In primul rand ce este si cu ce se mananca (bea). Este un vin nou produs din strugurii din recolta din anul respectiv dupa doar cateva saptamani de macerare carbonica si stabilizare (adesea in sticla). Acum ce este macerarea carbonica (sau fermentarea strugurilor intregi): pe scurt, strugurii nu sunt zdrobiti, ci sunt fermentati intregi, dioxidul de carbon acumulandu-se in ei  in absenta oxigenului rezultand un vin fructuos si cu un nivel redus de tanini.

Acesta este lansat in a treia joi a luni noiembrie (este livrat mai devreme in depozite si acestea sunt tinute incuiate si sigilate) cu fast, spectacol si slogan-uri de genul “Le Beaujolais Nouveau est arrive” sau “It’s Beajolais Nouveau time!”. Ca un fel de Valentine Day…ca sa va faceti o parere. Pe vremuri existau chiar curse organizate, menite sa duca cat mai repede noul vin spre diferite destinatii mondiale (New York, Tokyo, etc.) totul in scop de marketing, “bien sur”.

Toata afacerea s-a nascut dintr-o cursa la Paris organizata in 1970 de un anume Georges Duboeuf  pentru a trimite sticlele de vin din noua recolta cat mai repede spre piata. Evenimentul a fost bine primit de presa, organizatorul a simtit o oportunitate si de aici toata isteria Beaujolais Nouveau-ului.

Duboeuf  scoate in fiecare an alta eticheta (extrem de colorate) pentru vinurile pe care le lanseaza, el fiind un „negociant”, adica negustor care cumpara materie prima – struguri, must, vinuri in diferite stadii – de la mai multi producatori mici, le asambleaza si le vinde sub marca proprie. Practic el a lansat brand-ul „Beajolais Nouveau” si controleaza productia si distributia acestuia, existand insa si alti „negociant”. Bineinteles au aparut si scandaluri privind cupajarea de vinuri de proasta calitate cu altele din recolte mai bune sau folosirea de zahar pentru a creste taria alcolica a vinului (practica interzisa in regiunea Beaujolais). S-a scris chiar o carte despre fenomenul  de marketing care este Beaujolais Nouveau.

Vinul este produs din struguri din soiul Gamay, interzis in Burgundia deoarece ameninta sa ia locul Pinot Noir-ului (mult mai elegant si mai subtil dar si mai sensibil la boli). De aceea el a fost impins spre sud, pe valea Ronului, fiind cultivat in regiunea Beaujolais unde a intalnit conditii ideale. Este un vin cu o concentratie mica de tanini, extrem de fructat, ceea ce il face usor baubil pentru amatorii de vinuri albe spunandu-se chiar ca este un vin de “initiere” in vinurile rosii pentru cei care le considera prea grele si taninoase.

Subiectul de fata a fost achizitionat din Kaufland cu vreo 7 lei, eticheta este exact in “spiritul” Beaujolais Nouveau. A fost imbuteliat in noiembrie 2010 si a cunoscut lantul de distributie pe filiera Franta – Romania, deci ii putem acorda ceva circumstante atenuante. Poza etichetei a fost realizata si prelucrata de subsemnatul,  asa ca este necesara putina clementa din partea cititorilor.

Culoare: Rosu deschis, cireasa, tern, omogen care se deschide usor spre margine catre un rose cu note apoase, transparente,

Nas: Puternic fructat, trivial, note de banana, capsuni, pere coapte,

Gust: Aceleasi note de cocktail de fructe, vioi, aciditate ridicata, dar prost integrata, fara corpolenta, urme slabe de tanini, alcoolul se simte destul de puternic, dezechilibrat. Seamana la structura cu un vin alb, o Feteasca Alba vinificata in sec/demisec…ceva de genul. Pe scurt un vin rudimentar pe care fructuozitatea nu reuseste sa il ridice. Probabil ca trebuia baut mai devreme, dar nu cred ca ar fi fost nici atunci o revelatie.

Este un vin usor de “inteles”, mai ales de bautorii de vinuri albe de la noi si daca ar fi avut putin zahar rezidual s-ar fi incadrat cu succes la categoria vinurilor „traditionale”, de gospodarie de la noi. Pentru cine a avut ocazia sa guste de la “artizanii” locali, seamana mult cu “capsunica” autohtona de la noi, parca putin mai acid si fara zahar. Diferenta este data de partea de marketing care a facut dintr-un produs banal, rudimentar, “vin ordinaire” cum ar spune francezii, un succes mondial. Deja ideea a fost preluata si in alte tari aparand vinuri precum: “Vino Nuevo” in Spania sau “Vino Novello” in Italia, croite pe acela?i model de business.

Dar succesul Beaujolais Nouveau a mai facut ceva: a ruinat reputatia producatorilor seriosi de Beaujolais, adice cele 10 Cru-uri traditionale din zona. Acestea produc vinuri cu o complexitate mult superioara, unele cu potential veritabil de invechire, care in anii buni se ridica la nivelul unui Pinot Noir bun din Burgundia vecina. Datorita imaginii de vin inferior calitativ data de Beaujolais Nouveau intregii regiuni, aceste vinuri au adesea un raport pret/calitate excelent in comparatie cu cele de la nord.

Pe scurt, daca vreti o alternativa rosie, usoara, la vinurile albe incercati un roze bun..:) Daca vreti Beaujolais apelati la unul dintre cele zece Cru-uri, (am auzit ca “Fleurie” ar fi reusit) sau cel putin la un Beaujolais-Villages (o clasificare inferioara Cru-urilor).

Concluzie: Cu un marketing de calitate si o “poveste” in spate poti suplini deficientele unui vin comun si il poti transforma intr-un model de business.  Am zis marketing de calitate ca sa excludem “fenomenul” Cotnari din ecuatie…

Tags: Beaujolais Nouveau, Franta, Kaufland

Postul urmator nu se refera in mod direct la produsele Cotnari, decat tangential si reprezinta o opinie proprie si personala. Oricum despre vinurile lor exista deja destule opinii pe blogurile de specialitate. Nu discut aici de concursuri mai mult sau mai putin obscure si despre medalii mai mult sau mai putin de aur.

Deci: Vreau sa-l cunosc pe cel care face marketing-ul la Cotnari. De ce? Nu din aceleasi motive pentru care as vrea sa-l cunosc pe chimistul care “inginereste” vinurile. Este un geniu (primul ma refer)! Vreau sa il felicit! Noile clipuri care ruleaza pe posturile “de specialitate” sunt superbe…opere de arta, demne sa fie predate la facultate. Se pare ca s-au prins cativa de la ultima campanie electorala ca in Romania abordarile de marketing (atat politic, cat si de produs) “traditionale”, clasice, gen Kotler&co, testate cu succes pe pietele internationale nu fac doua parale. De ce?

Motivele pot fi multiple…cert este ca unii au obosit sa incerce cu marketingul clasic si s-au gandit sa foloseasca ideea de traditie mult mai direct, mai pe sufletul consumatorului. Adica sa isi bata joc de ea.

Marturie stau cele doua videoclipuri de promovare ale celor de la Cotnari. Presupun ca sunt sponsorizate de ei, asta daca nu cumva “regele” Guta (buna alegere, merge mana in mana cu Stefan cel Mare..ideea de regalitate, imbracat in caftan,etc…o tusa deosebita, inca o data felicitari) s-a apucat sa faca munca de caritate din dragoste pentru vinurile lor. Nu pot intelege cum o producator care ar putea face mult mai multe pentru vinul romanesc se complace intr-o mediocritate asumata de acest gen. Pentru profit? Pentru cota de piata? For the love of money? Pentru piata low-end din Romania? Probabil ca da…

Dar sa ne delectam cu cele doua subiecte ale postului de fata:

http://www.youtube.com/watch?v=UO1NJyo2AqE

http://www.youtube.com/watch?v=mu9rWLAMD18

Dupa ce am vizionat cu rabdare cele doua realizari in materie de promovare ma gandesc serios daca o sa mai beau vreodata si Francusa..singurul vin al lor de care ma mai apropiam. Probabil ca la el s-a terminat zaharul de au infaptuit sacrilegiul sa il vinifice in sec.

In rest propun sa inlocuim sintagmele: “cand o face plopul pere si rachita micsunele”,  “la pastele cailor”, “cand o zbura porcul” cu urmatoarea: “cand o vinifica Cotnari Grasa in sec” Stiu, o sa spuneti ca nu se vinifica in sec (sic!)…dar a incercat macar cineva? Ca la Cotnari nu cred ca se pune problema. Pacat, de trei ori pacat.

 
P.S. Cateva mostre de versuri, pentru cei care nu dispun de acelasi stoicism ca mine pentru a savura cele doua perle ale publicitatii romanesti:

“am baut la viata mea
tot ce mi-a vrut inima
la masa gagica mea
tot o grasa vrea sa bea
tot o grasa vrea sa bea
cu ea acasa m-oi duce
si-am sa-i dau sa bea vin dulce
grasa de Cotnari cu gheata
sa vezi mama ce mai viata
o indoi pana dimineata”

I REST MY CASE!

Tags: Cotnari, Marketing, Promovare, Videoclip

Astazi o sa va vorbesc de un varietal alb specific Spaniei, Macabeo. Nu e plantat doar in Spania, din ce stiu il folosesc si francezii in Languedoc ( si se pare ca obtin in marea majoritate vinuri superioare calitativ celor spaniole)  si mai este cunoscut si sub denumirea de Viura (mai ales in Rioja). Indiferent unde se planteaza este in general folosit pentru a obtine vinuri vioaie, seci, cu aciditate pronuntata, florale sau fructate, destinate a acompania bucataria din jurul Mediteranei. In jurul Barcelonei este des folosit si in blend-urile pentru Cava, varianta spaniola a champagniei frantuzesti. Este un vin popular care se consuma in general timpuriu. In ceea ce priveste specimenul de fata provine de la un producator din Catalunia, situat la nord de Barcelona, in regiunea viticola Emporda (DO), unde pe langa Macabeo se mai cultiva ca soiuri recomandate si Garnacha Blanca si Moscatel de Alexandria. In portofoliul producatorului, vinul de fata se inscire la cele varietale, existand si doua game superioare, deci nu ma astept sa ma dea pe spate…Intr-adevar:

Culoare: Galben pai, cu nuante verzui, straveziu

Nas: Arome discrete,nu foarte pronuntate, proaspete, flori de camp si fructe (caise, piersici)

Gust: Aceleasi note de caise, piersici, un pic fara structura, vioi, tanar. Aciditate medie spre ridicata, un vin cu nerv. Post gust scurt si destul de plafonat. Alcool 12%, ascuns bine de aciditate. In concluzie, un vin pentru consum rapid, racoritor, de vara, ideal pentru gastronomia Mediteraneana, cu mult peste si fructe de mare. Nu cred ca il gasiti la noi, eu am intrat in posesia lui in urma itinerariului catalan al unui prieten, care mi s-a confesat ca mi l-a achizitionat din supermaket, intreband despre un vin specific regiunii. Fara eticheta de pret (sic!), deci nu va pot spune cat costa, dar nu cred ca foarte mult, ceva pana in 5 euro. Sticla originala era transparenta, nu verde ca cea de pe site-ul producatorului (din poza alaturata), ceea ce intareste ideea ca e destinat consumului imediat.

Sunt curios cum arata versiunile mai “serioase” ale traditionalistilor din zona Rioja (Tondonia de la Lopez de Heredia sau Marques de Murrieta) care obtin din Viura vinuri de clasa care prin invechire devin onctuoase, fine si capata o complexitate deosebita. Ca sa va faceti o impresie despre ce se poate obtine din Macabeo aveti pe blogul lui Ciprian note de degustare despre  Tondonia Reserva 1991 de la Lopez de Heredia (cupajat cu 10% Malvasia si baricat 10 ani).

Post Scriptum: Frunzarind pe site-ul producatorului am vazut ca produc si o imitatie (aici ma refer la marketing) de Beaujolais: Vino Novell cu fermentatie de 6 zile la 26 grade C si destinat consumului rapid. Asa ca mi-am adus aminte ca am un Beaujolais-ul prin casa cumparat cu 7 lei din Kaufland…interesant, sau poate prea tarziu?

Tags: Catalunia, Macabeo, Spania, Viura