Mar 14 2012
Uneori e mai bine dulce: Tamaioasa Romaneasca La Cetate Miracol 2010
In timp ce imi pun ordine in ideile si notitele de la Prowein, am decis sa mai reduc din teancul de note de degustare acumulate pe birou referitoare la vinurile pe care le-am incercat in ultima vreme. Asa ca intr-o ordine aleatoare, rasfoind prin hartii si hartiute astazi am dat de un vin despre care vroiam sa scriu de cateva saptamani: Tamaioasa Romaneasca La Cetate Miracol Demisec al celor de la Crama Oprisor. In primul rand cateva alegatii si nelamuriri care nu au legatura cu produsul in sine, ci mai degraba cu partea de marketing si comunicare a producatorului (nu sunt critici in sine, mai degraba mici perplexitati personale):
- In primul rand site-ul acestuia de unde nu am putut neam sa ma documentez despre produsele comercializate. Indiferent cat m-am invartit pe el nu am gasit nici un fel de informatie despre vin, putand fii usor considerat un site de cultura sau de traditii romanesti (de altfel bine realizat in acest sens). Cat despre vin, mai nimic, daca nu stiam de la bun inceput ca produc vin, mi-as fi dat cu greu seama din site-ul respectiv. Cred ca ar fi utila o sectiune separata in care efectiv sa se prezinte produsele, fara a se renunta insa la partea de arta, traditii si vin care da o nota interesanta, dar care nu poate suplini lipsa aproape totala a informatiilor despre vin.
A, si inca o chestie ciudata: desi site-ul marseaza aproape 100% pe ideea de traditii si obiceiuri romanesti in bara browser-ului troneaza cu emfaza numele proprietarului: Reh-Kendermann, Carl Reh Winery despre care aflam cu greu din continutce legatura ar avea cu ce se prezinta colo. Deci mai multa coerenta si informatii! Oricum blestemul site-urilor sub orice critica bantuie multi producatori romani de top…
- In al doilea rand, eu personal deja sunt depasit de logica structurarii portofoliului de produse a celor de la Oprisor. Probabil de aceea e si greu sa faca site-ul, pentru ca ar fi greu sa prezinte gamele proprii intr-o logica care sa le departejeze in mod coerent in ochii consumatorilor: avem gama La Cetate, la care se adauga Miracol (si apare alta gama?!?!), Maiastru, Jderii, Calauza, Sherpium, Rusalca, Dragaica, Caloian, Cutia Paleologu, Erotikon, Fragmentarium, Nenumita, Sfintii, etc…etc..etc…Eu personal, cel putin pe partea superioara nu mai stiu care e care si ce vrea fiecare in parte. Colac peste pupaza uneori mai gasim si acelasi vin sub denumiri diferite, cum am inteles ca ar fi la gama Cupola Sanctis cu Sfintii. Si e pacat pentru ca uneori te intalnesti cu vinuri vinuri bune si foarte bune in gamele respective si nu stii cum le incadrezi. Demersul cultural consistent asociat vinului este de laudat, dar tinand cont de piata caruia i se adreseaza eu personal consider ca este cam in exces. Parere personala!
Acum despre vinul de fata: Este o Tamaioasa Romaneasca Demisec, 13% alcool, varianta 2010.
Aspect (culoare): Galben-pai, stralucitor, cu usoare reflexii verzui
Nas: Intens, tipic cu note de busucioc, strugure supracopt, uscat si ceva note florale si usor citrice. Unul dintre cel mai interesante si reusite buchete de tamaioasa pe care l-am mirosit: fresh, dar in acelasi timp incarcat de tipicitate.
Gust: Spre deosebire de efluviul de arome din nas, atacul este intrucatva destul de retinut, usor, chiar auster in arome pe alocuri. Pe palat prezinta un corp elegant, diafan, dar care parca nu sustine intensitatea la care te astepti in urma experientelor olfactive. Zaharul este bine integrat, dar aciditatea intra destul de brusc si brutal agresand un pic constructia de ansamblu si aparand usor neintegrata. La aceasta senzatie contribuie si notele amarui, de samburi de caise si piersici care insotesc evolutia aciditatii pe palat si care se mentin si in postgust. Aromele din evolutie se invart in jurul tipicitatii soiului cu aceesi struguri copti, note florale, usor citrice si de fructe exotice (grapefruit, mandarine, ananas). Finish-ul este rotunjit de restul de zahar, care ii confera persistenta si remanenta pe palat, in aceelasi note de tamaioasa descrise anterior.
Per ansamblu un vin Bun care prezinta un nas excelent, cu tipicitate buna, dar cu o evolutie ciudata pe palat, aciditatea parand usor prea ridicata, de parca frica de zaharul care ar putea coplesi evolutia vinului a “fortat” o doza de aciditate prea mare, care pare neintegrata. In privinta RPC, acesta se invarte in zona Slab spre Acceptabil, vinul de fata costand in jur de 50 de lei pe internet, destul de mult dupa parerea mea. Personal din gama La Cetate Miracol, prefer Chardonnay si Sauvignon Blanc-ul despre care am scris aici cand am vizitat Vintest in toamna trecuta la Bucuresti. Si cel de fata parea mai ok (pus langa variantele seci ale celor de mai sus aciditatea nu iesea atata de mult in evidenta), dar luat separat mi s-a parut ciudat.
Acum despre Tamaioasa vinificata in sec sau demisec nu stiu ce sa zic, eu personal le consider experimente si oricat nu as fi de acord cu ideea de vin dulce, Tamaioasa se preteaza in primul rand la vinificarea in dulce. Cel putin din punctul meu de vedere. In afara de varianta sec de la Stirbey, imi este destul de greu sa identific o intruchipare reusita a acestui soi in varianta fara zahar. Si chiar si cea de la Stribey, pare mai reusita si mai “normala” in varianta dulce.
Cred ca este vorba si de un efect de “asteptari neconfirmate”. Mi s-a intamplat asta si la Prowein cand am dat de varianta Fino (si pe deasupra si Bio) a unui Pedro Ximenez al carui nas aducea foarte bine aminte de greutatea si fructele confiate ale variantei superdulci Nectar de la Gonzalez Byas care a facut (si face inca) furori pe la noi, dar al carui gust devenea socant de sec si acid la contactul cu palatul. In fine, asa trebuie sa fie un Fino, dar varianta dulce PX de la acelasi producator era superba, inbinandu-se in mod fericit cu senzatiile olfactive, parca peste Nectar-ul de la Gonzalez Byass, la fel de dulce, dar parca usor mai fresh, mai proaspata si mai sustinuta de aciditate. Si pe deasupra si Bio. La 11 euro..:)
