Vara trecuta, aflat in drum spre Inalta Poarta, am facut un mic stoc de vinuri de la Metro–ul vecinilor cultivatori de castraveti (si nu numai) din Ruse. Despre unele am scris deja, dar o mare parte le-am baut pe parcursul timpului si din diferite motive le-am sarit din repertoriu.

La inceput de an m-am apucat sa fac ordine in carnetelele de degustare si vazand cate vinuri bulgaresti am “nebifate” m-am gandit sa vi le expun pe toate o data. Asadar:

 

Chardonnay Chateau Burgozone 2011

 

Baut impreuna cu Ciprian si Ionut. Daca erau din Romania recunosc ca isi luau cateva randuri pentru “Chateau” ala.  Dar cum ma indoiesc ca stiu romaneste si imi citesc blogul, am zis pas. “Chateau Burgozone”, vreo trei limbi straine pe etichete, …ntz…ntz..ntz…

Nu cred ca e nici o noutate ca nu sunt tocmai un fan al Chardonnay-ului. Cel de fata mi-a mers insa la suflet: nas cu fruct copt, zemos (caise , piersici), usor impresii afumat-vanilate de baric si ceva tente lactice, untoase care ii dau o nota de eleganta si complexitate. Pe palatin se simte sprintar, cu o aciditate bine exprimata, dar cu un fruct prezent, zemos, carnos si cu notele de baric (vanilie, migdale, alune prajite) bine integrate. Final usor citric, in aluzii proaspete si un postgust mediu spre lung care se epuizeaza in nuante vanilate. Foarte Bun. Cu Medalie de Aur la Bruxelles. Si cel din 2012 a reusit aceeasi performanta.  De fapt devine deja o traditie aurul acela la Bruxelles in cazul producatorului respectiv. Oricum, daca treceti pe langa el nu il ratati. Aprox. 25 de lei in banii nostri, RPC Excelent.

 

 

Carpe Diem 2011

 

Un asamblaj alb produs de Midalidare Estate din Chardonnay, Sauvignon Blanc si Semillon cu o eticheta si un branding care nu te dau pe spate, dar foarte interesante din punct de vedere al conceptului si realizarii. Nas cu fruct exotic copt, curat dar usor bombastic. Nuante condimentate de nucsoara, anason si tuse de pepene galben. Toate completate de impresii de miere si usor verzi, de agrise si corcoduse. Un nas all-inclusive incarcat de arome, care acopera o panoplie larga de senzatii olfactive. Atac rotund, in note pline, corpolente, dulcege, cu impresii de miere, fructe coapte si ceva adieri citrice. Un usor rest de dioxid la imbuteliere ii imprima o nota proaspata la inceput, urmata insa de o aciditate usor taiaosa si dura pe final. Postgust scurt spre mediu, amarui-citric care se dizolva in tuse dulcege. Bun, in stil modern, usor cam incarcat si aromat pentru gusturile mele. Pret aprox. 20 de lei. RPC Foarte Bun.

 

 

Black C Sauvignon Blanc 2011

 

Un Sauvignon Blanc varietal produs de Santa Sarah. Culoare galbena, in nuante verzui, tinere. Nas evolutiv, initial cu impresii preponderent verzi, de agrise, ce insotesc tusele de mar zemos, parguit, caise coapte si fruct exotic. Aspecte lactice, usor minerale vin sa intregeasca un tablou destul de complex. Pe palatin dezvolta un corp mediu, cu un atac proaspat si aciditate bine aspectata care ii confera prospetimea clasica tipica soiului, mai ales pe final. Notele de fruct exotic copt se impletesc fericit cu cele de citrice (lamaie, gref) si de mar verde. Tanar, fresh, gurmand in acelasi timp, cu un postgust citric si racoritor, mediu in care revin, pe in final, notele fructate.

Un vin Foarte Bun, perfect echilibrat, care are cate putin din toate. Seamana mult ca stil si constructie cu Chardonnay-ul de mai sus, iar tipicitatea este evidenta in cazul fiecaruia. In banii nostri a fost in jur de 35 de lei, RPC Foarte Bun.

 

 

No Man’s Land Lava White 2012

 

Un asamblaj de Chardonnay, Sauvignon Blanc si Riesling de la  Damianitza. Culoare de un galben verzui cu irizatii ciudate, usor portocalii, spre rose. Nas initial retinut, in impresii dulcege, de vanilie, fructe supracoapte (caise, piersici), pepene galben. Ulterior apar note de flori de salcam si aspecte citric-ierboase. O intreaga panoplie de arome, care aduce aminte de celebra guma Turbo plus ceva dropsuri verzi. Interesant, dar usor incarcat si artificial.

Atac proaspat, urmat de o evolutie cu o corpolenta medie, echilibrata si surprinzator de bine structurata. Se deruleaza in secvente bine delimitate, usor previzibile, ca un film american: citrice, caise si piersici usor verzi, pentru ca mai apoi sa faca loc fructului exotic zemos. Final pe note usor crocante, verzi, urmat de un postgust mediu, proaspat, in tuse tonic-minerale. Un vin Bun spre Foarte Bun, de gastronomie, construit sa placa unei game largi de consumatori. Sticla de 375ml a costat in jur de 12 lei in, RPC Foarte Bun.

 

 

Pe scurt, patru vinuri din care nici unul nu a dezamagit. Chiar daca nu esti tocmai un fan al stilului in care este realizat lichidul din sticla, pretul corect este intotdeauna acolo ca sa indulceasca experienta si sa netezeasca afinitatile.

Nu sunt opere de arta oenologice, dar sunt vinuri bine realizate, cu vinozitate, echilibrate si cu toate componentele la locul lor. Cu siguranta peste majoritatea celor care se vehiculeaza pe la noi in aceleasi intervale de pret.

 

 

P.S. In “afara concursului” a mai fost un Gio Rose 2012 de la Gerard Bertrand, IGP Pays d’Oc, din Grenache. Un nas plin de fragute si capsunici plus un gust  cam “grasut”, artificial, mai ales pe final, datorita aciditatii dure, fortate, un pic iesite din corp. Peste acesta puteti sa sariti; eu l-am luat datorita culorii care invoca destul de bine un Rose de Provence. Gustul insa e cam departe.

 

 

Tags: Bulgaria, Burgozone, Damianitza, Midalidare Estate, Santa Sarah

 

Acum ca au trecut sarbatorile (apropo v-am spus ca ianuarie e una din lunile mele preferate?) si am scapat (cred) de poze cu mese intinse cu mancare pe Facebook,  sa revenim la realitatile autohtone. Care o sa vedeti pe final ca nu sunt tocmai roz…

  

Probabil ca m-ati auzit de multe ori pe parcursul timpului exprimandu-mi mai mult sau mai putin vehement dezaprobarea fata de asocierea zonei viticole Dealu Mare cu Bordeaux-ul frantuzesc. Dar acum mi-am dat seama ca nu am explicat niciodata ce am impotriva conceptului respectiv si de ce cred ca asocierea este cel putin nefericita. Probabil de aceea mai zice lumea ca fluier in biserica doar de dragul de a face zgomot si am eu ceva personal cu producatorii autohtoni. Nimic mai departe de adevar…

Pentru a-mi lamuri pozitia o sa incerc sa explic in continuare de ce cred eu ca Bordeaux-ul nu prea are foarte multe puncte comune cu Dealu Mare si ca cele doua sunt la fel de paralele ca paralela de 45 de grade pe care se afla. Cu cea de 44 sau 46. In acest sens am folosit date din caietele de sarcini ale celor doua zone (le gasiti aici si aici) si ceva simulari simple de soft climatic.

 

 

In primul rand o clarificare: desi toata lumea vorbeste de Dealu Mare ca fiind o singura entitate exista doua zone destul de distincte sub aspectul solului si climei, asa cum precizeaza si documentatia DOC-ului. Este partea de vest (Valea Calugareasca, Urlati, Ceptura), la ale carei caracteristici ma voi referi in continuare si partea estica, cam de la Tohani incolo (Tohani, Merei, Zoresti).

 

1. Sub aspectul factorilor naturali cele doua zone stau cam asa:

 

	DEALU MARE (EST)	BORDEAUX
Climat	Continental moderat fara mase de apa importante	Maritim moderat, influentata de oceanul Atlantic si estuarul Gironde si vaile raurilor Dordogne si Garonne
Sol	Calcare sarmatice Argile, Gresii, Tufuri, Nisipuri fine cu pietris din roci cristaline	Trei tipuri: – argilo calcaroase – siliciu cu calcar si argila – solurile lejere din siliciu – pietroase, cu pietris, pietre de cuart, nisip grosier pe terase bine drenate
Precipitatii medii pe an	587.7 ml /AN	700-800 ml /an
Temperatura medie anuala	10.8	12.7
Temperatura medie in sezonul de coacere	17	16.5
Continentalitate (diferenta de temperatura intre iarna si vara) Indice Gorczynski	38.5	14.1

 

Penrtu o imagine completa, care spune cat o mie de cuvinte, aveti mai jos ciclul de vegetatie pe cele doua zone realizat cu ajutorul softului de aici:

 

 

Pe scurt, Dealu Mare are o clima continental-moderata pe cand Bordeaux are un climat maritim-moderat. Diferenta intre cele doua? Foarte mare, dupa cum se vede si mai sus.

 

Dealu Mare are o continentalitate (ecart de temperatura dintre cea mai calduroasa si cea mai rece luna din an) mult mai pronuntata, cu o probabilitate mai mare de aparitie a fenomenelor extreme. Procesul de coacere se realizeaza de obicei mult mai accelerat, intr-un mediu mai uscat si calduros, cu insolatie superioara afectand insa nivelurile aciditatii si impingand spre un stil mai greu si incarcat.

 

Bordeaux-ul fiind un climat maritim are o continentalitate redusa, cu precipitatii mai mari, dar distribuite mai normal de-a lungul anului si care au tendinta sa modereze temperaturile si nivelulrile de insolatie (lumina). Strugurii se coc teoretic mai lent, fara puseuri si socuri termice, isi pastreaza mai bine aciditatea, iar vinurile sunt, in general, mai elegante si expresive. Toate acestea cand vremea nu este potrivnica, pentru ca amandoua zonele sunt capricioase.

Bordeaux-ul este mult mai umed si temperatura medie mult mai mult moderata de prezenta oceanului. Vedeti raporturile inverse intre temperatura la nivelul intregului an si la nivelul sezonului viticol.

 

Pe scurt, sa spui ca Dealu Mare e Bordeaux e ca si cum ai spune ca balta din parcul Bucov e oceanul Atlantic si da asa o influenta maritima importanta.

 

 

2. Sub aspectul soiurilor care se califica pentru vinuri cu denumire de origine controlata situatia arata asa:

 

La soiurile albe:

 

DEALU MARE	BORDEAUX
Chardonnay,	Semillon Blanc,Sauvignon BlancSauvignon GrisMuscadelleAccesorii (pana in 30% in podgorie):ColombardMerlot blanc Ugni blanc
Pinot gris,
Pinot blanc,
Riesling de Rhin,
Riesling italian,
Sauvignon,
Feteasca alba,
Feteasca regala,
Muscat Ottonel,
Tamaioasa romaneasca,
Viognier,
Aligote
Traminer roz,
Grasa de Cotnari,
Cramposie selectionata,
Trebbiano.

 

La cele rosii:

 

DEALU MARE	BORDEAUX
Busuioaca de Bohotin,	Cabernet SauvignonCabernet FrancMerlotMalbec,CarmenerePetit Verdot
Cabernet sauvignon,
Cabernet franc,
Pinot noir,
Feteasca neagra,
Merlot,
Burgund mare,
Syrah,
Novac,
Negru de Draga?ani,
Negru aromat,
Sangiovese,
Grenache,
Mourvedre,
Petit verdot,
Nebbiolo,
Barbera,
Babeasca neagra.

 

Destul de rar vezi pe DOC-uri din Lumea Veche, (cu care suntem “asimilati”) o asa varietate de soiuri ca in Dealu Mare. Practic avem bagate la gramada in DOC cam toate soiurile importante ale Europei. Adica o varza totala, in stilul clasic, sa vedem ce iese. La rosii mai lipseste Tempranillo si Touriga Nacional, dar probabil nu s-a gandit nimeni sa le cultive pana acum, ca le-ar fi “impins” si pe ele in DOC fara probleme.

 

As fi foarte curios cum s-a decis includerea soiurilor respective in DOC si care a fost cronologia fenomenului. Si am eu o mica banuiala ca in loc sa aiba loc un proces de decantare si selectie or sa mai apara niste aberatii in timp. Deja pe IG avem  Zweigelt, Oporto sau Barbera. Iar Blaunfrakisch cred ca e deja in drum spre DOC. Sic!

La albe e cam acelasi lucru. Avem la un loc o ciorba cu Riesling de Rin, Trebianno, Viognier, Traminer, Sauvignon Blanc, Chardonnay plus varietatile locale.

 

Daca ne uitam pe pomelnicul de soiuri de mai sus, sunt doua variante: fie Dealul Mare e raiul pe pamant si poti sa obtii rezultate exceptionale cu orice strugure de pe fata planetei ori avem in fata un exemplu tipic de lipsa de identitate clara a zonei.

Dealul Mare pare o gradina de zarzavat in care pui de toate, in functie de chef si toane si vezi apoi ce iese si cum vinzi.

 

Daca ar fi sa o luam climatic Dealu Mare s-ar asemana mai mult cu nordul vaii Ronului, AOC Saint-Joseph spre Cornas, asa. Dar nu insist prea mult pe ideea asta pentru nu vreau sa inlocuiesc o tampenie cu o alta. Respectiv sa perseveram in compararea profund aleatoare si subiectiva a doua zone viticole doar de dragul de a ne face mai usor imagine in fata consumatorilor mai putin avizati.

Pe scurt: Dealu Mare este doar Dealu Mare si asa este bine sa fie si sa ramana! Haideti sa terminam o data cu plagiatul asta de imagine si sa punem mana sa construim o imagine proprie. Macar la intern…

 

P.S. I: Ultima “duda” pe care au auzit-o, pe acelasi sistem de facut parelele pentru consumatorii creduli si damele care dau usor ochii peste cap, este ca zona Tarnave este pentru Romania un fel de Alsacia…:D Really?

 

 P.S. II: Si daca tot suntem in context international, sa va mai dau o veste “buna”, asa de inceput de an:  (si) la Prowein-ul de anul acesta, o sa stam tot la etaj. Standul D01 din sala 06.1 (.1 inseamna la “galerie”). Se pare ca o sa ne ia ceva timp sa dam purceaua (ahhh, scuze vinul romanesc) jos din copac (etaj, galerie).

Priceless… Despre ce vorbim pana la urma?

 

Tags: Bordeaux, Climat, Dealu Mare, Vinuri

 

Cum se apropie Revelionul si probabil interesul pentru spumante se manifesta la cotele cele mai inalte din an, m-am gandit sa va spun doua cuvinte despre doua noi aparitii de gen pe piata autohtona.

 

Cele doua spumante se numesc Zenith (realizat din Chardonnay) si Nadir (obtinut din Pinot Noir) si vin sa insoteasca Rose-ul existent deja in portofoliul producatorului respectiv. Prima fermentare facuta in Romania, partea de „bule” si imbutelierea realizate in Italia, pe metoda Charmat; toate vinurile sunt „vintage”. Bine fiind la primul „vintage” era si greu sa fie asamblaje..:D

 In treacat fie spus, Rose-ul Bendis este vinul care mi-a placut cel mai mult de la ei. Cel putin varianta 2012, pentru ca 2013 nu am  apucat sa o incerc. Bine si Ovas-ul este un vin reusit. Daca nu ar fi pretul cam mare, ar fi si mai reusit.

 

Doua cuvinte despre denumirile celor doua vinuri si a gamei. Avand cele doua sticle in fata eu am revenit cumva in copilarie, cand ma duceam la cinema sa vad Razboiul Stelelor si vedeam cum apar planete indepartate pe consola navelor spatiale. Bendis? Nadir? Zenith? Cred ca, pe cale de consecinta, exista o destul de generoasa sursa de inspiratie pentru urmatoarele aparitii din portofoliu….

 

Sa mai notam ca denumirile acelea SF sunt in total antagonism cu cele traditionale, cu diacritice si de „tezaur folcloric” gen Ovas sau Otarnita folosite pe vinurilor lor rosii. Dar probabil ca Melgis si Malentine (care mie imi suna a onomastici de Cavaleri Jedi sau Lorzi Sith ) sunt acolo ca sa faca legatura. Ah, si sa nu uitam celebrul “Gran Cru” PV. Proces Verbal? Nu doar Petro Vaselo…get it? Inspiratia se pare ca s-a terminat brusc in partea “low”  a gamei, unde gasim doar cate un simplu si banal, Alb si Rosu de Petro Vaselo.

Pe scurt, se ascunde un intreg microcosmos in etichetele respective…

  

Desigur denumirile respective reprezinta diferite parcele cu vii ale producatorului, asa cum arata si site-ul acestuia. Dar consumatorul nu este interesat de explicatiile elaborate si denumirile ciudate, cat mai ales asociaza o eticheta cu primul lucru care ii vine in minte. Si mai sus ati citit ce mi-au amintit mie denumirile respective.

 Sunt sigur ca in timp, dupa vreo cateva recolte, cand ne vom afla in fata unor verticale de pe plaiurile respective, vom recunoaste probabil calitatea acestora si asocierile toponimice de pe eticheta vor parea mai normale. Pana atunci, totul pare un pic  SF. Bine, eu iubesc SF-ul, dar nu la vinuri…

In rest, site-ul este destul de descriptiv cu privire la vinuri, oamenii sunt “profi”, pusi pe fapte mari si le doresc succes in continuare. Chiar avem nevoie de mai multi producatori de calitate pe zona respectiva. Ah, si sa nu uitam ca au si bun simt. Chestie care sare in evidenta pe la noi, unde mai toti isi pun fustele in cap si suduie abitir daca cutezi sa le atragi chiar si tangential atentia, cum ca nu ar fi tocmai niste Kotler sau Ogilvy in materie de branding si marketing si ar cam calca in strachini.

Acum, dupa aceasta „scurta” divagatie, sa revenim la subiectul postarii de fata, bulele. Avem doua albe, cum am spus mai sus:

  

Bendis Zenith 2013 Extra Dry 12%

 

Aspect (Culoare): galbena, cu un perlaj corect, abundent, fara persistenta, specific spumantelor obtinute prin metoda Charmat

 

Nas: intensitate medie, cu impresii de fructe exotice, strugure copt si usor drojdios. Popular, aromat, modern si „in your face”.

 

Gust: Rotunda, prezenta, cu o corpolenta medie si impresii zemoase, dulcege, desfasurand pe palatin aceleasi note de fruct ca si in nas. Aciditate corecta, liniara, care reuseste sa echilibreze corpul, senzatia de prospetime lipsind insa. Final usor picant, tonic si un postgust scurt cu impresii de struguri copti.

 

  

Bendis Nadir 2013 Brut 12%

 

Aspect (Culoare): asemanator celui de mai sus, usor mai inchis la culoare

 

Nas: elegant, cu fructe de padure (fragi, zmeura), ceva “stone fruits” coapte si note picante. Expresiv si mai retinut decat Zenith-ul.

 

Gust: Aciditatea se manifesta mult mai plenar decat la cel de sus, acesta parand chiar usor “grippy”. Structura de aciditate prezenta pe tot parcursul evolutiei il face cumva mai retinut si sobru in arome, dar mai focusat si citric in exprimare. Final in note tonice, la fel de proaspat ca si evolutia, postgust scurt spre mediu cu note citrice si ceva fruct copt.

 

Pe scurt doua spumante Bune, reusite, alternative valabile la clasicele Zarea, Cricova sau Panciu care bantuie comertul autohton. Le gasiti in jur de 40 de lei mai ales pe online, RPC Acceptabil, chiar Bun pentru Nadir.

Cred v-ati dat deja seama ca, asemenea lui Bogdan si Mihai, in calitate de “winegeek”,  prefer Nadir-ul. Dar daca sunteti amfitrionii vreunei petreceri, Zenith-ul are sanse mai mari sa fie “crowd pleaser”-ul de care aveti nevoie. Mai ales pentru publicul feminin de pe la noi. Nu va mai pun de ce pentru ca intuiti deja…

  

Tags: Bendis, Nadir, Petro Vaselo, Spumant, Zenith