Desi se apropie cu viteza sarbatorile de iarna, eu probabil mai am ceva pana sa fiu patruns de spiritul festiv.

Asa ca o sa discutam astazi despre o problem destul de spinoasa: Care este locul Romaniei pe scena mondiala a vinului? Sau cum ne place noua sa fim priviti in afara, „in context international”.

 

„The Basics”: Se stie ca la nivel mondial, lumea vinului se imparte in doua mari „filozofii”, nu neaparat antagonice ca binele si raul, dar cu siguranta diferite: Lumea Veche si Lumea Noua. Lumea Veche face vinuri plecand de la „terroir” si traditie locala dobandita pe parcursul generatiilor, Lumea Noua face vinuri pornind de la piata, de la ce vrea consumatorul. Pe scurt: primii pleaca de la traditie, ultimii de la marketing.

Ca sa va faceti o impresie generala mai exacta despre diferentele dintre “cele doua Lumi” am adaptat mai jos o paralela sugestiva prezentata de Melanie Wagner in cartea “Hello Wine”. Asadar:

 

	OLD WORLD (Lumea Veche)	NEW WORLD (Lumea Noua)
LOCALIZARE	In special Europa si bazinul Mediteranei (Franta, Italia, Germania, Spania, etc.)	Oriunde in alta parte (SUA, Australia, Chile, Africa de Sud, etc.)
REGULI	Legate de traditie, reglementare mai stricta din partea autoritatilor.	Foarte putine reguli si restrictii, mai multa libertate pentru inovare si experimentare.
ETICHETA	In general se specifica zona in care vinul a  fost produs si nu soiurile din care acesta provine. Provenienta si terroir-ul sunt puse pe primul loc.	Se trec pe eticheta soiul/soiurile de struguri din care vinul a fost obtinut.
STIL	Arome si senzatii gustative mai subtile, in general mai rafinate. Vinuri mai elegante, retinute, cu potential de invechire.	Mult mai direct si intens, culoare mai pronuntata, arome mai bombastice si fructate, vinuri pretabile in general consumului rapid.

 

Bine lucrurile nu sunt perfect delimitate: exista vinuri in stil Lumea Veche facute in tarile apartinand Lumii Noi (nu foarte multe), asa cum exista din ce in ce mai multe vinuri gen Lume Noua, facute pentru piata si consumatori, in zona Veche.

Dar haideti sa lasam deocamdata nuantele si delimitarile deoparte si uitandu-ne la tabelul de mai sus sa bifam unde este Romania:

 

1. Localizare: Da, suntem in Europa. Deci pur geografic am fi Lumea Veche.

  

2. Reguli: Avem reguli cam de Lumea Veche, la traditie stam insa foarte prost. Regulile si legislatia de la noi sunt in general preluate si adaptate dupa cele din afara si mai putin bazate pe traditie, experienta si informatii locale. Legile noastre nu sunt construite impreuna cu producatorii sau bazate pe istorie si cunoasterea terroir-ului. La noi, ca producator, poti sa iti tragi un soi “exotic” pe DOC fara probleme daca ai destula “putere de negociere. Iar experienta noastra de pe vremea comunismului e in “cantitate”, nu in calitate si “terroir”.

 

3. Etichetele noastre sunt de Lume Noua. De ce? In principal pentru ca nu suntem recunoscuti nici macar ca tara producatoare de vin, mai ales sa avem zone cu asemenea notorietate internationala (sau chiar locala) care sa permita etichetare in stil Bordeaux, Burgundy, Rioja sau Chianti.

 

4. Stil: majoritatea vinurilor de la noi sunt in stil Lumea Noua. Lipsiti de  experienta, traditie, cu vii de calitate plantate doar de cativa ani si in marea majoritate cu soiuri internationale, se pare ca aici ne-am condamnat singuri la un anumit stil de vin. Care nu prea are legatura cu Lumea Veche. Si nici nu are cum sa aiba mult timp de acum incolo. Chiar si producatorii cu “traditie” de pe la noi nu fac vin de mai mult de 10-20 de ani. Asta in termeni de Lumea Veche inseamna e o clipa efemera, un moment in timp…

 

Pe scurt, suntem undeva intre cele doua Lumi, fara o identiate clar definita si asumata. Asa cum am fost de nenumarate ori in istorie. Si de aici se pare ca unii vehiculeaza cu usurinta o idee nastrusnica si extrem de periculoasa. Aceea ca am fi  “Lumea Noua din Lumea Veche.”

 

Pozitionarea asta calduta, nici cu unii nici cu altii si intotdeauna la mijloc vine si din istoria noastra zbuciumata. Noi intotdeauna am fost intre imperii, cu toti si cu niciunii. Si cam intotdeauna am cazut prost. Si nici de data asta ma tem ca nu o sa ne mearga…

Chiar asa? Chiar vreti sa ne comparam cu Lumea Noua si sa transmitem consumatorului occidental care stie cu ce se “mananca” Lumea Noua chestia asta? Poate ca la noi, la intern, unde 99.9% dintre consumatori habar nu au ce inseamna Lumea Noua si nu au fost expusi la preturile si calitatea pe care aceasta o poate oferi, chestia asta merge. La extern, pe pietele dezvoltate, e sinucidere curata sa compari Romania cu Lumea Noua.

 

 

Noi nu avem constanta, consistenta si legislatia super-permisiva specifica acesteia. Chile, de exemplu,  are consistenta de invidiat chiar si de francezi. Chile este Raiul vitei de vie pe pamant. Asa cum specifica si suportul de curs al WSET, poate face cam orice stil de vin, din orice soi cunoscut, iar oenologul are deplina libertate in alegeri. Iar asta in mod constant, la costuri minime si preturi in consecinta, an, dupa an, dupa an…

 

Romania nu poate decat visa la asemenea conditii climaterice si asta in anii excelenti din punct de vedere viticol. “Marele” Dealul Mare, Bordeaux-ul Romaniei (o alta elucubratie autohtona lansata din foamea de bani si imagine a unora plus probabil lipsa de cunostinte) face vinuri deosebite doar in anii favorabili din punct de vedere climatic. Cam 2-3 pe deceniu. Si asta cu conditia ca oenologii sa nu isi bata joc de struguri cu baricuri si tehnici elucrubrante de vinificare. In rest, avem doar ani “de vinificator”, cand numai o mana de producatori cu experienta, traditie si vii cat de cat vechi reusesc sa faca vinuri palatabile.

 

Noi la ora actuala pe plan mondial suntem o struto-camila care inainteaza sovaind, fara o directie clara. Suntem in plina criza de identitate: nici noi nu stim ce suntem, dar vrem sa fim luati in serios.

Si asta nu are neaparat legatura cu vinurile in sine, cat cu faptul ca nu suntem in stare sa ne punem de acord intre noi pentru a transmite un mesaj clar si unitar in afara.  Suntem niste balbaiti care o dam in balbaiala de fiecare data cand ne intreaba cineva din strainatate sa ii spunem, in cateva cuvinte, cu ce este asa deosebit vinul romanesc fata de altele.

 

Deci, va intreb: Unde se pozitioneaza pana la urma Romania fata cele doua Lumi ale vinului?

Depinde cine intreaba, sefu’…

 

Tags: Dealu Mare, Lumea Noua, Lumea Veche, New World, Old World, Romania, Vin romanesc

 

Nu am mai vorbit de multisor de ceva bule si cum se apropie sarbatorile m-am gandit sa va povestesc de o sampanie degustata in urma cu ceva timp pe care nu am avut insa timp sa v-o prezint.

Provine de la o casa controlata de aceeasi proprietari ca mult mai titrata Loius Roederer si care produce in jur de 2 mil. de sticle pe an. Respectiv Deutz. Este asamblata in procente egale din cele trei soiuri de struguri clasice in Champagne: Chardonnay, Pinot Noir si Pinot Meunier. Asta inseamna ca are doua treimi “struguri rosii” in componenta ceea ce o face cumva speciala, destul de rar intalnindu-se o proportia atat de ridicata prin asamblajele din Champagne. Iar asta se vede si in gust:

 

 Aspect (Culoare): Galben intens, cu un perlaj generos, bogat, consistent chiar agresiv vizual.

 

Nas: Elegant, cu impresii de briose vanilate si biscuiti cu unt. Aspecte usor florale si suprinzator de fructate cu note de fruct copt (mere, pere chiar o urma de fruct rosu in fundal) destul de intense pentru o sampanie. Tuse lactice, usor drojdioase completeaza un ansamblu complex, dar in acelasi timp prezent.

 

Gust: Atac proaspat, cu o spuma catifelata si o aciditate taioasa asociata unor impresii dulci. Aceeasi fructuozitate si vinozitate din nas este dublata in mod fericit si pe palatin. Fructul copt domina evolutia cu un corp evident, in tandem cu aciditatea electrica, care il echilibreaza perfect. Nu este o sampanie lejera, diafana, cat mai degraba una plina si prezenta, pastrandu-si insa eleganta. Finalul este crocant, dominat de aciditate si urmat de un postgust lung care evolueaza de la impresii de tarta cu fructe la biscuiti vanilati si popcorn cu unt.

 

O sampanie Foarte Buna, (pentru o NV chiar excelenta) diferita de marea masa de Moet sau Mumm care domina si formeaza gusturile pietei la ora actuala. Un stil mai plin, mai mult de gastronomie decat de aperitiv, vazandu-se “dominatia” strugurilor rosii peste Chardonnay. Eu cu siguranta o prefer celor doua de mai sus si pentru cei care vor ceva diferit le-o recomand cu caldura.

 

P.S. Site-ul producatorului mi s-a parut unul dintre cele mai “curate” si bine realizate din cate am colindat pana acum…o placere de frunzarit si un exemplu de urmat!

 

 

Tags: Brut Classic, Champagne, Deutz, Franta, Sampanie

 

O sa prezint astazi cateva dintre vinurile frantuzesti pe care le-am degustat in cadrul formarii WSET la care am participat luna trecuta. Sistemul de abordare a cursului era destul de simplu: se prezenta zona, particularitatile acesteia, soiurile de struguri,  stilurile de vinificare si apoi treceam prin cateva vinuri ca sa ne facem o idee concreta despre cele discutate.

Bineinteles adesea apareau discutii referitoare la stiluri, preturi si RPC-uri, dar pana la urma am scos-o la capat.

Pozele cu vinurile frantuzesti incercate le-am pus deja pe Facebook, acum o sa va povestesc despre cateva care „mi-au sarit in ochi”. La figurat. Asadar:

 

Henri Clerc Puligny Montrachet Vieilles Vines 2009 Incep cu el pentru ca este vinul care mi-a placut cel mai mult dintre toate cele fratuzesti. Paradoxal, pentru ca  nu sunt un fan al chardonnay-urilor baricate. Dar se pare ca nu am incercat vinurile potrivite..:). Nas complex, care integrreaza perfect lemnul (cu tuse  de nuca, usor afumat-picante, vanilie si de unt) cu notele de fructe coapte (caise, piersici), zemoase. Plus o tusa minerala care intriga. Evolutie superb echilibrata pe palatin, cu o aciditate proaspata, prezenta, balansata perfect de un corp onctuos si de note fructate, pure. Final de vin rosu, lung, proaspat, complex si evolutiv. Excelent. Este cel mai bun Chardonnay baricat pe care l-am baut pana acum si cu siguranta chestii de genul m-ar putea converti la stilul respectiv oricand. Pret: 25 €. Merita si ultimul euro.

 

Pommard 2011 Domaine Cyrot-Buthiau. Well…un Pinot Noir in stil “burgundy”, cu o culoare de cireasa coapta, straveziu si un nas de fruct rosu proaspat, curat, cu ceva influente de baric si o tusa ierboasa, de frunze uscate. Evolutie fina, supla si lejera pe palatin, cu o structura de tanini subtili, prezenta, dar in acelasi timp parca iluzorie. Fruct proaspat, bine exprimat si bineinteles o aciditate nervoasa si savuroasa. Fara nici o legatura cu ce avem pe la noi. De fapt incomparabil. Nu neaparat ca nivel de calitate, cat mai ales ca stil si puritate. Foarte Bun spre Excelent.

 

Riesling Grand Cru Vorbourg Domaine de L’Ecole 2009 unul dintre vinurile care m-a surprins extrem de placut. Nu stiu de ce aveam prejudecati fata de Alsace. Probabil datorita Gewurztraminer-ului pe care il vinifica de obicei intr-un stil mai greu cu care eu nu prea ma impac. Asa ca priveam vinul de fata cu suspiciune. M-a intampinat o culoare galbena, in tente aurii si un nas de petrol si kerosen cum rar mi-a fost dat sa miros la un Riesling. Alaturi de notele de citrice, lime si “stone fruits” combinatia era superba. Pe palatin prezinta o coloana de aciditate prezenta care “taie” prin senzatiile usor dulcege si de fruct copt (caisa). Corp prezent, dar trimis in planul doi de aciditate si un final mineral si puternic. Foarte Bun. Ma bucur ca l-am intalnit si cred ca o sa incerc mai des Riesling-uri de Alsace. Mai ales ca cel de fata era vreo 12 €.  Si chiar e facut la un liceu …

 

Paul Buisse La Grille Vouvray 2011 un stil cu care nu ma mai intalnisem si eram chiar curios. Este un Chenin Blanc mai special, cu un nas de gutuie coapta si tente dulci, de strugure, miere si o tusa de “dulap vechi haine de la bunica” care ii dadea o complexitate extrem de atragatoare. Pe palatin se remarca in primul rand restul de zahar (in stilul Vouvray) echilibrat de o aciditate ridicata, un corp mediu si note citric-dulcege, de mar acrisor si caisa usor verde. Usor taninos pe final si cu o structura interesanta. Parea un fel de Risling pe steroizi. Foarte Bun. Dar surpriza mare a venit la sfarsit cand am aflat cu totii cat costa: 8 €. Superb RPC! Mai ales pentru un „winegeek”…Pacat ca Vouvray-urile se gasesc destul de greu chiar si prin online-ul de afara.

 

Dintre Bordeaux-uri a stralucit Margaux-ul. Chateau Labegorce 2011, cu eleganta feminina si finetea care ascund cu dibacie in spate puterea Cabernet-ului de Left Bank, s-a ridicat peste Merlot-ul din Saint Emilion. Desi ultimul era rezultatul unui vintage mai bun. (Chateau Lagrange de Lescure 2010). Nas cu fruct negru pur scos in evidenta de notele neagresive de baric (menta, ciuperci, ciocolata neagra). Pe palatin e suplu, catifelat, echilibrat, extrem de abordabil inca de pe acum. Si s-a pastrat la fel pe parcursul a doua zile cat l-am tot incercat seara la hotel…Excelent! Pret. 20 €. Pune in dificultate majoritatea vinurilor din acelasi interval de pret de la noi. Si apropo, francezii de la curs au zis ca e cam scump…:)

 

Nu plecam din Bordeaux pana nu va povestesc si de Sauternes-ul pe care l-am avut spre degustare. Este un 2 eme Grand Cru Classe si este din Barsac: Chateau Suau 2010. Nas foarte fresh, citric si cu tente clasice coaja de portocala si ceva fructe confiate. Evolutie pe palatin proaspata, echilibrata, cu o aciditate superba, fara urma de greutate si zahar in exces. Final proaspat cu o aciditate „crispy”. Pret 15 €. E pomana fara lumanare la banii astia. Foarte Bun!! Ca si can-can in 2013, in timpul recoltei, hotii i-au calcat pe cei de la Chateau Suau. Hotii de struguri. Intr-o noapte acestia au furat (cules) 10% din recolta castelului, taind perfect ciorchinii, ceea ce indica faptul ca strugurii au fost furati pentru a fi vinificati…Asta da cules nocturn,; probabil ca vroiau sa pastreze  aciditatea la maxim…

 

A mai fost un Chablis Premier Cru Montmais Closerie des Alisiers 2012 in stilul clasic, acid, taios, cu mere verzi si aspecte citrice plus clasicele note de praf de pusca si minerale pe final. Plus ca fiind un Premier Cru avea indeajuns fruct si concentrare pe palatin cat sa echilibreze aciditatea electrica. Inca tanar, inchis si crud. Pret 12 €. Foarte Bun. Raman un fan declarat al stilului, desi Burgundy-ul de mai sus chiar m-a dat pe spate de data asta. De la Chablis cam stiam la ce sa ma astept si cel de fata nu m-a dezamagit.

 

Cam astea au fost vinurile care mi-au placut in mod deosebit. Nu ca restul ar fi avut probleme sau ar fi fost slabe: toate au fost bune si corecte. Doar ca cele de mai sus au iesit in evidenta, conform gusturilor mele. Ca o observatie interesanta, dintre cele din Sud, Chapoutier Cotes du Rhone Villages 2011 a fost declarat de catre toti cel mai reusit. La 9 € vinul respectiv are un RPC impresionant.

 

In final ce sa va spun? Ca sunt la fel de indragostit de vinul frantuzesc ca si inainte sa ma duc la cursul WSET? Chiar mai indragostit. Rar vezi o asa varietate de stiluri si cel mai important, toate vinuri cu personalitate, pline de caracter.

 

Asta nu inseamna bineinteles ca nu se produc vinuri interesante si in alte parti. Din contra…seria surprizelor nu s-a oprit aici. Dar mai mult despre ele in postarile viitoare…:)

   

Tags: Franta, vin, Vinuri Frantuzesti, WSET