Tocmai am aterizat la propriu si la figurat dupa trei zile de Prowein!

Am inca “mixed feelings” in urma experientei: incantare cu privire la ce am vazut si experimentat (pentru ca este o experienta in sine) si melancolie ca s-a terminat (si din alte motive pe care le voi aminti in postarile viitoare). Pe scurt, este imposibila de imaginat, pana nu vezi la fata locului, desfasurarea de forte si dezarmant in acelasi timp daca incerci sa iti faci planuri de acasa.

Desi mi-am facut o parte din lectii de acasa si identificat cativa expozanti interesanti de vizitat, m-am reorientat rapid la fata locului. Cel putin pentru mine, aflat pentru prima data la Prowein, problema s-a pus de perceput diferentele intre tari, zone viticole importante sau stiluri si nu intre producatori si cu atata mai mult intre vinuri, luate in parte. Cantitatea de expozanti si implicit de vinuri pusa la dispozitia vizitatorului este efectiv coplesitoare. Asa ca mi-am petrecut  cea mai mare parte din timp in “Tasting Zone”(poze mai jos), unde erau “aliniate” la degustare peste 1.000 de vinuri din toate colturile lumii care sintetizau, in mare, aproape toate stilurile posibile. Plus o zona separata doar cu vinuri Bio, cu ceva surprize placute dealtfel. Un proces autodidactic, as putea spune, cu prima zi dedicata vinurilor albe, apoi, a doua zi, rose-uri si ceva rosii si la final, in ultima zi, doar rosii. Bine, presarate si cu cateva episoade de “improspatare” a palatului cu  vinuri albe sau rose.

Si da, in ultima zi, pe final, am comis si marele sacrilegiu de a incerca si vinurile romanesti in pofida sfaturilor venite din toate partile care spuneau ca oricum le am la dispozitie in tara si sa nu ma aproprii de ele. Am fost pur si simplu curios sa vad pe loc, cu amintirile inca proaspete in memorie, cum stam calitativ fata de ceilalti. Si stam bine, pe alocuri chiar foarte bine…Nu am apucat sa trec pe la toti ai nostri si cu ocazia asta le cer scuze oficial celor cu care nu am apucat sa vorbesc! Dar o sa ne intalnim in tara, suntem mai aproape…:)

In plus,  dupa trei zile de “wine talking” in limba lui Shakespeare simteam nevoia de o conversatie in limba materna, care curge oricum altfel. Din toate punctele de vedere…sau poate pur si simplu m-a cuprins melancolia si dorul de tara, inca nu am ajuns la capitolul introspectiei ca sa va pot spune exact.

In rest voi incerca sa sintetizez si sa pun cap la cap in postarile viitoare cateva idei desprinse in urma experientei numite Prowein 2012.

Doar ca un “teaser” va spun ca privesc mai ingaduitor (dar nu indeajuns de ingaduitor ca sa nu continui sa ii critic pe viitor cand este cazul) spre producatorii autohtoni care fac vin in ciuda statului si a sistemului legislativ, care in loc sa ii ajute acolo unde au intr-adevar nevoie (cum se intampla in cazul majoritatii “povestilor de succes” din lumea vinului) le pune piedici din toate partile.

Cam acestea ar fi impresiile la cald! La rece vor mai aparea idei pe masura ce  se sedimenteaza si se integreaza bagajului general de cunostinte. Pentru ca nu e asa: Omul cat traieste invata! Si cat invata, traieste…

Auf WiedersehenProwein 2012!

Tags: 2012, Dusseldorf, Prowein

In continuarea demersului inceput aici:

.

 “Am o usoarã senzatie cã existã o rupturã între eforturile evidente fãcute în vie si în cramã si necesitatea aplicãrii unora dintre metodele de vinificare. De exemplu, contactul cu pielitele este bun, dar nu totdeauna necesar pentru anumite soiuri de struguri sau ani de recoltã. Asta în ceea ce priveste albele, despre care cred cã per total au un potential bun, mult mai mare decât cel al vinurilor rosii, care mi s-au pãrut mult mai omogene si mai asezate din punct de vedere al calitãtii.

Fãcând abstractie de zahãrul rezidual, care pare sã fie una dintre caracteristicile comune pe care consumatorii români par sã o solicite (astfel cã este imposibil ca ea sã disparã) consider cã se depune prea mult effort pentru promovarea soiurilor internationale. Consider acest lucru ca fiind o gresealã, deoarece am descoperit soiuri autohtone cu un foarte mare potential (Feteasca regalã), soiuri care pot contribui la definirea identitãtii de tarã. Este mult mai interesantã o Feteascã regalã unicã decât un Sauvignon Blanc mediu!

I-as sfãtui pe producãtorii români sã parieze pe soiurile locale si sã nu cadã în capcanele metodelor noi de vinificare, care s-ar putea sã nu fie totdeauna benefice pentru soiurile locale. Sunt sigur cã Stirbey (concentrare pe soiuri locale), Avincis si Cramele Recas pot reusi acest lucru.”

Nota Personala:  Se pare ca si strainii s-au impacat cu partea cu zaharul in preferintele romanilor cand vine vorba de vin…:) Eu personal nu cred ca o sa ma impac vreodata. In ceea ce priveste soiurile autohtone toata lumea se pare ca are aceeasi idee: ca avem potential si trebuie sa mergem pe ele.  Acum problema este sa convingem si oenologii (care majoritatea vin acum de afara) sa le accepte si sa le acorde o sansa. Cateva exemple de succes avem, enumerate si mai sus.

.

In alta ordine de idei o sa iau cateva zile de respiro la inceputul saptamanii viitoare. Respiro mai mult jurnalistic, decat oenologic: Plec la Dusseldorf,  la Prowein, un fel de Mecca iubitorilor de vin si nu numai a lor.

O sa va tin la curent cu desfasurarea actiunii la fata locului, dar nu va asteptati la interventii gen Catalin Radu Tanase sau Adelin Petrisor; am inteles ca nemtii nu dau voie la fotografii si filme in interiorul expozitiei. Accept sfaturi, sugestii si recomandari!

Asa ca: Tineti aproape, ca nici nu stiti ce pierdeti…:))

.

Vinuri din Spania prezente la PROVINO Cluj Napoca

Crama Borha va fi prezenta in festival cu vinuri spaniole din regiunile Somontano, Rioja si Ribera del Duero, teritorii privilegiate care dau nastere unor vinuri nobile cu multa istorie, vinuri noi pe piata romaneasca, vinuri premiate, bine acceptate de consumatori, vinuri monovarietale, coupaje din diferite tipuri de soiuri dintre ele chiar soiuri autohtone.

Gonzalo Tello, manager general al Cramei Borha declara “Prezentam aceste vinuri la acest festival deoarece clujenilor le plac noutatile si calitatea. Traim  cu  speranta ca vor aprecia valoarea reala a acestor vinuri si drept urmare ii asteptam sa vina la festival, sa intre in lumea vinului pentru cateva ore”.

Crama Telna, datata din 1784, prezenta la PROVINO Cluj Napoca

“Venim in intampinarea tuturor cu vinuri adevarate, de calitate, din soiurile: Feteasca Regala, Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc, specifice podgoriei Alba Iulia. Participarea la acest eveniment este pentru noi ocazia de a intra in contact cu iubitorii de vin si de a face cunoscute valorile si calitatile vinurilor noastre, astfel incat gustul lor sa ramana o amintire placuta pentru consumatori”, au declarat reprezentantii Cramei Telna.

Crama Telna isii trage seva din inima Podgoriei Alba Iulia, „Tara Vinului”, una dintre cele mai vechi podgorii transilvanene. Unica in regiune, pivnita Cramei Telna dateaz? din 1784, sub numele de „ Pivnita Vinului”. Peretii grosi si racorosi de piatra, urmeaza o linie intoarsa, lung? de 150 metri si lata de 6, racoarea pamantului ofera linistea si echilibrul termic atat de necesare obtinerii vinului.

Tags: Crama Borha, Crama Telna, Festivalul Provino Cluj