Am citit de curand despre filmul de mai sus pe un blog de afara. Nu mai stiu care, important este ca mi-a ramas in minte numele filmului: Mondovino.  Am facut rost de el si m-am uitat la cateva secvente sa vad despre ce este vorba. Am ajuns pana la urma sa il vad cap coada, desi are 2 ore si ceva. Are tot ce ii trebuie: starurile industriei (de la Parker la Suckling sau de la Antinori la Mondavi cu trecere pe la Michel Rolland), drama (cum a ajuns Frescobaldi sa cumpere 50% din perla coroanei Antinori: Ornellaia), actiune pe 5 continente, pesisaje, oameni simpli, povesti aparte, etc…Dar cel mai important este faptul ca ofera o imagine extrem de clara si cuprinzatoare a ceea ce reprezinta industria vinului in ziua de astazi. Ca sa il citez pe Aime Guibert, proprietar Daumas Gasssac: “Vinul este mort!”.

Practic fimul prezinta sub forma unui documentar foarte bine realizat, cu atmosfera si tot ce trebuie, relatia antagonica dintre micii producatori “old-school”, traditionalistii si reprezentatii noului, ai modernisimului, ai “consumerismului”, marile concerne internationale din domeniu. Practic trecutul, prezentul si viitorul industriei condensat in 135 de minute. O fotografie fidela a ceea ce inseamna a vinul actual si rolul vital al marketingului in promovarea lui, in detrimentul diversitatii.

Nu are rost sa va plictisesc cu descrieri si detalii, oricum nu as putea sa exprim in cuvinte atmosfera filmului. Dar pentru cine vrea sa vada adevarata fata a industriei si inca mai traieste in basme si povesti de marketing cu Chateaux-uri, sa puna mana sa faca rost de el (dati-mi un mail daca nu reusiti) si sa il urmareasca…s-ar putea sa aveti o revelatie..sau chiar o epifanie.

Va mai povestesc doar doua scene superbe:

1. Un citat celebru apartinandu-i aceluiasi Aime Guibert, care la randul lui il citeaza pe Rolland prezent la o conferinta in Tokyo: “Domnilor, vinurile mari pot fi produse oriunde in lume. Trebuie respectat doar un singur lucru: consultati-l pe D-nul Rolland!”

2. In contextual in care Mondavi vroia sa cumpere 50 Ha in Languedoc,peste drum de Daumas Gassac, vorbise cu primarul, totul aranjat pe la spate (cam ca la noi) se intampla ceva providential, asa cum ne explica acelasi Aime Guibert: alegeri locale, “Lumea il alege primar pe singurul om corect din tot satul. Era (aaa este) comunist”….:)) Singurul primar comunist din toata Franta, asa cum spune chiar Mondavi mai incolo…Superb!!!

Va recomand asadar calduros filmul, pentru mine tinde spre 95 de puncte, pentru IMDB 7/10. Dar cred ca notele au fost date si de necunoscatori…merita mai mult. Dar sufera de aceeasi problema ca si unele din vinurile despre care vorbeste:  nu place publicului larg, e greu de digerat (promovat)…Lumea in ziua de astazi traieste din si pentru consumerism: drama, actiune, lacrimi, efecte speciale, actori celebri, scenarii subtiri, usor de priceput…pe scurt produse pentru masele mari de consumatori.

Intre 26-29 mai s-a desfasurat la Bucuresti un concurs international de vinuri, International Wine Contest Bucharest 2011 (IWCB). Sub patronajul OIV (Organizatia Internationala a Viei si Vinului) si nu prea, dupa cum puteti citi Aici. In fine, obisnuiti fiind cu organizarile si reorganizarile de la noi, trecem mai departe. Demersul este laudabil, fiind un pas inainte pentru industria de vin din Romania si mai ales pentru internationalizarea ei. Detaliile tehnice privind juriul le puteti gasi pe blogul lui George Mitea precum si cateva pareri personale pe care la impartasesc intrutotul.

In plus mai sunt cateva nelamuriri pe care mi le exprim retoric, bineinteles, fara a-mi aroga dreptul de atrage pe cineva la raspundere. Nu sunt eu in masura sa o fac, nu cred ca am pregatirea si “inside”-ul necesar pentru a analiza in profunzime domeniul si nici nu cred ca este cazul.

Asadar sa incepem cu finalul: lista premiantilor. In afara de faptul ca nu m-as mira ca acolo sa fie trecute si 2-3 marci de bere sau spirtoase (apropo, chiar sunt trecute niste vinars-uri acolo la concurenta directa cu vinurile…or fi fost notate dupa aceleasi standarde? La degustarea in orb au fost declarate vinuri?), ca oricum sunt toate la gramada ani, soiuri, seci, dulci, etc., sunt intrucatva contrariat de cateva scoruri. Spre deosebire de colegul George care nu a avut (ne)placerea de a gusta Vita Romaneasca de 90 si ceva de puncte de la Vincon, ii transmit cordial sa se abtina.  Am incercat eu o data  si mi-a fost de ajuns: plat, dulce, fara gust, alcool cat cuprinde. Un hit, ce mai! Acum nu mai stiu daca era chiar varful calitatii, anul 2006, dar oricum era o distanta de vreo 25 de puncte (nu in plus) fata de ce punctaj e trecut acolo. Acum din 2 una: ori Vincon are o Vita Romaneasca pe care o foloseste special pentru concursuri (sic!), ori dulceata Tamaioasei Romanesti a ramas pentru mine un mister de nedezlegat  (ca si pentru majoritatea concursurilor internationale). Altfel nu imi explic de unde atatea Tamaioase in topul respectiv. Practic ar trebui sa scoata Tokaji-ul de pe piata internationala. In fine…

Mai vad prin top si vinuri straine, doua-trei (probabil pentru a justifica Internationalul din numele concursului, ca altfel nu vad logica selectarii vinurilor respective, in afara de faptul ca pur si simplu se gasesc in portofoliul distribuitorilor de la noi) si imi sare in ochi un Vipra Rosa Rose fara soi declarat (sic) care a obtinut 85.67 puncte. Si ma uit la final la Rose by Enira care a luat 83. Personal le stiu pe amandoua si pentru mine, ultimul este peste primul clar. In fine..iarasi.

In rest…ce sa zic, daca participa si Cotnari-ul (chiar sunt curios de ce nu apar si ei, s-au certat cu Iasi-ul?) presupun ca nu mai era loc de Recas, Hallewood sau SERVE (care chiar acum vad ca nu a fost prezent). Tinand cont de faptul ca zaharul este la el acasa la Cotnari presupun ca vedeam minim o Grasa pe podium…

In incheiere nu vreau sa las impresia ca sunt exagerat de acid la adresa unui demers firesc si necesar pentru piata de vin autohtona, dar IWCB cam sufera de pacatele tineretii …Daca facem o comparatie simpla a rezultatelor vinurilor romanesti la concursurile de prestigiu internationale cu cele obtinute pe la diversele concursuri autohtone, lucrurile nu mai par atat de magulitoare pentru producatorii atata de medaliati la “locale” si pentru organizatorii lor. M-as bucura sincer sa vad atatea vinuri si “vite romanesti” cu punctaje peste 90 la un Councours Mondial de Bruxelles. De ce nu sunt?

In opinia mea, cauzele ar fi putea fi doua:

1. Ori producatorii romani nu au curaj sa iasa cu produsul in lume (sic!) de frica sa nu se sperie concurenta din vest de calitatea acestuia si sa  ii preia pentru a inlatura amenintarea (sic!)

2. Ori concursurile de pe la noi sunt doar intre noi si pentru noi.

Din aceasta dilema nu poti iesi…Am zis!!!

P.S. Cele scrise mai sus din perspectiva unui simplu consumator mai mult sau mai putin avizat, dar dornic de evolutie in ceea ce priveste vinurile autohtone. Astept pareri pro si contra, poate nu “vad” eu bine…

Tags: clasament, concursuri, IWCB

Voi vorbi in cele ce urmeaza despre un vin care mi-a placut mult si peste care, desi este des amintit pe blogurile de “specialitate”, nu am putut efectiv sa trec peste el fara sa scriu cateva cuvinte. Este un Merlot. Un Merlor nefiltrat ceea ce il confera putere fata de alte Merlot-uri fara sa ii lipseasca delicatetea, catifelarea, rotunjimea asa cum ii sta bine unui Merlot. De fapt aici este toata “cheia” acestui vinului: un echilibru foarte bun intre putere si delicatete, catifelare. Senzatiile de dulce de la primul contact il fac prietenos, agreabil pentru ca mai apoi sa se deschida in tanini catifelati insotiti de fructe de padure. Se vede atentia deosebita a prducatorului petnru a obtine un produs de calitate pe care il gasiti in magazine la un pret in jur de 17 lei, chiar mai putin daca nimeriti o promotie ( din ce imi aduc minte eu l-am luat pe la 12 lei din Real si ma simt deja stingherit de cat de putin am dat pe el). La pretul acesta as putea spune ca este unul dintre vinurile cu cele mai bun rapoarte pret/calitate de pe piata.

Si acum ce mi-a inspirat mie, din punct de vedere tehnic:

Culoare: deschisa, un rubiniu transparent, de cireasa coapta

Nas: Fructe de padure, mirodenii (cuisoare, putin anason)

Gust: Un prim atac dulceag care da senzatia unui demisec, dar care ii confera corp si structura, urmat rapid de note visine, fructe de padure, cacao, ciocolata. Postgust scurt-mediu cu arome pronuntate de visine coapte, vanilie si magiun de prune (de Topoloveni,sic). E de baut cat mai curand, déjà timpul incepe sa se manifeste…

Pe scurt, daca vreti un vin bun, calitativ, care sa reflecte carateristicile soiului cu o nota aparte (si reusita as spune), a producatorului, foarte corect ca pret va recomand cu caldura: Rapsod Merlot 2008. Quod scripsi, scripsi!

Addendum: In varii ocazii am avut ocazia sa gust si alte vinuri ale aceluiasi producator (Menestrel, Rose-ul, Notorius) si pot spune ca nu m-au dezamagit niciodata. Desi toate se inscriu intr-o nota de calitate, mi s-au parut fiecare interpretari personale si originale ale unor stiluri clasice de vinificare. Este de laudat un producator care nu doar se limiteaza sa aplice tehnicile consacarate pentru a obtine vinuri de calitate, ci cauta un stil personal, aparte si definitoriu, adaptat terroir-ului de care dispune. Titlul “post”-ului de mai sus este exact in acest sens….

Tags: Ceptura, Merlot, Rapsod, Rotenberg