Autorul de data aceasta este cunoscut si popular, Vincon Vrancea;  cunoscut mie datorita produsul de mai sus si a vinurilor pe care, in general, le evit din motive de “nepotrivire” de caracter..nu am timp sa divaghez. Ideea e ca din vinurile pe care le evit producatorul de mai sus s-a incapatanat sa obtina un coniac reusit si imbatabil ca pret (in jur de 50 lei comertul capitalist). Practic e la concurenta ca pret cu bauturile alcolizate care se dau “coniac” si la care caramelul chiar exista pentru a da culoare, nu doar se simte in notele de degustare.

Pana la urma ma gandesc acum ca e mai bine ca am evitat vinurile ca au avut mai multa materie prima la dispozitie sa produca coniac…iata un obicei bun pe care cred ca il voi pastra in continuare.

Sa revin. Produsul de fata are cateva medalii la concursurile din afara si de pe la noi si pe bune dreptate de data asta…

Culoare: Chihlimbar, cum sta bine unui coniac, un caramel deschis pentru cei care nu prefera semi-pretioasele cu paienjeni in ele.

Nas: Aromat, vanilie, acelasi caramel, nuci, vanilie…complex, placut.

Gust: note dulci, caramel, vanilie, putina ciocolata, un postgust mediu spre scurt (pentru un coniac), pronuntat, de nuci. Se simte alcoolul (deh e 42 %, deci nu exagerati cu cantitatea, la mine max. 50 ml o data), dar dupa senzatia de arsura de inceput se simte catifelat, plin, invaluie delicat si mangaie papilele gustative anesteziate de alcool…

In rest numai de bine, raport excelent pret calitate…recomand in primul rand celor care se “delecteaza” cu imitatii, desi nu cred ca citesc blogurile.

P.S. I :Nu stiu de ce mi se pare mie (!?!?) ca fata de acum cativa ani (2066-2007) parca a mai scazut in calitate, ori m-am obisnuit eu cu el ori s-a obisnuit producatorul cu laudele…eu ii zic sindromul “Lacrima lui Ovidiu” care a devenit in ultimii ani “Lacrima consumatorului” varsata dupa calitatea de alta data…sau poate devin eu paranoic..poate…

P.S. II: Ca sa fim mai catolici decat Papa pentru un moment sa precizez ca desi metoda de producere e aceeasi cu a Cognac-ului, acesta este un Vinars. De ce? Pentru ca francezii, spre deosebire de noi, stiu sa isi protejeze si sa isi promoveze produsele autohtone. Asa ca in afara de ce e produs in jurul orasului Cognac – Franta (Charente si Charente Maritime), nimic nu se poate numi Cognac. Asa ca exista: Brandy, Metaxa, Divin. Vinars, etc…Doar se mai precizeaza ca se utilizeaza metoda Charente, adica e facut dupa procesul de fabricatie al Cognac-ului.

L.E.: Am vazut ca acum au mai luat o medalie in 2010 si au pus o hartie galbena, rotunda si mare de gatul sticlei in cinstea ei…deja suspectez ca ii invidiaza pe aia de la Cotnari pentru campania de succes cu “Vinul de Aur”. Teoretic cred ca ar putea incerca si ei :Vinars-ul de Aur…se considera incalcarea drepturilor e autor? 🙂 Ma gandesc la cate medalii au Cognac-ele francezilor ce chestii dragute puteau sa faca cu sticlele…dar le-au lasat asa…Des Ignorants..

Tags: cognac, miorita, vinars, vincon

Am stat sa ma gandesc o perioada inainte de a face pasul spre un demers extrem de subiectiv si delicat, acela de a acorda punctaje vinurilor pe care le incerc. Cu cat m-am gandit mai mult, cu atat am simtit mai acut analogia cu o a alta dilema extrem de prezenta in activitatea mea professionala: notarea cunostintelor studentilor la o anumita disciplina. Deci: cum putem cuantifica in termeni reali, concreti, un produs, in cazul de fata un vin, care genereaza experiente atat de variabile si aleatoare, atat de puternic legate de context si prin urmare extrem de subiective.

Dilemele care apar sunt asemanatoare celor notarii clasice a cunostintelor unui student: este o apreciere punctuala la un anumit moment din timp si spatiu a acumularii de cunostinte din partea acestuia. Atat. Nu poate surprinde decat partial abilitatile de a transpune in practica acele cunostinte care pot fi bine insusite, dar el sa fie incapabil sa le operationalizeze sau pot fi putine, dar compensate de o abilitate deosebita de a le folosi in realitate (abilitate care adesea deriva din aspecte ce nu pot fi deprinse in cadrul procesului clasic de invatare si care vin din experienta si personalitatea fiecaruia: nivel de comunicare, inteligenta emotionala, asertivitate, profil psihologic, etc.).

Dar poate contextul din ziua respectiva nu i-a fost favorabil, daca vine dupa o noapte de nesomn sau dupa o zi obositoare la servici sau pur si simplu o anumita situatie personala nu i-a permis sa se pregateasca sau nu il lasa sa se concentreze.

Iata variabile ce depind de subiectul ce trebuie notat, care sunt valabile si in cazul vinurilor: daca nu a fost corect depozitat si transportat, daca lotul din care face parte are o calitate mai slaba sau prezinta defecte (in cazul producatorilor romani se intampla destul de des), daca a stat la soare pe un raft de magazin sau in curtea distribuitorului, expus la variatii de temperatura care ii afecteaza calitatea? Daca…

Apoi intervin factorii subiectivi personali ai celui care noteaza…similari cu cei descrisi mai sus, plus altii: nivelul general de pregatire al celor care s-au prezentat la examen, influentele subiective ale subconstientului pe care incerci sa le elimini, dar pe care adesea nu le poti percepe in mod corect, dar care actioneaza cu siguranta intr-o anumita directie, atmosfera de examen din ziua respectiva, etc.

La fel de personal si subiectiv este si contextul in care te decizi, pe moment sau pregatit dinainte, sa notezi un vin.  Un vin il asociezi cu o experienta, cu un context…doar cei cazuti in patima bauturii vad in consumul de vin doar un scop in sine, indiferent de situatie si in cazul acesta toata discutia despre calitatile unui vin nu isi mai are rostul, pentru ca rostul lui este doar unul singur: de a satisface o nevoie, indiferent de cat de bun sau prost este.

Cand vinul nu este baut pentru a satisface o nevoie, atunci iti trezeste in memorie amintiri, contexte, crampeie de viata, incerci sa il intelegi, sa vizualizezi de unde a pornit, cine i-a dat viata, intuiesti personalitatea creatorului sau, care a exprimat  in el atat pe sine insusi cat si bucata de terroir, coltul de univers, microcosmosul, care a dat nastere produsului final.

De aceea, cand incerci sa combini toate aceste influente, proprii, personale, conjuncturale intr-o nota seaca, de doua cifre , aceasta vine adesea ca o sentitna nedreapta. Risti sa condamni fara sa cantaresti toate aspectele sau pur si simplu alegi sa le ignori. Desi sunt de formatie “reala” si cred ca cifrele au “muzica” si “armonia” lor, aceasta nu este in stare sa cuprinda si sa defineasca in mod corect un produs atata de strans legat de experientele si preferintele personale. Nu doua cifre care nu spun nimic, nu “suna”…87? Ce este 87? Asa mi se pare mie acum, ca arata un vin ..e cam de un 87… In plus care este diferenta intre un vin de 81 de puncte si unul de 83? Care este acel plus, aproape insesizabil pe care unul il are si celalalt nu? Poate sa vina dintr-o mie de motive subiective, descrise sau nu mai sus, perceptibile sau nu.

Poate ca as face dreptate daca pentru fiecare nota acordata as prezenta cate o teorema, o demonstratie, o insiruire eleganta de rationamente care ar putea sugera mai bine starea de spirit pe care ti-o poate provoca un vin, dar atunci as fi subiectiv, pentru ca nu toti percep aceste”armonii” reci, matematice si as risca sa nu fiu inteles decat partial…

Daca as vrea sa argumentez usor si trivial decizia de a nota vinurile degustate, as spune ca “asa cere publicul”. Lumea ar intelege, pentru ca, in fond, “lumea” reprezinta publicul si oricum motivatia de mai sus este baza democratiei: ”Asa vrea lumea, dom’le…cine sunt eu sa ma pun cu lumea”.

Dar inclinatia mea spre fapte reale, specifica cuiva care vrea sa dea sens universului prin numere, imi spune permanent in subcosntient ca in orice sistem trebuie sa existe o ordine, iar natura umana este inclinata automat spre clasificari, criterii, categorii, clasamente, etc. Asa cum fiecare sistem de invatamant are note sau calificative bine reglementate si in cazul industriei vinului exista sisteme de notare si clasificare menite a face ordine in haos. Dar o ordine subiectiva, o ordine particulara, individuala, a fiecaruia. La fel va fi si ordinea mea, doar a mea, a preferintelor mele, a trecutului meu, a personalitatii mele, a contextelor in care ma voi afla…

Astfel, am scapat, zic eu, elegant dintr-un impas: m-am autoconvins sa punctez vinurile incercate.

Acum mai ramane sa aleg un sistem de punctare…..

Tags: notare, punctaj, puncte, vin

Inspirat intrucatva de ultimele review-uri ale confratilor de bloguri de vin, si mai ales ale lui George, care se sacrifica pentru intreaga comunitate in efortul de a identifica chimia promiscua a vinurilor dragi sufletului romanesc, m-am gandit sa identific cateva metode traditionale si nu numai de “imbogatire” a vinurilor autohtone. Cum nu stapanesc atat de bine verbul ca si confratele de mai sus, o sa ma rezum doar in a trece in revista cateva ingrediente pe care le putem decela in multe din vinurile din piata, asa cum ne chinuim sa identificam vanilia, baricul sau florile de mar in cazul “probelor” mai reusite. Citeste in continuare »

Tags: Alcool, coloranti, falsificari, falsuri, vin