In weekend am avut o mica reuniune de “lucru” cu Ciprian si Ionut in care am trecut in revista cateva vinuri, mai vechi si mai noi. Dupa ce am umplut in mod regulamentar Facebook-ul de poze, in urmatoarele saptamani o sa va povestesc in linii mari de fiecare vin parte.

 

Astazi profit de ocazie, pentru ca tocmai bausem acum vreo cateva saptamani un Amaury 2011 si nu stiam cum sa il introduc in playlist. Asa ca o sa facem un “now and then”. Adica acum si atunci. Sau “peste 8 ani’, cum vreti sa ii ziceti…

 

“Atunci” inseamna anul 2005. Vinul l-am gasit ratacit intr-un magazin de cartier, pe un raft prafuit si l-am achizitonat cu inima indoita fata de ce s-ar mai fi putut afla in sticla dupa cei 8 ani petrecuti prin retailul romanesc.

In plus, la verticala de Amaury din toamna, exemplarul de fata nu a stralucit, fiind destul de inchis si clar eclipsat de fratele lui din 2006 (100% Sauvignon Blanc). Cel de fata este tot un varietal pur, dar de data asta de Riesling. Nu stiu de care, italian sau de Rin ca nu se specifica. Fiind Dealul Mare si 2005, presupun ca italian. Cel de Rin a intrat de prin 2011 in scena “Amaury”, din ce stiu.

Asadar, fara prea mari asteptari am purces la desfacerea sticlei. Adevarul este ca la cei 37 de lei cat am dat de el (pret ramas probabil in contabilitate din 2005) nu era un loz foarte costisitor, tinand cont si de pedigree-ul producatorului. Din categoria: stiati ca SERVE este primul producator de vinuri albe premium in Dealul Mare? Amaury cel putin se face inca de prin 2002. Asadar:

 

Cuvee Amaury 2005 (13% alcool, Riesling)

 

Aspect (culoare): Un auriu perfect, de para parguita, clar si stralucitor

 

Nas: initial inchis, cu arome de fruct supracopt, caise si persici confiate si tente usor afumate. Lasat la aerat fructul se invigoreaza, deschizandu-se in senzatii citrice, usor picante si  de coaja de portocala uscata.

 

Gust: Aceeasi poveste ca si nasul. Initial inchis, liniar, usor plat si cald pe final, dupa aerare schimba brusc portativul, evoluand in note citrice, chiar proaspete pentru varsta lui. Finalul cel putin clar nu arata deloc cati ani are, tonurile citric-amarui fiind suprizantor de vioaie. Posgust mediu, care adauga la senzatiile de mai sus tuse prietenoase, de miere si ceara. Clar arata mai bine decat cel de la verticala, care a parut inchis si fara vlaga in seara respectiva.  Sau probabil nu i-am acordat destula atentie/timp.

 

Cuvee Amaury 2011 (13.5% alcool, Sauvignon Blanc si Riesling de Rin)

 

Aspect (Culoare): tanar, cu nuante de un galben pai care bat in tente verzui

 

Nas: Initial inchis si mut, se deschide destul de greu in note ierboase, parfumate, florale si impresii de baric, lactice, untoase pentru ca apoi sa dezlege o avanlansa de fructe pure ce aduc aminte de mere, pere, piersici, caise si gutui coapte. Tusele usor afumate, vanilate si minerale din fundal intregesc imaginea unui nas complex, elegant, fin si evolutiv.

 

Gust: Pe palatin dezvolta o evolutie diafana, cu o aciditate a sauvignon blanc-ului care echilibreaza perfect alcoolul, baricul si corpul. Impresiile din nas se perinda si pe palatin, de la intensele note fructate la aportul elegant al lemnului, totul pe fondul unei senzatii de lipsa de greutate, dar cu o structura de invidiat. Final in note proaspete, citrice, urmat de un posgust evolutiv in tuse de baric, usor afumat-minerale, de cremene.

 

Dupa ce l-am baut de vreo trei ori la intervale de timp diferite, pot spune ca mi se pare cel mai reusit Amaury din ultimii ani. Un vin Foarte Bun, care se apropie de bariera de 90 de puncte,  cu un potential consistent de invechire.  Plus un RPC corect pentru ceea ce ofera.

  

In concluzie, avem de-a face cu doua realizari in sine, primul vin impresionand prin vivacitatea pe care inca o manifesta la 8 ani de la conceptie, in pofida vicisitudinilor sortii si celalalt prin finetea si eleganta constructiei.

 

P.S. Pentru amatorii (sau profesionistii) care isi dau coate descoperind apa calda, le spun direct, ca sa ii scutesc sa isi raceasca gura de pomana si sa isi oboseasca neuronii pe viitor: Da, SERVE este unul dintre producatorii romani al caror fan declarat sunt.

Pentru ca au bun simt, fac vinuri bune si nu se bat cu pumnul in piept pentru asta.  Combinatie destul de rara pe la noi. Puteti chiar sa ma citati…

 

Tags: 2005, 2011, Cuvee, Cuvee Amaury, SERVE, Terra Romana

 

Astazi o sa va povestesc pe scurt despre noua gama a producatorului moldav, de curand lansata  in cotidianul vinului autohton.

Pozitionata sub vinurile “clasice”, obtinute din varietaluri plus Cuvee Visan. Avem de a face cu trei vinuri, toate cupaje de trei soiuri, in proportii diferite insa. Cele trei soiuri sunt deja consacrate la Gramma: Feteasca Regala, Feteasca Alba si Aligote-ul. Doar ca proportiile de combinare ale acestora au dat nastere la trei stiluri de vin diferite. Care s-au vrut probabil sa fie in ton cu “brandingul” sticlelor. In treacat fie spus, acesta e foarte “curat” si inspirat. Bine, plus textele “zglobii” de pe contraeticheta cu care cei din Moldova ne-au obisnuit deja.

 

Vinurile pe care le-am primit din partea producatorului se numesc Liric, Dramatic si Epic, ultimul demisec, celelalte doua seci. Acum in functie de cat liric, epic sau dramatic se considera fiecare, va relationa in consecinta cu fiecare sticla. Mai mult ca sigur veti fi mai severi cu genul preferat si implicit cu vinul din spatele etichetei respective. Cel putin mie asa mi s-a intamplat. Dar sa vedem despre ce este vorba:

 

Liric: Vizual se prezinta in tente galben deschise, curat, cu evidente reflexii verzui Nas integrat, chiar elegant, cu impresii usoare de drojdii, briose. Aspecte verzi, proaspete si nuante usor de citrice dulci (portocale, mandarine). Impresii  usor lactice si minerale in fundal.

Atac usor rotunjit cu aciditate corecta, integrata si evolutie liniara, bine echilibrata. Notele gustative sunt vioaie, cu fructe necoapte si o puritate pe alocuri surprinzatoare. Finalul aduce in mod fericit o aciditate in crestere, fara a fi insa deranjanta si un postgust mineral, crocant care lasa o tusa de prospetime pe palatin. Remanenta scurta spre medie, amintind de nuante citrice si fructe dulci-acrisoare. Un vin Bun, zglobiu, verde, care ii va satisface pe cei ce prefera prospetimea, aciditatea si notele mineral-citrice.

 

Dramatic: Galben pai, clasicele reflexii verzui. Olfactiv aduce aminte de arome florale, intens parfumate (zambile, tuberose), initial cu ceva aspecte drojdioase si de doaga care se imprastie rapid la o aerare scurta. Adieri de fructe coapte (caise, piersici, pere) si o tusa de mineralitate completeaza tabloul. Care tablou lasa in ansamblu o impresie care tine de clasica guma Turbo din tinerete.

Gustativ debuteaza cu un atac rotund si o senzatie de corpolenta care se pastreaza si in evolutie, cu o usoara impresie de deficit de aciditate. Aceleasi note de fructe coapte si senzatii dulcege din nas.  Finalul ridica destul de brusc nivelul aciditatii, aceasta parand usor dura si imprimand aspecte amarui-tonice in postgustul scurt si citric, alaturi de impresii minerale, de cremene.

Un vin Acceptabil, cam prea putina actiune pe parcurs si multa drama pe final pentru gustul meu. Desi este posibil sa se mai integreze la sticla; din ce am inteles acesta are cea mai mare proportie de Aligote dintre cele trei.

 

Epic: Galben verzui, stralucitor, corect. Nas  de intensitate medie cu tente dulcege, de fruct copt (pere, mere si ceva exotice), florale si aspecte minerale, usor afumate.  Pe palatin se simte echilibrat, proaspat, cu aciditate buna in tandem cu impresiile dulci inerente restului de zahar. Gustativ evolueaza in aceeasi parametrii, de fructe coapte si tente exotice. Final in note minerale, care se prelungesc in postgustul proaspat, usor citric. Bun, prietenos, crowd-pleaser.

 

 Una peste alta avem trei vinuri corecte, in jurul barierei de 80 de puncte, cu un branding coerent si elegant, pe principiul “less is more” si un plus de “popularitate” fata de gama superioara. Personal, ordinea preferintelor ar fi urmatoarea: Liric, Epic si Dramatic. La vinuri, pentru ca la “stiluri” este exact invers. Cred totusi ca Epic va placea mai mult pietei, datorita zaharului rezidual, dealtfel bine echilibrat de aciditate.

 

Singura sugestie, desi e usor “geeky”, ar fi specificarea proportiilor fiecarui soi in cupajul  final. Altfel de pe contraeticheta, unde se mentioneaza soiurile in aceeasi insiruire, majoritatea consumatorilor ar putea ramane cu impresia ca au in fata acelasi vin imbuteliat sub trei etichete diferite.

 

Acum nu stiu sa va spun despre RPC-uri, pentru ca nu stiu foarte exact cu ce preturi se vor instala in piata. Probabil ca sub gama clasica, in jur de 25-30 de lei, ceea ce este o pozitionare corecta pentru piata autohtona si tinand cont de ce ofera vinurile.

Cert este insa ca nu avem de-a face cu nimic patetic in cazul de fata, doar liric, epic si sa nu va speriati ca nu e foarte dramatic…:)

 

 

Tags: Dramatic, Epic, Gramma, Liric

 

Continuam astazi cu partea a doua a mini-interviului pe care dnul Sergio Faleschini, presedintele Vinarte si in acelasi timp unul dintre actionari, a avut amabilitatea sa mi-l acorde.

Este vorba de ultimele sase intrebari pe teme variate care tin de preturi, vintage-urile de Prince Matei si Soare scoase la vanzare, insolventa Vinarte si planurile de viitor care urmeaza dupa aceasta:

 

5. Sunteti un producator atent  la raportul pret/calitate pe care il ofera vinurile proprii. In functie de ce parametrii stabiliti preturile vinurilor D-voastra? Va raportati la concurenta din piata? Cum vi se pare nivelul general al preturilor pentru vinurile romanesti?

 

Preturile vinurilor noastre sunt stabilite in functie de criteriul calitatii. Din productie obtinem doua calitati pe care le definim “Enoteca” si “Colectie”.

Categoria Enoteca reprezinta vinuri de calitate buna DOC cu destinatie, in principal, in supermarketuri sau mari magazine, la preturi decente.

In schimb vinurile din categoria Colectie sunt vinuri rare, obtinute din parcele alese si care necesita ani de maturare, afinare in baricuri si conservare apoi in sticle, costa mult mai mult, destinatia lor fiind restaurantele sau magazinele specializate. Un “Soare” de Samburesti recoltat in 2013 va fi pe piata abia in 2016.

Ne uitam cu un ochi si la concurenta, dar nu pentru a ne fixa un criteriu. De multe ori un producator roman exagereaza pretul unui vin pentru a da garantia ca acesta este de calitate, ceea ce este gresit. Pretul vinului trebuie sa exprime fidel calitatea.

Apreciez ca multe din vinurile romanesti nu reflecta, prin pret, fidel calitatea. Multi producatori, pentru a forma convingerea consumatorului ca vinul este de calitate, afiseaza preturi exagerate, in conditiile in care vinul respectiv nici nu este bine cunoscut sau care inca n-a devenit un “brand”.

Am vazut in supermarketuri vinuri medii de la producatori inca neconsacrati la preturi de 65-70 lei / sticla sau in restaurante la preturi ce depasesc 200 lei / sticla.

 

6. Cat din productia Vinarte merge le export, in ce tari exportati si care sunt cele mai cerute vinuri din portofoliul D-voastra?

 

Exportam cca 15% din productie, in principal in Franta, Monaco, Japonia, Olanda, Polonia, Danemarca, Canada. Cele mai exigente tari sunt Franta si Monaco, unde vindem Prince Matei, Castel Bolovanu, Feteasca Neagra, iar pe celelalte piete diverse vinuri din portofoliu, respectiv Prince Mircea, Negru de Dragasani, Castel Starmina, Nedeea, Villa Zorilor etc.

 

7. In ultima perioada ati scos pe piata recolte vechi ale vinurilor etalon Soare si Prince Matei, uneori sub forma de verticale complete. A fost o politica deliberata aceasta de pastra o parte din recolta in pivnita proprie pentru a fi comercializata ulterior? Veti continua si pe viitor?

  

Facem ceea ce fac si alti producatori de elita din Franta si Italia. In fiecare an pastram o parte din recolta din fiecare “brand” din categoria “Colectie”, respectiv: Prince Matei, Prince Mircea si Soare, ceea ce ne permite sa organizam periodic degustari pe verticala pentru a urmari evolutia acestor vinuri in timp. Vom continua si pe viitor sa rezervam o parte din productia vinurilor de top pentru a fi pastrata in crama in acelasi scop.

Asteptam ca restaurantele din Romania sa-si schimbe mentalitatea in sensul de a introduce in meniu si vinuri de colectie vechi, indicand anul de productie, asa cum se practica in tari avansate.

 

8. Vinarte detine suprafete cultivate cu vita de vie si crame in trei podgorii diferite. Care dintre acestea v-au adus cele mai mari satisfactii si care considerati ca are cel mai bun potential pentru viitor?

  

Am ales aceste trei podgorii dupa o lunga consultare cu specialisti din tara si strainatate care cunosteau pamantul romanesc, scopul fiind a ne aseza in cele mai renumite podgorii unde pamantul este un element esential in obtinerea vinurilor de mare calitate, ceea ce a facut din Bolovanu-Samburesti, Starmina-Mehedinti si Villa Zorilor-Dealu-Mare, laboratoarele noastre de creatie.

Pentru mine, care le-am pastorit pe toate de la inceput, mi-e greu sa decid, toti sunt copiii mei, am suferit mult pana le-am vazut performante. As zice ca Bolovanu este domeniul preferat daca n-ar fi existat Villa Zorilor – tara lui Prince Matei sau Starmina cu minunatul amfiteatru spre Dunare unde s-a plamadit Printul Mircea.

 

9. Este de notorietate faptul ca in 2010 Vinarte a decis sa intre in insolventa. Care au fost cauzele principale care au dus la aceasta hotarare si in ce faza se afla acum intregul proces?

 

In anul 2009 vanzarile de vinuri de calitate au scazut simtitor, criza a lovit rau acest sector, iar investitiile in vie nu au putut fi oprite. Am plantat 60 ha iar banii europeni au sosit foarte tarziu, ceea ce ne-a dezechilibrat bugetul, intarziind platile la Bugetul de stat, care s-au acumulat in progresie geometrica, datorita in mare parte penalizarilor exagerate.

Incepand din 2011 situatia s-a redresat vizibil, acum suntem la zi cu plata datoriilor istorice si cele curente si speram la anul sa iesim din aceasta situatie.

 

10. Spuneti-ne cateva cuvinte despre proiectele de viitor ale Vinarte.

 

1) Vom continua sa plantam la nivel de 5 ha pe an, in urmatorii 5 ani, cu soiuri romanesti astfel incat sa ajungem la un numar de 12 fata de 6 cat avem in prezent.

2) Avem in plan sa amenajam domeniul de la Starmina pentru a fi redat circuitului turistic pentru turistii care fac escala pe Dunare la Turnu –Severin, incluzand in program degustari de vin, avand asigurate masa si cazarea pentru cca 40 de persoane.

3) Sa majoram exportul la 25% din productie, in special cu vinuri din soiurile romanesti.

4) Sa organizam o scoala de sommelieri Vinarte atragand personal din diverse restaurante cu aptitudini pentru aceasta meserie. Eu personal tin mult la acesti sommelieri, oameni minunati care vorbesc asa frumos despre vin.

 

 

 

Tags: Interviu, Sergio Faleschini, Vinarte