Lunea aceasta ochiul lui Sauron se odihneste, asa ca regatele viticulturii romanesti pot sta linistite lunea aceasta. De la gnomii de la Cotnari si Murfatlar (comparatia este de bine, chiar magulitoare), piratii Olteniei profunde sau soldatii Regelui  de la Segarcea pana la elfii de la SERVE, Davino, Vinarte si Stirbey sau orcii si goblinii de prin pivnitele si catacombele producatorilor de posirci.

 

Bine, fie vorba intre noi, mi-ar placea sa fiu Gandalf the Grey (ulterior „The White” dupa ce ma intorc cu examenul WSET luat) dar probabil la ora actuala contextul nu este tocmai favorabil unei asemenea „branduiri” personale. Asa ca o sa trebuiasca sa ma mai suportati o perioada in rol de Sauron pentru piata romaneasca de vin pana ajungem si noi intr-o stare de normalitate. Dar vreau sa se consemneze ca vreau sa imi fie pastrat locul de Gandalf in posteritate.

Pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc, nu luati in seama introducerea; tocmai am vazut partea a doua din Hobbitul. La 3D.

 

Cum va spuneam saptamana aceasta blogerul intunericului (adica „moi”) se odihneste spiritual si (in sfarsit) se simte patruns de spiritul sarbatorilor. Asa ca m-am gandit sa va aduc in atentie chestii pozitive si deconectante.

Cum ar spune unii „clasici” in viata: „Domnilor sa fim pozitivi!”

 

In acest context optimist o sa facem astazi un mic studiu despre folclorul muzical, legat bineinteles de subiectul vin. Am ales pentru acest demers una bucata melodie pe care probabil toti cei cu inclinatii bahico-oenologice sau care au participat la vreo nunta in viata lor o cunosc.

 

Ceea ce probabil nu cunosc este ca aceasta melodie este prezenta intr-o forma sau alta in toate regiunile istorice ale Romaniei. Ceea ce mie imi demonstreaza cu suficienta certitudine ceea ce istoricii se chinuie sa demonstreze de sute de ani: unitatea si continuitatea neamului romanesc pe aceste meleaguri. Unitatea si continuitatea in bautura desigur.

 

Asadar o sa o luam metodic, fara multa vorbarie , lasand linia melodica sa vorbeasca de la sine. Avem asa:

 

In primul rand, ca sa ii dam Cezarului ce este al Cezarului o sa incepem cu Moldova, acolo unde pasiunea pentru vin (sau orice implica grade alcoolice) este dusa adesea pana la profesionism.

 

Eugen Ungureanu – De La Crama-acuma Vin

Bineinteles ca si fratii nostri de peste Prut (care ocupa un onorant loc intai la consumul de alcool pe cap de locuitor la nivel mondial), au variantele lor, cumva mai “hardcore”:

 

vasile ciocan – de la crama acuma vin

Sau ceva mai “soft”, destinate  “sarbatorilor vinului de la Sangerei” unde crama se confunda cu “hram” (adevarul e ca tot pe acolo e):

 

 

Apoi trecem diametral opus, direct peste Carpatii Orientali in Ardeal, unde intalnim aceeasi piesa, bineinteles orchestrata mai lent, ca sa inteleaga si localnicii despre ce este vorba in versurile alea:

 

Marcel Seraz – De la crama acuma vin

La granita cu “sudul” insa, ritmul este ceva mai rapid, dar nu foarte ca sa nu sperie “consumatorii”:

 

Formatia Favorit Brasov – De la crama acuma vin

Apoi daca trecem Meridionalii observam si schimbarea de ritm si orchestratie.

 

Deci sa o luam metodic de la Tulcea:

 

De la crama acuma vin

Apoi Ploiesti, de unde incepe Dealu Mare, in stil Irina Loghin:

 

BICA – DE LA CRAM ACUMA VIN

Sa trecem de solista de la Targoviste, unde deja “beat”-ul si “inaltele” se apropie de “normalul” de prin sud:

 

Mihaela & Ovidiu din Targoviste – De la crama acuma vin

Sa luam o lautareasca de nunta la cort, cu ecou si solo de tambal (orga):

 

eu si atat – De la crama acuma vin

Apoi ceva oltenesc, de traditie, cu Maestrul Ion Dolanescu:

 

Ion Dolanescu – De la crama acuma vin

Apoi ajungem prin Banat, care poate fi cu influente moderne, tehno-pop, mai de tineret:

 

Marina-De la crama acuma vin

 

Sau traditional, unde crama deja se transforma in “Kafana”  si se duce spre sarbi:

 

 

Bineinteles avem si versiuni fara pedigree definit, pentru tineret:

 

TOTAL CANTEA PUSA-DE LA CRAMA ACUMA VIN

Sau, ca si la vinuri,  stiluri de “autor” in gen Florin Piersic, cu videoclip de slagar si montaj de Razboiul Stelelor ( nu, nu e Darth Vader):

 

 

Si bineinteles nici o melodie nu poate fi cu adevarat considerata “de succes” daca nu a primit si o adaptare in “folclorul” minoritatilor (a se citi manele):

 

 

In concluzie, chiar as vrea sa vad o alta melodie atat de preluata si interpretata in atatea stiluri. Eu sincer dupa ce am auzit-o in vreo trei varinte diferite mi-a picat fisa ca am gasit un element comun etosului popular de pe tot teritoriul Romaniei. Adica vinul, crama, mandra, etc…

 

Sa mai zica cineva ca romanul nu iubeste vinul si nu avem istorie si traditie in materie. Sic!

 

P.S. Cu ocazia aceasta am realizat si playlist-ul “pasionatului de vin” pentru sarbatori..:D

Sarbatori Fericite, sa beti vinurile si sa ascultati muzica care va merita!

 

Tags: De la crama acuma vin, Folcor, Melodie, vin

 

Zilele trecute mai toata lumea analiza pe Facebook intr-o postare destul de lunga si cu comentarii destul de acide noua reclama pentru Cabernet-ul de Domeniile Samburesti. Totul a plecat de la un post al lui Cristi Pitulice pe care il puteti citi aici.

Daca la reclama despre femei si Chardonnay nu a sarit multa lume, probabil din delicatete (sic!), la ultima “creatie” s-au gasit ceva comentatori. Pentru ca nu e asa, la vinuri, fotbal, publicitate, branding, mancare, etc ne pricepem cu totii. Si simtim oricum nevoia sa ne dam cu parerea.

 

Acum sa va mai spun ca printre comentatori s-a numarat si subsemnatul care a precizat ca reclama seamana izbitor cu cea de la berea Neumarkt (adica pe sistemul „puternic si amarui” si daca nu iti place gustul respectiv nu esti barbat adevarat; e o problema cu tine, nu cu produsul nostru). Doar ca aici atributele “puternic si amarui” au fost inlocuite cu “ferm, sec si barbatesc” ca sa priceapa “barbatul” mai bine despre ce este vorba in propozitie: despre masculinitatea lui, care ar fi in legatura directa cu preferinta pentru respectivul vin. Conceptul imi aduce cumva aminte de celebrul Macho de la Vincon. Bine, intr-o alta prezentare…dar ideea de baza este aceeasi.

 

Cu “ghidusiile” de  PR ale celor de la Samburesti m-am mai confruntat si in trecut. De exemplu cand au “lansat” Rouge de Roumanie si se faceau ca aleg asamblajul castigator cu tam-tam si juriu mare, iar vinul era imbuteliat si se vindea deja Carrefour de vreo luna. Epic Fail!

 

Una peste alta in cazul meu  declar ca reclama de mai sus a functionat! Nu neaparat ca m-a facut curios cum este vinul (aveam asa o intuitie, bazata pe experientele trecute si nu tocmai faste cu vinurile celor de la Domeniile Samburesti) cat pentru faptul  ca m-a determinat sa ma “sacrific” sa il cumpar. Totul pentru ca sa va spun cat mai exact si voua cum este.

 

 In fine, sa nu va mai tin in suspans, ca barbatii adevarati au rabdare putina si le sare tandara repede, nu? Asadar:

 

Aspect(Culoare): visiniu deschis, cu usoare tente caramizii, semitransparent, diluat si usor apos in margini; pare un Pinot Noir cu ceva ani la „bord”.

 

Nas: intensitate medie spre scazuta, rudimentar, prafuit, inexpresiv, cu fruct copt si in tente oxidate, madeirizate si usor dulceag – alcoolice de lichior ieftin de fructe. Usoare adiere de doaga, impresii metalice si de grafit.

 

Gust: atac agresiv, evolutie descarnata, cu vagi adieri de fruct obosit, supracopt, oxidat. Pare un gem de fructe care a fermentat peste vara pe balcon si care tocmai a fost diluat cu apa. Aciditate iesita din corp (care corp?). Aceleasi nuante de butoi si doaga se pastreaza si pe palatin; fructul trebuie cautat in mod profesionist ca sa il puteti gasi. Final cu tanini verzi, duri, postgust scurt, arzator, alcoolic, cu ceva gemuri invechite.

 

Pe scurt un vin Slab, dezechilibrat, oxidat, din care fructul lipseste aproape cu desavarsire. Lipsit de prospetime, a trecut demult de perioada optima de consum (daca a existat  vreodata asa ceva).

 

Vinificat in 2010, imbuteliat in octombrie 2013 probabil ca a fost tinut prin recipiente de lemn mai vechi sau sunt ceva probleme de igiena prin crama. RPC-ul este sub zero si chiar ma simt inclinat si indreptatit sa imi cer cei 23.99 lei inapoi de la Mega Image. Am un sentiment de „pagubit la FNI” iar cu banii respectivi luam doua vinuri frantuzesti corecte de acolo.

 

Da, teoretic Samburesti-ul da vinuri din Cabernet Sauvignon mai „ferme si barbatesti”, dar nu e cazul celui de fata. Pentru mine e la limita potabilitatii. Daca vreti neaparat pentru Sarbatori Cabernet Sauvignon de Samburesti, mai puneti 5-6 lei peste cel de fata si luati Castel Bolovanu, fratele mai mic al lui Soare de la Vinarte. Este, in opinia mea, Cabernetul cu cel mai bun raport pret calitate de pe piata. Nu sufera comparatie cu cel de fata, acela chiar e vin si o sa il intelegeti mult mai bine. Si el pe voi…

Daca va da mana si vreti sa vedeti cum arata cu adevarat un Cabernet Sauvingon de Samburesti ferm si barbatesc, care a confirmat in timp, luati Soare. Dar atentie ca s-ar putea sa dea dependenta…:)

 

Apoi, daca nu tineti mortis sa beti de Samburesti, luati CS Castel Huniade de la Recas. E si mai ieftin si mai bun. Si rosiile lor de pe Schwaben Wein sunt mult peste cel de fata, chiar daca sunt la jumatate de pret. Daca nu vreti neaparat CS pur, luati un Bon Ventos portughez din Mega sau incercati-va norocul cu ceva rosu fratuzesc de prin Lidl sau Mega Image…scutiti o caciula de bani si oricum primiti “mai mult vin” in schimb. Si iata pe scurt si un mic ghid despre ce  Cabernet (sau vin) bem zilele acestea la mesele imbelsugate…

 

In incheiere, de Sarbatorile acestea, stapaniti-va testosteronul si incercati sa demonstrati ca sunteti barbat prin alte metode decat cumparand vin sub impulsul reclamelor “cu mesaj” de la TV. Mai bine luati un buchet de flori doamnei de banii respectivi…

Oricum cei Domeniile Samburesti se pare ca pot face reclame “provocatoare”, chiar daca acestea functioneaza practic in aceleasi clisee clasice. Dar pana sa faca si vin le mai trebuie probabil ceva timp. Dupa parerea mea…

 

Tags: Cabernet Sauvignon, Domeniile Samburesti, Reclama

 

Nu, nu va fi vorba de Mos Craciun in postarea de fata. Zilele acestea, de cand cu isteria sarbatorilor declansata si abil intretinuta de comercianti,  nu poti sa mai spui cuvantul magic “mos” in sensul lui literar ca imediat sare vreun prichindel de langa tine cu celebra intrebare, pusa cu ochi cvasilacrimosi si aproape intr-o stare de extaz: “Mosu’? Unde e Mosu’? A venit Mosu’!!!”. Hai nu serios copile, potoleste-te…

 

 Mosul despre care este vorba in povestirea de fata este cel despre care v-am relatat in finalul postarii de aici. Oricum pentru mine a ramas memorabil momentul respectiv. Chiar inainte cu vreo saptamana sa asist la toata scena ma dotasem preventiv cu o sticla din licoarea invocata, banuind ca vinurile straine cu preturi decente vor incanta populatia autohtona si nu prea vor avea viata lunga pe rafturile din magazinele noastre.

Asa ca acum vreo doua seri, fara sa stie “mosul”, in Pitesti, s-a deschis o sticla de Darzac. M-am simtit chiar un pic ilegalist…

 

Darzacu’ vine din Franta, mai exact din Bordeaux (Entre-Deux-Mers)  si se cheama pe numele lui complet Chateau Darzac. Reserve 2012 este un asamblaj  de patru soiuri, vii de peste 30 de ani, etc. care a luat si o medalie de aur la Concursul de la Paris (cat de bine suna asta pentru consumatorul roman), de aici si bulina de pe sticla. Fisa tehnica completa o puteti gasi aici.

 

Asadar care e treaba cu Darzacu’:

 

Aspect (Culoare): Galben pai, “lemon”, cu irizatii verzui-apoase in margini

 

Nas: Fruct copt, usor exotic, pepene galben, ananas, mere si pere coapte, dulceag, vanilat, cu  aspecte de miere, de flori de soc si verzi-citrice (iarba proaspat cosita si lime). Dupa cum observati o panoplie destul de larga de arome, dar integrate si fara nimic fortat, artificial.

 

Gust: Vioi, cu aciditate bine exprimata inca din debut, suculent, prezent, cu fruct copt (caise, piersici) si evolutie echilibrata. Corp mediu spre pronuntat chiar, dar echilibrat de aciditatea pe alocuri taioasa, dar permanent prezenta pe parcursul evolutiei. Alcool excelent integrat (12%). Final „crispy”, in tente minerale, proapat si acid; postgust mediu in tente tonic-citrice de gref si ulterior de alune prajite.

 

Un vin Bun, foarte bine construit, unitar, consistent, proaspat si in acelasi timp fructat si cu vinozitate. La cei 15 lei pe care (parca) i-am dat pe el din acelasi Lidl, RPC-ul este unul Foarte Bun spre Excelent. A mers de minune la o dorada la cuptor in crusta de sare si ceva garnitura de verzitura (plus ceva servetele in fundal).

 

Una peste alta mosul are gusturi bune. Sau poate a avut acum la batranete o epifanie pentru ca a apucat timpul  in care vinul poate fi si bun si ieftin si mult.

 

Vinul strain, ca cel romanesc nu cred sa il apuc nici macar eu in parametrii respectivi…:) Cred ca acum imi dau seama de unde s-a nascut zicala asta care circula la noi cum ca „vinul trebuie sa fie mult, bun si ieftin (bine, gratis)”. Este cumva o antiteza la situatia de fapt cu care s-a confruntat atata timp consumatorul autohton. Si se confrunta inca…desi au inceput din ce in ce mai des sa apara “fisuri” in masca de aur a oenologiei autohtone.

In curand, daca marile lanturi de retail se vor tine de importuri, mi-e teama ca aceste fisuri se vor transforma in falii adanci…

 

Tags: Bordeaux, Chateau Darzac, Lidl, Vinuri Frantuzesti