Acum observ ca pe flyer-ul de prezentare al Pinot Gris-ului de la Jidvei (vin care mi s-a parut dealtfel cel mai reusit dintre noile lor vinuri, in treacat fie spus), la “Winemaker” e sters cu pixul Dr. Ioan Buia (inca se vede in fundal) si e trecut de mana Marc Dworkin.
Deci al cui este vinul si a cui e vina?
Dar scrisul il recunoaste cineva? 🙂
.
P.S. Al meu nu este cu siguranta, accept expertiza grafologica daca sunt acuzat…:)
Sa incepem deci trecerea in revista a “aventurii” de la Goodwine din primavara aceasta. O sa incerc sa comprim experienta celor noua ore targ petrecute sambata si a paginilor de carnetel umplute cu insemnari despre vinuri in 2 posturi. Sper sa reusesc fara sa plictisec. prea mult….
Imi place sa tratez postarile rezultate in urma targurilor autohtone ca ceva de genul „starea industriei la momentul X”, instrumente utile de control si monitorizare a evolutiilor ulterioare.
Ceea ce NU sunt insa aceste scurte treceri in revista: opinii pertinente si definitive asupra vinurilor degustate; din mai multe motive, dintre care as mentiona doua:
nu pot (cel putin eu) sa emit judecati de valoare sau verdicte finale asupra unui vin din goana targului, dupa „n+1” mostre incercate si intr-un mediu nu tocmai propice degustarilor. Si apoi mai sunt genul de vinuri care nu se preteaza la degustarile gen: Swirl, Sniff, Spit si care necesita timp si rabdare pentru a se dezvalui. Pe scurt: e ca in dragoste. Aici intelege fiecare ce vrea..:)
adesea unele vinuri aduse la targ sunt fie mostre luate direct din baric, fie sunt abia imbuteliate, suferind de un „bottle shock” normal, care le impiedica sa se prezinta la adevarata valoare.
In ceea ce priveste organizarea, tinand cont de locatie (care o fost aceeasi cu cea de anul trecut) nu pot adauga multe in plus de la ultima postare, de anul trecut, despre Goodwine, doar ca lucrurile au mers bine si am prins mai putina aglomeratie anul acesta datorita faptului ca am ajuns mai devreme. Spre pranz, aceeasi poveste: lume multa si inghesuiala. Cred ca este timpul sa se faca pasul catre o locatie mai mare, mai ales tinand cont de faptul ca numarul vizitatorilor creste de la editie la editie si in curand o sa stam ca in autobuzele RATB la orele de varf, cu diferenta notabila ca nu o sa se planga nimeni de aglomeratie la fata locului, desi senzatia de miscare o sa existe, insa datorata nu miscarii cinetice, ci mai degraba influentei paharelor degustate.
In fine sa trec la turul de onoare, in ordinea standurilor de la dreapta intrarii la targ (in teorie, pentru ca in practica de la un moment dat ordinea devine aleatoare). Puteti dati click pe logo-uri pentru a afla mai multe detalii de pe site-urile producatorilor respectivi…bine cine are si il actualizeaza, dar aici e alta discutie:
SERVE: in ultima vreme pe unde ma intorc dau de vinurile lor, din tara sau din strainatate, bune toate, mai ramane sa ii visez noaptea si e meniul complet. Asta nu e lucru rau si daca i-as visa ar fi un vis frumos, presarat cu verticale de Cuvee Charlotte, la care chiar ajung..:) Problema e ca m-am recuzat brusc in fata vinurilor, dandu-mi seama ca le stiu aproape pe toate (am amintit despre ele pe blog la momentul potrivit), in afara de doua rosii care nu au reusit sa imi schimbe parerea (buna) despre SERVE: Merlot Vinul Cavalerului 2010, la momentul actual in topul preferintelor personale privind raportul pret calitate si dpdv al unui vin pentru toate gusturile si ocaziile. Are tot ce ii trebuie: este abordabil, are si fruct si corp si aciditate si tanini; toate exact in proportiile corecte si ma bucur ca au ales sa ne rasfete cu el in gama Vinul Cavalerului, desi personal cred ca nu s-ar face de rusine nici la Terra Romana. Apoi Cabernet Sauvignon 2010 Terra Romana fructat, usor tanar si naravas, va beneficia de evoluarea in sticla.
Ar trebui inainte sa trec mai departe sa multumesc si pentru strugurii degustati extrem de des la standul lor (daca ma gandesc acum am degustat mai multi struguri decat vin la SERVE) si pentru posibilitatea de a le folosi Spit-on-urile datorita faptului ca UNII producatori au omis sa aduca si asa ceva la standuri, asa ca daca vroiai sa le incerci vinurile erau doua solutii: ori le inghiteai si dupa 3-4 guri plecai acasa pe trei carari, ori alergai prin zona sa gasesti ceva disponibil la ceilalti. Oricum le recomand data viitoare calduros TUTUROR producatorilor sa puna la dispozitie si scuipatori pentri vizitatori si nu doar una la 15 vinuri. Scuze pentru divagatie, dar trebuia sa subliniez acest fapt…
Vinarte: ceea ce m-a surprins cel mai mult la ei sunt vinurile albe din gama Castel Starmina care mi s-au parut clar peste nivelul celor din ultimii ani, atat Riesling-ul (cu un nas parfumat, dar o evolutie usor diluata), dar mai ales Sauvignon Blanc-ul cu un nas verde, tipic si un gust rotund, cu tente florale si dulcege care finalizeaza tonic si racoritor. La preturile vehiculate pentru gama respectiva cred ca bifeaza niveluri superioare ale RPC. La capitolul rosii am trecut prin Feteasca Neagra Vila Zorilor 2011 cu un nas fructat si o evolutie prietenoasa pe palat , cu note chiar dulcege si final vag taninos. Parca un pic lipsita de aciditate, dar in segmentul de pret respectiv o valoare certa. Apoi Merlot Castel Starmina 2010 care este mai abordabil ca varianta 2009, cu fructul mai evident, desi notele sobre de baric sunt uinca acolo, surpinzatoare pentru un Merlot pozitionat ata de ieftin. Unul dintre RPC bune, l-as considera al doilea dupa Merlot Vinul Cavalerului la acest capitol si segment de piata.
Stirbey: Cred ca primul vin baut la targ a fost Sauvignon Blanc-ul 2010, excelent lucrat, cu nas de fructe exotice si usoare tente minerale. In gura evolueaza frumos si elegant, fresh si cu note minerale, amarui bine integrate pe final. Apoi un Rose din Cabernet adus direct din cisterna, cu 16 % alcool (sper sa fi retinut bine) dar care paradoxal nu se simt. L.E.: in final are 13-13.4%; se pare ca nu am retinut bine 🙂 Este genul de Rose serios care nu mizeaza doar pe fruct, cu o evolutie usor picanta si un final astringent si vag taninos. Si la ei stiam majoritatea vinurilor rosii (raman la aceeasi parere ca sunt printre cele mai bune de pe piata), dar am trecut prin Negrul de Dragasani adus direct din baric, cu o superba culoare violet plus niste arome decadente de fruct si lemn, excelent integrate. Promite multe!
Avincis: Intr-o constanta evolutie calitativa fata de anul trecut cu o Cramposie 2011 mult mai focusata, proaspata cu note minerale care se apropie, incet, incet, de cea de la Stirbey, apoi un Muscat Ottonel 2011 cu un nas tipic, de intensitate medie si un corp usor, cu valente prietenoase si datorita restului de zahar (este demisec) care se incadreaza bine in peisaj si mai ales cadreazabine cu nasul. Apoi vinul care mi-a placut cel mai mult de la ei nu neaparat datorita caracteristicilor olfactive si gustative cat constructiei foarte interesante si bine realizate, intr-un stil frantuzesc, elegant: un cupaj dintre Feteasca Regala (baricata parca 9 luni) si Pinot Gris in care fiecare soi isi aduce aportul si isi joaca partitura cu succes si exact la timpul potrivit. Mai avem apoi o Feteasca Regala 2010 (40 % baricata 9 luni si 60 % fara baric) cu un nas de mere, pere, usor floral si cu tente vanilate insotit de o evolutie diafana pe palat, cu un final ce contine toast si unt. Exista si un Sauvignon Blanc 2011 din gama entry-level cu un nas intens si usor reductiv, care, fara veleitati si complicatii inutile, merge pe cartea prospetimii si a abordabilitatii. Incep sa apara si primele variante rosii, vorbesc despre un Cabernet Sauvignon care sugereaza tinerete atat prin nas (care se exprima foarte bine) cat si prin evolutia prietenoasa pe palat, cu un bun potential pe viitor dar care nici in varianta de acum nu este de ignorat.
Gramma: a venit atat cu o gama realizata pentru un client extern (parca La Chambre si din ce am inteles va aparea si prin Mega Image) cat si cu variantele lor „traditionale. Diferenta dintre portofoliul traditional si cel realizat pentru comert (il veti recunoaste in magazine datorita denumirilor de note muzicale Do, Mi, Sol cat si siglei Gramma de pe sticla) este sesizabila. Daca primele (Cuvee Visan, Aligote, Feteasca Regala) joaca pe cartea complexitatii, structurii, elegantei, cele din gama „muzicala” sunt mult mai abordabile si prietenoase. Cam toate vinurile lor au o nota de aciditate pronuntata, care poate lua tente „fresh” sau minerale, acest fapt fiind dat probabil de climatul racoros. Personal mi-a placut Cuvee Visan 2011, bine lucrat, un vin care vrea sa iti spuna ceva atunci cand il bei; Feteasca Regala Gramma 2011, care in pofida unui alcool de 14% care ii confera un corp mai pronuntat, isi pastreaza cu succes eleganta, datorita in primul rand aciditatii bine integrate. Gama Sol, Do, Mi face cu usurinta fata exigentelor unui public doritor de vinuri usoare, fresh, proaspete; mie personal mi-a placut nasul de la Sol, cu accente de guma Turbo (sic) si pepene galben alaturate unor senzatii fructate si diafane pe palat.
Vinicola Averesti: despre ei a vorbit prima data George aici si eram curios sa incerc vinurile lor. Surprinzator de bune pentru un „jucator” nu foarte cunoscut: pe primul loc Zghihara de Husi, cu un nas surprinzator de intens, fructat (citric) si exotic (de la drojdii?) si cu o evolutie fresh, usor spritata pe palat insotit de un final vioi si acid care cere inca o gura. Mi s-a parut peste variatnele de Zghihara de la Speed Husi incercate pe loc, care de altfel sunt si surprinzator de scumpe. Mai exista trei Fetesti Regale (sec, demisec si demidulce): varianta pe sec este de preferat, desi este mai rustica decat suratele de la alti producatori prezenti la targ (dar presupun ca si preturile sunt altele). Nici pe varianta pe Dulce nu este rea pentru amatorii genului, mai aels ca are un final destul de proaspat si pe alocuri ierbos. De asemenea mai exista un cupaj demisec din Feteasca Regala si Feteasca Alba cu un amestec interesant de arome in nas (usor tamaios si de fruct exotic) urmate de un atac rotund, dulceag, echilibrat de un final proaspat, in usoare note tonice, de Kinley. Trebuie remarcata si ideea de branding a gamei, cu etichete in culori vii si denumiri sugestive. Daca nu ar fi fost noutatile de la Jidvei si Cotnari i-as fi mentionat cu siguranta la capitolul surprize deosebite.
Cam aceasta ar fi prima insiruire…urmeaza episodul doi cu Oprisor (unde am razbit in gamele superioare unde se aflau “dosite” cateva vinuri superbe), Liliac, Vinuri Argentina, Via Sandu, Recas, Budureasca, Senator…parca? 🙂
Spuneam intr-o postare anterioara, ma autocitez: “(..) propun sa inlocuim sintagmele: “cand o face plopul pere si rachita micsunele”, “la pastele cailor”, “cand o zbura porcul” cu urmatoarea: “cand o vinifica Cotnari Grasa in sec”.
Sambata la Goodwine au zburat porcii, plopul a facut pere, rachita micsunele, a sosit Pastele cailor si Cotnari a prezentat Grasa vinificata in sec…Ramane sa ne rugam ca minunile sa nu tina doar trei zile..:)
Este prima postare despre Goodwine-ul de primavara si o sa ma refer pe scurt la cei doi producatori care cred ca au surprins cel mai mult la aceasta editie a targului: Jidvei si Cotnari. Asa cum era de asteptat (si de dorit) mingea ridicata la fileu de Murfatlar cu lansarea cu mare tam-tam a Cramei Atelier si a gamei de vinuri premium Sable Noble, realizate de Razvan Macici, nu a lasat indiferenti ceilalti “grei” din industria autohtona, care au demonstrat ca atunci cand vrei (si ai si destui bani la dispozitie) nu e foarte greu sa faci calitate.
Uitandu-ma peste impresiile colegilor (Cosmin, Berbecutio, Mihai – de la care am “furat” si cele doua poze de mai jos, sper sa nu se supere, dar la urma mi-am dat seama de faptul ca, luat cu scrisul si degustatul nu am facut nici o poza) despre Goodwine-ul tocmai incheiat ieri, firul comun al abordarilor este surpriza placuta oferita de cei doi mari producatori prin gamele premium lansate la targ. Si ca sa ma alatur corului (nu e frumos sa zic “turmei”, jignesc colegii) o sa spun ca si pentru mine au constituit o surpriza placuta. Cei doi pretindeau ca fac vin (bun) si pana acum, doar ca unii (printre care si eu) nu eram deloc de acord. Asa ca o sa scriu in continuare cateva cuvinte despre cum s-au apucat cei la Jidvei si Cotnari sa faca vin:
..
Jidvei:
Deja se stia, cel putin in cercul “cunoscatorilor”, ca lucreaza cu Marc Dworkin pentru vinurile noi. Eram foarte curios cum arata vinurile facute de acesta pentru Jidvei, eu cunoscand creatiile rosii ale lui, mai ales de la Enira, reusite, in stil Parker, serios, grele concentrate. Eram intrigat cum ar arata “albe” in viziunea D-nului Dworkin, mai ales tinand cont si de specificul climatic oferit de podgoriile celor de la Jidvei.
Rezultatele sunt mai mult decat multumitoare, pe alocuri surprinzator de bune tinand cont ca este prima recolta vinficata de pe noile plantatii, deci viile sunt tinere si inca la inceput din punct de vedere al exprimarii aromatice. Nu am sa scriu in detaliu despre fiecare dintre cele patru vinuri degustate, fidel principiului ca o experienta de degustare la targ nu poate oferi toate elementele unei analize corecte, favorizand mai mult anumite tipuri si genuri de vin.
Pe ansamblu toate sunt peste ce avea Jidvei in portofoliu pana acum (in treacat fie spus Jidvei chiar statea bine dupa parerea mea la capitolul albe seci, fata de ceilalti producatori mari). Cel mai reusit este Pinot Gris-ul , un vin cu tipicitate, cu o tenta roza specifica, un nas greu, cu fructe exotice, lyche si usor picant. Vinul este inca tanar, inca lipsit de structura si concentrare pentru soiul amintit, dar promitator; oricum o surpriza pentru o prima incercare. Astept cu interes Gewurtztraminer-ul (am inteles parca ca va aparea si asa ceva). Apoi a-si aminti Feteasca Alba, cu parfumuri florale si note usor mineral, bine inchegate si inca de pe acum si cu o structura sesizabila. Apropos o chestie interesanta la targ este senzatie pregnanta de crestere a calitatii pe segmentul Feteasca, atat Alba cat si Regala, lucru imbucurator. Pentru mine deocamdata tot cea de la SERVE ramane de referinta, ajutata in primul rand plantatia mai matura si de grija acordata acesteia, dar pe masura ce si viile noilor veniti se vor maturiza, concurenta pe segment va fi mult mai acerba. Apoi un Muscat Ottonel cu un buchet tipic, aromat dar usor diluat in corp si structura plus, in sfarsit, un Chardonnay pentru care am inteles ca s-a recurs la “batonage” (agitarea drojdiilor) pentru un plus de aroma. Chiar si asa corpul este usor si nu prea sustine baricul adaugat, simtindu-se lipsa de structura si concentrare a aromelor. Sunt foarte curios cum va evolua in viitor: tinand cont de climatul mai rece al celor de la Jidvei, mi se pare cel mai problematic soi de vinificat. Dar sub o supraveghere atenta, pe masura ce viile se maturizeaza, s-ar putea sa rezulte variante de Chardonnay surprinzatoare si total diferite de ceea ce exista acum pe piata autohtona. Oricum si cel de fata este total diferit de ceea ce am intalnit pana acum la capitolul Chardonnay la noi. De urmarit. La ora actuala, dupa trecerea in revista meteorica de la Targ a vinurilor celor de la Jidvei, ordinea preferintelor personale este cea de mai sus.
Cotnari:
Aici socul este si mai mare, tinand cont de faptul ca la noi Cotnari este “regele” vinurilor dulci si foarte dulci. La capitolul seci erau foarte saraci in portofoliu, fata de Jidvei cel putin, iar cele care existau erau in cel mai bun caz, baubile. Care este situatia la momentul actual? S-au executat replantari care acum au ajuns pe rod, creandu-se pentru noile vinuri o entitate separata total (din cate am inteles cu echipa dedicata de la vinificare la distributie si marketing) de vechiul Cotnari: Cotnari Domenii (cam aceeasi idee ca la Murfatlar).
Noua firma are in portofoliu doua game de vinuri: Cotnari Domenii si Simpozion.
Personal ii apreciez pe cei de la Jidvei ca au avut curajul sa scoata noile vinuri pe aceeasi societate si nu au incercat o invaluire de genul, cu firme si branding nou. Dar asta este o chestiune de marketing si de strategie de piata si nu are legatura cu vinurile. Care vinuri, vorbesc despre cele de la Cotnari, arata acum chiar foarte bine. Nu credeam sa ajung, in viitorul apropiat cel putin, sa spun chestiunea asta despre Cotnari, dar ma bucur ca o pot spune. Cred ca “foarte bine” de mai sus vine si din diferenta psihologica creata intre ce aveau inainte in portofoliu si cu ce au venit acum. Personal mi-a placut gama Simpozion, desi nici vinurile din Cotnari Domenii nu stau rau. Ideea este interesata si etichetele corecte pentru Horeca (da, sunt game pentru Horeca si magazinele de specialitate, in comert cred ca vor merge tot pe variantele vechi si dulci, deh nu poti sa cer luna de pe cer).
In aceasta gama au trei vinuri: Simpozion la Roma (Tamaioasa Romaneasca), Atena (Feteasca Alba) si Moscova (Grasa de Cotnari), toate seci (Doamne Ajuta!) si toate, interesant, cu 13,5 % alcool. Dintre toate cea mai reusita este Grasa de Cotnari in sec, uimitor de eleganta si integrata, cu un parfum floral, usor dulce, de strugure copt si un corp bine lucrat si asezat pentru o prima aparitie in aceasta varianta. Personal, daca nu as fi stiut ce este as fi considerat-o o Tamaioasa mai gingasa (probabil datorita notelor dulci din nas), dar extrem de bine lucrata. Apoi Feteasca Alba cu un nas tipic, floral, usor exotic si cu o evolutie diafana pe palat, proprie unui corp usor acidulat, elegant si un final cald si amarui. Parca usor dezechilibrata la capitolul integrarea alcoolului, dar e posibil sa sufere si de un efect de “bottle shock”, vinurile fiind imbuteliate de curand, special pentru targ, cu etichetele lipite manual. In final, o Tamaioasa Romaneasca cu un nas tipic, usor picant, rotund si serios. Atacul se prezinta in aceleasi note corpolente, evoluand apropiat de majoritatea Tamaioaselor vinificate in sec de la noi, cu tonalitati amarui uneori prea ridicate pe mijloc si cu un finalul picant. In gama Cotnari Domenii (din ce am inteles preturile vor in jur de 25-29 lei) avem o Feteasca Alba mai abordabila decat cea de sus, o Tamaioasa demisec cam in aceleasi note ca varianta de mai sus, dar usor atenuate de restul de zahar si un rose demisec (am inteles, sper corect, ca o sa apara si o variant Sec) din Busioaca de Bohotin cu un nas specific, dulce si cu nuante de trandafiri si o evolutie liniara si usor diluata pe palat, specifica insa soiului, dar salvata de un finish-ul in urcare din punct de vedere al prospetimii.
Cam aceasta ar fi o rapida trecere in revista a noilor vinuri Cotnari din goana targului. Cred ca nu am scris atat despe Cotnari niciodata. Ma refer la vinuri, ca de altele am mai scris. Una peste alta o initiativa pe care nu pot decat sa o salut. Si ar mai fi ceva de adaugat, fapt care m-a surprins in mod placut: am inteles ca oenologul noilor vinuri este destul de tanar si pe deasupra localnic, cu rude “apropiate” care lucreaza tot la Cotnari. Nu, nu va ganditi la directori…J Este vorba de aceeasi linie profesionala.
Este un lucru de apreciat ca, mergandu-se pe “know-how”-ul local, s-au obtinut rezultate bune. Daca ar fi sa aleg, in acest moment, vinurile celor de la Jidvei sunt mai lucrate si mai structurate, vazandu-se mana lu Marc Dworkin si experienta de necontestat a acestuia. Dar aducandu-mi aminte de celebrul pasaj din “Mondovino”: “Poti sa faci vinuri bune oriunde, tot ce iti trebuie e sa il angajezi pe Michel Rolland in calitate de consultant”, nu pot decat sa ii apreciez pe cei de la Cotnari ca au riscat pe mana unui tanar de la noi.
Acestea au fost cele doua mari surprize de la Goodwine-ul din aceasta primavara. Au fost bineinteles si altele, atat producatori noi cat si foarte multi dintre cei vechi intr-o vizibila evolutie calitativa despre care voi aminti in posturile urmatoare (dupa noua ore de targ sambata am cateva pagini de carnetel cu impresii, culese mai mult pentru statistica si documentarea personala) Dar despre toate acestea intr-un episod viitor..:)
Deja raspunsurile la intrebarea “Ce sa beau la Goodwine?” de genul: ”Du-te la Cotnari si la Jidvei!”, care pana acum erau o modalitate de a testa cunostintele si nervii interlocutorului, au capatat o alta fata, iar ceilalti producatori vor fi nevoiti cu siguranta sa se replieze si sa se adapteze la noile realitati, tinand cont in primul rand de puterea financiara a celor doi “granzi” de pe piata (chiar trei daca luam in considerare si Murfatlar-ul). Startul este bun, acum sa vedem si cum va fi evolutia pe viitor si daca vor confirma asteptarile publicului…
Iata deci ca “industria” se misca incet-incet in directia buna si (concluzie personala de la targ), la ora actuala problema a ramas tipul de cerere si de consum de pe piata interna si mentalitatea consumatorului. Dar in ritmul de evolutie actual sunt optimist ca in cativa ani va fi (a)tras si el in directia corecta. “Trenul” se deplaseaza in directia buna, miscarea este inca inceata, dar incepe sa prinda viteza si eu ma regasesc brusc, paradoxal si profund imprevizibil, mult mai optimist dupa participarea din acest an de la Goodwine!
Cred totusi ca e de vina si faptul ca vine (cam incet totusi) primavara!!!
P.S. Nu m-am putut abtine recitind postarea veche: daca ascultati prima “strofa” s-ar putea sa descoperiti acum un element de adevar…:) Totusi poate cu timpul vom renunta si la formele de promovare mai “exotice” si le vom privi ca pe “pacatele tineretii”. Dar la momentul actual, sa incheiem intr-o nota “vesela”:
Opiniile despre diferitele produse prezentate pe acest blog sunt pur personale, in urma parerilor si a experientei proprii.
Aceste opinii sunt independente si neinfluentate de contracte de sponsorizare, promovare sau orice alta natura cu entitati din domeniu industriei vinului.
Orice facilitate care mi se acorda, aflata in relatie directa cu cu vinurile despre care vorbesc este sau va fi mentionata in mod corespunzator in postarea respectiva.
Blogul de fata nu este unul literar si de aceea s-ar putea sa mai intalniti ici si colo mici scapari de tehnoredactare inerente, datorate in primul rand lipsei de timp si a grabei cu care scriu uneori. Atata vreme cat nu afecteaza coerenta mesajului de ansamblu si intelegeti ceea ce cititi, faceti abstractie de ele. Imi cer scuze apriori!
Comentariile din partea cititorilor exprima opinia acestora, proprie si personala, blogul de fata nefiind raspunzator pentru continutul acestora. In cazul in care considerati ca acestea prezinta informatii false sau continutul lor va prejudiciaza reputatia, aveti libertatea de a clarifica situatia sau ma puteti contacta pe mail pentru a publica o dezmintire sau drept la replica.