Scriu prezentul articol in urma deschiderii oficiale in Romania a “sezonului” la chinezi. Eveniment marcat cu ocazia celebrei vizite a premierului Chinei de saptamanile trecute de la Bucuresti.

Credit @www.caleaeuropeana.ro

In momentul de fata daca esti cetatean chinez sau daca aduci cumva vag la fizionomie cu ceva asiatic, o sa ai  o mare problema daca iti trazneste prin cap sa participi la vreun targ de vin de pe la noi. Pentru ca nu o sa mai prididesti sa refuzi invitatiile la standuri si asalturile participantilor.

Bine, nu numai la Goodwine. Si pe la Prowein era cam la fel, chinezii erau staruri. Pe scurt, de cand cu  isteria asta despre China care poate consuma tot vinul din lume indiferent de pret si calitate (un fel de Mos Craciun asiatic) s-a declansat in industria vinului un fel de vanatoare de chinezi, pe toate planurile si cu toate mijloacele.

Orice chinez a devenit la ora actuala pentru producatorul roman incoltit de competitia de pe continent, o tinta valabila, ceva aspirational, un ideal perfect. Cam ce este un fotbalist cu BMW (care sta in garsoniera inchiriata) pentru pipita din club. Iar rationamentul este simplu si cumva asemanator: “Fata daca e chinez asta sigur are bani si poate ne lipim si noi de ceva, sa vindem ceva acolo….”  Si daca nu ia nimic, macar sa ii tragem o poza cu sticla noastra in brate. Ultima fitza in materie de promovare a vinului autohton asta este: “poza cu chinezu’ ”. E la fel cum erau pe vremuri pozele cu maimuta la Mamaia sau cu ursul la Caciulata, in fata la Izvorul 13.

Isteria aceasta este si consecinta disperarii unora de pe la noi care incet-incet constientizeaza ca nu e asa usor sa vinzi vin. Chiar si in Romania. Si in lipsa de activitati creatoare de valoare si branding  (cum ar fi etichete normale, comunicare corecta, vinuri la preturi decente, etc.) au facut o noua pasiune in a vana chinezi prin piata. Adevarul ca e si mult mai simplu sa harponezi chinezu’ decat sa iti bati capul cu toate cele de mai sus. Plus ca nu stiu sa lege doua boabe in chineza, dar probabil sunt ferm convinsi ca infratirea dintre popoare poate elimina cu succes si barierele lingvistice.

De altfel intodeauna mi-a placut viziunea tipic romaneasca despre chinez: “E prost, habar nu are ce e ala vin si il faci usor.” Bine si despre consumatorul roman au ai nostri cam aceeasi impresie. Dar chinezul pare “Muflonul Perfect”. Iar chinezul joaca teatru perfect…

Sa ajungi sa vinzi macar si o singura sticla in China sau unui chinez, e fudulie maxima la noi in tara.  Poti declara semidoct ca director de vanzari sau proprietar de crama: “Dom’le noi facem export in China dom’le, piata chineza apreciaza vinul nostru romanesc, etc…etc…” Bine nu ne spune nimeni la ce preturi fac exportul ala si sub ce branduri se duce vinul lor acolo. China este pentru ei un fel de “cutie neagra” in care stii ce bagi, dar nu stii ce iese. Si oricum nu te intereseaza pe tine detaliile astea cu “feedback &stuff”. Atata timp cat functioneaza si vine banutul, e de bine…

Credit @www.theguardian.com

Putini sunt cei care constientizeaza lipsa sau pierderea identitatii de brand, de tara, care este cruciala pentru  a vinde vin. Oriunde, dar mai ales in China. Fara ea vinul este doar o alta bautura.  Daca ai iesit din piata locala, chiar si pentru un sezon, practic notorietatea ta ca producator scade dramatic, iar consumatorii vinurilor tale trec rapid in barca altora. Mai ales la ce concurenta e acum in piata, o data cu aparitia noilor crame si a intrarii pe rod a plantatiilor din fonduri UE, “vulturii” de abia asteapta…

 Iar in China nu cred ca are vreun producator roman vreo aspiratie ca isi poate construi un brand propriu. Nici daca s-ar uni toti, nu ar avea resursele financiare necesare. Nici macar Romania nu are imagine de tara producatoare de vin pe piata chineza. Chestie dealtfel vitala pentru piata respectiva, unde consumatorul habar nu are de vin si stie doar ca vine din Franta. Cand o sa vad prima eticheta romaneasca falsifica de catre chinezi, atunci inseamna ca am ajuns sa contam. Pana atunci insa pentru un producator roman, export masiv in China egal adio brand si piata interna.

In plus noi abordam piata chineza (ca de altfel orice piata internationala) in mod punctual. Adica fiecare producator e pe cont propriu si are grija ca nu cumva altul sa afle ce face el, ca ii fura “pontul”. Pentru ca la noi lozinca zilei este “In dezbinare sta puterea”. Cand ne regasim in fata unor eforturi concertate de tara sau asociatii de productori din alte tari sau regiuni viticole avem sanse zero sa ramanem in orice piata. De fapt ramanem…cu buza umflata…

Apoi mai e problema cu partidul si politica economica a Chinei. Daca la un moment dat Partidul se gandeste ca are vreun diferend comercial cu Europa si ar fi bine sa mai inchida robinetul la importurile de vinuri europene ramanem cu ochii in soare si suferim alaturi de fratii din vest.

Pe scurt, impinsi de nevoia de cash si de lipsa de comptetitivitate la intern sau pe pietele mature, pentru ai nostri “la chinezi” e ca la amanet, la Muntele de Pietate. Nu mai ai bani sa platesti salariatii si creditele la banca? Bun..te uiti ce ai prin crama, suni chinezul, te intelegi la pret (ca oricum calitatea e pe planul doi la ei) si a doua zi pui totul pe vapor. Ai luat banutul, ai platit “intretinerea” si ti-ai mai castigat cateva luni de liniste. Chit ca in mod constient te excluzi din piata autohtona. Dar ce conteaza, oricum romanii sunt obisnuiti sa traiasca de pe o zi pe alta.

Asa ca mare atentie: capcana chinezeasca exista si spre deosebire de majoritatea lucrurilor care ne vin din estul indepartat, chiar functioneaza.

Si nu pentru ca e facuta de marele popor chinez, ci pentru ca e actionata de lipsitul de viziune popor roman.

Tags: China, Romania, vin, Vin romanesc

Astazi va prezint ultima parte a interviului dlui Gabriel Roceanu, cu informatii interesante despre branding, site-ul cramei si o curiozitate personala privind situatia financiara a producatorului respectiv. Asadar:

7.   Ati dezvoltat pe langa gama La Cetate si La Cetate Miracol. Care este diferenta dintre cele doua etichete? Nu credeti ca se creaza o confuzie pentru consumatori?

• La Cetate “Miracol” a fost dezvolatat din nevoia si la cerinta canalului HORECA, care, cu ceva ani in urma, solicita insistent vinul de tipul La Cetate, dar cu o prezentare destinata exclusiv restaurantelor. Atunci, am decis sa investim in noul produs “La Cetate Miracol”, avand o noua eticheta si nou packaging. Am investit si in spatiul de maturare al vinului in sticla, timpul de pastrare inainte de livrare pentru “Miracol” fiind cu 3-4 luni mai lung decat La Cetate clasic.
•  Din punctul de vedere al conceptului identitar tema a fost de pastrare a formei recognoscibile a etichetei de La Cetate, dar apropierea si integrarea in gama Olteniei Profunde. Tocmai de aceea au fost inlocuite elemente de grafica cu unele reper: in locul LC baroc din partea de sus a fost aleasa o cetate desenata liniar in nota de perspectiva inversa, bizantina. Au aparut si “stapanii cetatii”, o familie de nobili, desenati in acelasi spirit si un simbol ce avea sa fie schimbat la fiecare eticheta, asezat in partea de jos a imaginii.
• Intr-adevar, piata s-a miscat foarte dinamic in ultimii ani, si am ajuns in situatia ca “La Cetate Miracol”  sa fie insistent  solicitata si de catre retail-eri, pentru rafturile destinate produselor de nisa. Firesc, atunci s-a creat o mica confuzie care, mai persista oarecum si astazi pana la reconfigurarea listei de vinuri plasate in IKA.
•  Simultan, multi dintre clientii Horeca au realizat ca este un mare avantaj sa aiba in lista de vinuri, etichete identice cu cele de raft, pentru ca, pana la urma, clientul cumpara in prima instanta eticheta pe care o recunoaste fara efort, iar daca este si un vin care il satisfice, atunci intelege si accepta diferenta de pret dintre raft retail si meniu restaurant. Concluzia este ca actualmente, sesizam o atenuare a cerintelor pentru vinuri “exclusiv Horeca”. Discutiile pro si contra sunt lungi si complexe pe acest subiect.
• Dar in sine acest exercitiu identitar cu gama La Cetate a fost o poveste cu multe invataminte pozitive.

 8. Sunteti una dintre putinele crame din Romania care nu are o descriere a vinurilor si informatii despre crama si vie pe site-ul propriu. Este o alegere deliberata si daca da, de ce ati luat-o?

• Web-site-ul este construit in acest mod din anul 2007 si la vremea respectiva am avut motive intemeiate sa aiba aceasta structura. Aspectul asa-zis “commercial” al majoritatii site-urilor nu reprezinta un model pentru Crama Oprisor. Alegerea a fost una gandita, pentru un anumit moment de reprezentare a imaginii Cramei Oprisor. Ne-am asumat o prezentare tip poveste a portofoliului nostru, lipsita in general de ternele boabe de strugure si multiprezentele frunze si butuci stilizati. Nu ne-am oprit nici la asocierile tip: rata cu pene colorate coapta la foc mic cu rose nobil….. Am lasat publicul, la acel moment sa aiba o surpiza, sa se bucure de idee, de ansamblu, lasand in mod voit datele mai tehnice in plan secund. Ne dorim sa transmitem, in primul rand, valorile reale ale oamenilor, locului si traditiilor care caracterizeaza Crama Oprisor. Vrem sa comunicam publicului ca vinul nostru are valoare nu numai ca materie, dar si ca spirit, contine o doza importanta de pasiune, istorie, si exprima puternic autenticitatea si originea de provenienta.
• In acest moment suntem in proces de proiectare a noului web-site, pe un alt nivel de reprezentare a informatiei, avand in vedere si unele editii limitate care sunt acum sold-out, dar ele sunt inca prezente pe site. Si aici am ales varianta de a merge din treapta in treapta, punand fiecare element la locul si timp

 9. Cum stabiliti perioada optima de lansare a vinurilor pe piata? Tineti in primul rand cont de maturitatea vinului sau de nevoile de cash ale firmei?

• Permanent si consecvent, Crama Oprisor decide momentul lansarii in piata atunci cand vinul este optim din punct de vedere organoleptic si stabil fizico-chimic.
•  Sub nici o forma nu trimitem din crama spre piata, vinuri care sunt sub exigentele noastre, numai din nevoia de cash. Sunt multe exemple in care am avut situatia de “out-of-stock”, si atunci, chiar daca am avut probleme logistice serioase in relatia cu anumiti clienti, nici atunci nu am facut rabat de la standardele noastre de calitate.

 10. Din datele de la Ministerul Finantelor rezulta ca ati incheiat ultimii ani pe pierdere in vreme ce majoritatea producatorilor din piata au inregistrat profit. Care sunt cauzele care au determinat aceasta situatie?

•  Crama Oprisor nu a ajuns inca sa inregistreze profit, datorita capitalului foarte mare investit incepand cu anul 2000. Crama Oprisor a inceput procesul de “reconversie-restructurare” a vechilor plantatii, incepand cu anul 1999, atunci cand NU existau fonduri Europene sau Guvernamentale de sustinere a acestui tip de investitie. De asemenea, Crama Oprisor a investit, la fel, din resurse proprii, in retehnologizarea fluxului tehnologic, cu mult inainte sa poata accesa fonduri europene. Aici, pot reveni reveni la intrebarea dvs despre actionarul Reh Kendermann GmbH, care priveste “Crama Oprisor” ca o investitie pe termen lung.
• Costurile de capital, impreuna cu cheltuielile operationale din Ferma si Crama destinate mentinerii permanente a standardelor de calitate, incarca natural tabloul financiar al companiei.
•  Avem constant preocuparea de optimizare a costurilor de productie, dar fara a influenta negativ calitatea, astfel incat bilantul sa devina la un moment dat pozitiv.

Tags: Crama Oprisor, Gabriel Roceanu, Interviu

Dupa cum probabil ca ati aflat deja, Lidl a innoit gama de vinuri straine de prin portofoliu si drept urmare de vreo doua zile vuieste online-ul si Facebook-ul de review-uri.

Asa ca, pentru a-mi aduce si eu contributia la tezaurul national de cunostinte folclorice  in domeniul vinului, o sa va povestesc astazi despre un vin portughez din amintitul supermarket.

In primul rand, de ce l-am luat? Nu, nu pentru a dispera comerciantii si producatorii romani cu exemple de „Asa da” (bine si de asta…:) ) ci pentru ca sunt un fan declarat al vinurilor portugheze. De ce? Pentru ca au unele dintre cele mai bune RPC-uri din lume la ora actuala putandu-se lupta de la egal la egal cu Lumea Noua. Fapt confirmat si la cursurile WSET (o sa revin pe tema asta). In plus fata de exemplarele din Lumea Noua au si personalitate, ceea ce rar gasesti la ora actuala prin piata, unde majoritatea creatiilor (autohtone si straine) sunt facute dupa “tipar”, la „mass production.”

Apoi, revenind la vinul de fata, adica Sao Domingos Reserva 2010  curiozitatea mi-a fost declansata si de zona din care provine, respectiv Bairrada DO unde se cultiva un soi de strugure foarte capricios si ciudat, pe numele lui Baga. Bine, vinul este un IG Beira Atlantico (care include si DO Bairrada) si are doar o parte Baga, asamblat cu Touriga Nacional, Tinta Roriz (Tempranillo) si Merlot. Mai multe despre vinurile portugheze si zona in cauza puteti citi aici si aici.

Cum pana acum nu incercasem nimic obtinut din acest soi, de cum l-am vazut pe raft l-am inhatat, mai ales ca nu mi-a dat nici bugetul de sarbatori peste cap la cei 15 lei pe care i-am platit pe el. Despre vin:

Aspect (Culoare): Rubiniu deschis, de cireasa coapta, semitransparent si cu accente tinere, usor purpurii

Nas: intensitate medie, cu fruct negru si rosu (cirese, visine, coacaze, mure) proaspet si focusat, adaugat unor impresii florale, de violete si tuberoze plus ceva note verzi, ierboase, brusturoase, ca de urzici proaspat zdrobite. V-am facut pofta? Baricul sta cumintel in spate, cu aspecte de vanilie, condiment (piper) si tente usor afumate. Desi nu debordeaza de complexitate, un nas direct, proaspat, usor rustic si iesit din cotidianul fructului gemos.

Gust: atac vioi, lejer, condimentat inca din debut si o evolutie cu un corp mediu insotita de tanini prezenti, chiar fermi. Aciditatea ridicata asociata cu mult fruct proaspat ii imprima un caracter vinos, savuros. Taninii il insotesc pe tot parcursul evolutiei  creand o iluzie de structura interesanta la acest nivel de pret. De fapt asta da Baga, ca soi: vinuri acide si cu tanin cat cuprinde. Rotunjit cu putin Merlot, aromatizat cu ceva Tempranillo si „fortificat” cu Touriga Nacional rezulta un vin cu personalitate, savuros si extrem de baubil. Final scurt spre mediu, condimentat, picant si cu aceeasi prospetime a fructului. Sa il beti pe la un 18 grade asa, nu mai jos ca altfel ies taninii si aciditatea in fata.

Un vin Bun, placut, fara pretentii de opera de arta, dar care livreaza placere si personalitate in acelasi timp. RPC Foarte Bun (chiar spre Excelent pentru un „winegeek” ca mine) la cei 15 lei.

Ahhh, si cireasa de pe tort (sau bomboana de pe coliva, depinde de perspectiva) va mai spun ca are si medalie de Argint la Decanter 2013, in Marea Britanie costand vreo 7 lire.

Si acum un pic de „offtopic la subiect”:

Celor care ne acuza ca laudam prea mult vinurile din Lidl le transmit ca nu este nimic intentionat. Nu am ajuns sa beau vin ca sa ma razbun pe cineva si cu atata mai putin pe concetatenii mei…:)

Suntem doar niste consumatori cu venituri medii care nu isi permit sa plateasca in mod constant 45-50 lei (sau chiar mai mult) pe o sticla de vin autohton corect.  In consecinta, cautam  ca orice om normal si rational, care munceste pentru banii lui,  sa obtinem calitate maxima din pretul pe care il platim pe o sticla de vin. Ca s-a nimerit ca vinurile importate de  Lidl (da, da, stim, probabil retururi, stocuri nevadute, etc. dar asta e cu atat mai tragic),  sa se potriveasca profilului de mai sus, asta este.

Apropo daca va uitati cu atentie la poza de mai sus o sa vedeti ca eticheta aia mica si neagra e scrisa in romana (chit ca e scrisa prost, pentru ca vinul de fata nu are DO(C), dar daca ii reclama careva ma ocup “personal” de el), semn ca lucrurile nu mai stau tocmai la mana hazardului si oamenii cu importurile se organizeaza. Cu siguranta vor fi din ce in ce mai multe lanturi de magazine care o sa se trezeasca sa faca miscari de genul asta, daca vad ca piata merge.

Apropo, am observat ca cei de la Lidl nici macar nu se mai obosesc sa faca lansari pompoase cum au facut prima data cand au adus vinurile frantuzesti. Probabil si-au dat seama ca nu are rost; vinurile oricum se cumpara si fara sa le promovezi. Se autopromoveaza. In plus am vazut ca au bagat si o cutie cu trei vinuri frantuzesti premiate la pretul de aprox. 70 de lei. Cu cutie de lemn cu tot, cum ii place romanului. Cam cat e la noi o sticla de „premium” mediu sa zicem..:D

Ahhh…si inca o chestie funny: am asistat zilele trecute la o scena in amintitul magazin pe care nu credeam sa o vad vreodata si care efectiv m-a lasat masca: un pensionar clasic de pe la noi, cu sacosa trainica de textil, pufoaica din Dragonul Rosu, vata in urechi si palarie “old school” in cap, o tragea muncitoreste la raspundere pe duduia de la casa pentru ca nu mai gasise, tineti-va bine: Darzac dom’le. Unde e Darzacu’ si cand mai aduc?

 Si conita dadea din colt in colt, ca stiti, ca sa vedem, ce ne trimite Bucurestiul, ca e cerere, ca s-au terminat repede, poate luati altul, etc. Raspunsul a venit sub forma unei solutii clasice si care evident scapa capitalistilor de la Lidl: “Sa dea dom’le cate putin la fiecare, sa se ajunga la toata lumea!” Efectiv ma uitam ca la “Gala desenului animat” pe vremea lui Ceausescu, duminica de la ora 13 si nu imi venea sa cred.

In concluzie: Eppur si muove!…. si in curand mi-e ca o sa ajungem la „Alea iacta est!”

Tags: Lidl, Portugalia, Sao Domingos, Vinuri