujba si sunt mustrati de mireni si preoti, care insa nu se pot lipsi de ei. De ce? Pentru ca ii ajuta la punerea in scena a slujbei si fac tot spectacolul mai credibil pentru enoriasi. Fara ei totul ar fi mult mai trist si multa lume nu ar veni la biserica (sau nu ar cumpara vinul).

 

Si ajungem la capitolul enoriasi, acestia reprezentand consumatorii de vin. Bineinteles adunarea de mireni nu este nediscriminata si printre ei, daca te uiti atent (adica faci segmentare, in termeni de marketing) observi cateva profile diferite:

 

  • Cei mai in varsta, cu ceva mai multe posibilitati financiare, care vin cu costum si cravata, “the old school”: apar in fiecare duminica, stiu slujba pe de rost, dar sunt dependenti de ea ca si eveniment social care trebuie bifat. Ei trebuie sa fie acolo pentru a-i vedea “societatea”.  Un segment destul de rar intalnit pe piata vinului de la noi, dar vanat de toti producatorii : consumatorul « quality » (a se citi snob).
  • Apoi sunt cei intre doua varste care vin la biserica din pasiune si din credinta. Mainstream-ul pietei.
  • Apoi sunt cei care vin din joi in Pasti, doar la evenimentele mari: consumatorii ocazionali
  • Apoi sunt cei tineri care vin manati de la spate de primele doua categorii (din motive diferite insa: prima vrea sa arate ca are copii si nepoti “realizati”, a doua este perfect convinsa de utilitatea participarii la slujba si ii aduce, mai mult fortat si pe acestia). Ei sunt consumatorii neinitiati, care acum patrund in lumea vinului.
  • Apoi mai sunt cei care vin la zilele mari si la pomeniri, pentru coliva si pachete de pomana. Ii vedem si noi pe la targurile de vin, alea cu zeci de mii de vizitatori, de te gandesti ca la anul se vor tine la Arena Nationala.
  • Apoi mai sunt cei care nu vin deloc la biserica si acestia sunt nonconsumatorii relativi. De ce relativi? Ca pot fi convinsi la un moment dat sa vina la biserica (sa consume) dar dupa ei trebuie sa te duci acasa cu busuiocul de Boboteaza, deci un efort destul de mare. Si nici nu stii daca iti deschid usa.

 

Si asa se tine “slujba”: producatorii fac vinul (bineinteles fiecare zice ca al lui este cel mai bun), “tarcovnicu si corul” vin sa il laude si sa il ridice in slavi (si la urma off course primesc si ei ceva din “contributia” consumatorilor) si enoriasii consuma si contribuie la bunastarea bisericii (a industriei, ma scuzati). Cu cat slujba e mai buna cu atat contributiile sunt mai mari. Si oricum nu se poate face o slujba care sa multumeaaca pe toata lumea, de aceea se vor strange contributii mai mari de la segmentele care au fost cel mai multumite. Conteaza foarte mult sa stii pentru cine tii slujba, ca producator zic.

 

Si in toata armonia asta superba, se intampla uneori, destul de rar, sa apara personaje nedorite care stau de obicei in spate si comenteaza, vorbesc peste parinte, barfesc si strica tot spectacolul. Parintele se opreste din cuvantare, le mustra in fata intregii audiente ca nu au respect pentru cele sfinte, ca ar trebui sa isi tina gura in biserica si le ameninta ca le da afara daca nu se potolesc.

 

Acestea sunt de obicei babele de prin sat, pe care le mai vedeti ca se furiseaza pe langa sfenisce in timpul slujbei si vorbesc tot timpul prin spate. Ele nu stau niciodata in fata, acolo e locul “establishment-ului”, a celor in costum care contribuie gras la bunastarea congregatiei, care au facut donatii sa se puna tabla pe biserica si sa se paveze curtea. Locurile de acolo se cumpara, nu se castiga.

Locul lor este in spate, la iesirea din biserica, ca sa vada si ce se intampla pe afara si in mod implacabil sa scartaie usa ori de cate ori apare vreun eveniment important in fata bisericii sau au pe cineva de chemat inauntru.

 

Cine intra in biserica trece in mod invariabil pe langa ele, este scrutat, masurat, cantarit din ochi si apoi i se pune un verdict care greu mai poate fi schimbat. Verdict pe care dealtfel o sa il stie a doua zi tot satul, pentru ca rolul lor este (nu e asa?), de informare a consumatorului. Daca nu dai “Buna Ziua” cand treci pe langa ele, tare sa te auda pana si popa din altar, esti terminat.

Ele nu rateaza indeobste nici o reuniune la biserica, botez, cununie, inmormantare, pomenire, praznic fiind invitate fie de catre parinte, fie de catre enoriasi. Desi nu au aparent nici un rol clar definit, nici o “adunare” nu se considera a fi un real succes  fara prezenta lor. Sunt un fel de angajati neoficiali ai bisericii, care presteaza insa pe gratis. Din acest motiv stiu pe de rost  toate slujbele, cuvantarile, povetele si pildele parintelui. Stiu cand falseaza acesta si uneori il mai si completeaza cu nesimtire din spate sau isi dau coate ca a mai sarit cate un pasaj din Sfanta Evanghelie. Isi dau seama intotdeauna primele cand “s-a pilit”, cand s-a infuriat sau cand  ii merge bine.

 

Ele stiu dealtfel TOTUL despre parinte, despre cor, despre tarcovnic si despre enoriasi: pot sa iti spuna cand i-a fost parintelui rau, unde a lucrat inainte, cum a ajuns popa, cine l-a ajutat, cati copii are si ce fac acestia, ce masina are parintele, cand a cumparat-o, de la cine si cat a dat pe ea; cand si-a facut casa, cu ce bani si cat de mare e, etc. Ele sunt mostenite practic de la paroh la paroh si multi dintre preoti si enoriasi le-au pomenit in biserica inca din prima zi cand i-au trecut pragul.

 

Iti citeaza pe loc si din memorie cine a fost la botezul lui cutare de acum 5 ani, cum a fost mancarea, cat a luat parintele, cat a dat la cor si la tarcomnic si mai departe la episcopie. Si daca nu stiu tot, se intreaba si se informeaza una pe alta sau din alte surse si storc pana la urma si ultima farama de informatie din orice eveniment.

  

Stiu mercurialul de la biserica pe de rost: cat costa o cununie, un botez, o inmormantare, iar ceilalti enoriasi, spre iritarea parintelui si a tarcovnicului (care si-ar dori ca acestea sa indeplineasca un rol educativ pentru mirenii rataciti pe cai de pierzaniei, adica la consumul de bere), apeleaza la ele in primul rand cand au ceva de aflat de la biserica. Sunt fascinate dealtfel de traseul financiar al contributiilor enoriasilor catre biserica si au rol de regulator al nivelului acestora, totul pentru bunastarea consumatorului (aaa, scuze a enoriasului): cand vrei sa dai prea mult, te opresc, te trag de maneca si iti zic ca nu merita, ca pretul la alte biserici e mai mic, ca aici e prea scump, ca e parintele lacom, ca nu se pricepe ca ala de peste deal sa tina slujba, etc.

 

Bine nici aici nu avem de a face cu un grup totalmente omogen, sporadic parintele mai plaseaza cate un kil de faina sau ulei celor mai slabe de inger sau le mai trimite prin excursii pe la manastiri, pentru a mai atenua din zgomotul de fond si a-si face viata mai usoara in comunitate. In cazuri mai deosebite, unele sunt chiar promovate in corul amintit mai sus (cu remuneratie bineinteles)  sau, si mai bine, la vandut lumanari spre folosul bisericii. O parte chiar pentru asta vin la biserica: sa ajunga sa faca parte din sistem si sa traiasca o viata plina de impliniri (sufletesti si/sau lumesti).

Exista insa caractere mai incapatanate, samanta cea mai rea, care au acasa tot ce le trebuie, prefera sa cante solo si nu organizat in corul bisericii, la comanda popii si nu vor nici sa puna mana pe banii de lumanari.

 

Acestea din urma sunt privite atat ca niste paria, elemente ciudate si greu de inteles (uneori chiar etichetate ca simbol al raului si al necuratului), dar in acelasi timp si ca elemente indispensabile ale comunitatii. Intr-un anumit fel ele sunt sufletul acesteia. Traiesc in umbra, la limita dintre bine si rau iar amandoua partile, atat parintele cat si mirenii, apeleaza la baza lor vasta de cunostinte si la abilitatile diabolice de comunicare si de diseminare fulgeratoare a informatiilor ori de cate ori au nevoie sa transmita ceva, “neoficial” celeilalte parti.

 

Nu o sa va spun cu ce personaje din industria vinului se aseamana categoria de mai sus, va las sa duceti singuri analogia (devenita spre final alegorie) pana la capat…

Eu ma duc ca sunt “invitat” la un botez. Ah, pardon la o degustare..:)

 

8 responses so far

 

Nov 07 2012

Penfolds Bin 707: adica Aussie Cabernet

 

Penfolds Block 42

Credits: http://chrisshanahan.com

Desi australieni sunt recunoscuti pentru Shiraz si pentru  stilul mai greoi, gemos si concentrat al acestuia, uite ca fac si Cabernet Sauvignon. Si nu orice Cabernet Sauvignon, ci una din referintele in materie:  Penfolds Bin 707. Demult vroiam sa scriu despre el si zilele astea frunzarind carnetelul cu insemnari, am dat de o pagina plina, insemnata chiar si pe margini cu impresii, ceea ce m-a condus la concluzia relativ normala ca vinul merita sa scriu mai multe despre el. Daca va intrebati de ce seamana atat de mult denumirea acestuia cu un model de avion Boeing, aflati ca a fost botezat exact dupa modelul respectiv in 1964 cand a fost lansat. De ce? Pentru ca avionul respectiv a reusit sa lege Australia in mod real, de restul lumii “civilizate”. Din ce stiu a existat la un moment dat si un Bin 747, dar care nu mai este produs acum. Dar acestea sunt chestii de marketing…la care australienii exceleaza.

 

Pentru un iubitor de vin cred ca va conta mai mult faptul ca o parte din Bin 707 este provine din cea mai veche parcela de Cabernet Sauvignon cunoscuta in lume si inca in exploatare: celebrul Kalimna Block 42, plantata in 1885 in suprafata de 4 Ha (am pus mai mai multe poze pe Facebook).   Restul vine din Block 41. Deci viile au cam 127 de ani ? Si nu e in Franta, e in Australia..:) Daca ce conteaza asta: dupa cum bine stim de pe la noi, se poate face cu succes Cabernet Sauvignon si dupa vii de 3-4 ani…:)

 

kalimna ampuleSa va mai spun ca Penfolds a scos de curand 12 fiole cu Cabernet Sauvingon obtinut exclusiv de pe celebra parcela. Denumit exact Kalimna Block 42, costa “doar” 168.000 $. Si in banii astia Penfolds iti trimite oriunde in lume pe vinificatorul lor sef (sau un alt senior member din staff-ul tehnic) ca sa iti deschida „fiola” si sa iti explice vinul. Cool, huh? Poate ni-l aduce si nou nea Jiji la vreo sfintire de biserica sa impartaseasca ceva puradei cu el…Pana atunci, dream on. Oricum chestia de mai sus a fost facuta mai mult pentru expunere media si au reusit: e plin internetul de articole referitoare la “aroganta” financiara de mai sus.

 

Sa revenim la vinul de fata: filozofia vinificarii este identica cu a fratelui (mult) mai mare si mai renumit: Penfolds Grange ( care apropo mai primeste si el in unii ani cabernet de pe celebra parcela de mai sus). Maturat 16 luni in stejar american nou. Deschis, aerat pe parcursul a 2 ore (foarte inchis initial), avem asa:

 

Penfolds Bin 707Aspect (Culoare): visiniu inchis, aproape negru, concentrat, opac, cu usoare reflexe brune in margini.

 

Nas: Initial atipic, inchis, intens, cu fructe confiate, curmale, smochine, lichior de fructe si ierburi aromatice (rozmarin, leustean uscat) si nuante de tabac, piper alb si ceva cocos.  Treptat, pe masura aerarii pierde din intensitate, capata eleganta si se deschide in tuse usor dulci, de fructe negre concentrate (mure, afine) cu ceva aluzii carnoase si scortisoara, cutie de lemn si mosc. Dupa doua ore dezvolta tente usor mentolate, eucaliptice si de piper verde. Incredibil de evolutiv si schimbator in arome, dar in acelasi timp integrat si elegant.

 

Gust: Un atac rotunjit, concentrat, focusat, un pic greoi in exprimare si o structura masiva, evidenta. Frumos echilibru inca din debut. Evolutia pe palatin este rotunjita, cu o aciditate integrata, de intensitate medie, care induce o senzatie de prospetime. Pe palatin evolueaza in straturi de fructe negre asociate cu nuante dulcege si ciocolata neagra (o senzatie ireala de prajitura cu ciocolata neagra si fructe de padure). Tuse de menta, cocos si cafea intregesc tabloul aromelor. Alcool (14,5%) este superb echilibrat, iar tanini prezenti, inca puternici (grippy), dar catifelati. Ceva de genul „pumn de otel in manusa de catifea”. Postgustul este lung, evolutiv, initial cu senzatii  dulci si cu ceva tente de trufe pe un fundal usor taninos, pentru ca mai apoi sa  cedeze locul caramelului, crustei de paine si pe final o senzatie de zahar ars.

 

Desi nu sunt un fan al vinurilor australiene si im recunosc preconceptiile cu privire la marea majoritate a acestora, cel de fata mi s-a parut Excelent: structurat, precis, evolutiv, catifelat, toate atributele incap in tablou de ansamblu si se echilibreaza foarte bine. Este perfect abordabil inca de acum, dar cu siguranta va mai evolua inca ani buni.

 

Despre RPC nu o sa va vorbesc ca nu isi are rostul. Costa cam 350 de lei la noi, e importat de Cramele Oprisor.

Daca imi spuneti ca e scump, o sa va spun asa: faceti o regula de trei simpla in legatura cu varsta viilor si cu pretul la care se tranzactioneaza. O sa descoperiti ca un cabernet de la noi, de pe vii de 3-4 ani care costa in jur de 60-70 de lei, ar trebui sa se tranzactioneze, relativ la pretul celui de fata, cu aproximativ 8 lei. Si cu asta am spus totul…vi se mai pare scump?

 

Singurul exemplu de cabernet autohton care suporta in mod suspect de apropiat comparatia si regula de trei simpla de mai sus este unul de pe vii de peste 30 de ani (care nu mai exista insa). Daca faceti calculul de mai sus iese in jur de 88 de lei.

Nu va spun care este, pentru ca iar o sa fiu acuzat de partipriuri, care de fapt sunt niste simple observatii care tin de bunul simt care imi este “violat” cu preturi aberante.

 In fine…Doar o ultima impresie interesanta, apropo de vinul tocmai amintit: mi se pare ca aduce destul de mult ca stil si exprimare cu Bin 707.

 

4 responses so far

 

« Prev - Next »