Este o chestiune care ma bantuia mai demult: care este rostul meu, ca persoana care scriu despre vinuri dintr-o pasiune personala si fara nici o legatura sau interes finaciar sau commercial,  la o lansare oficiala de vin? Ce trebuie sa fac, de ce sunt invitat?

Bine in afara sa ma documentez si sa scriu despre vinurile respective pe blogg;  despre care oricum as fi scris la un moment dat cand ma intalneam cu ele.

 Dilema a devenit brusc acuta azi dimineata  (sic!) cand am citit postarea lui George de aici. Si cum tot eram cativa care ne-am dat cu parerea prin comment-uri pe acelasi subiect, pentru a nu cadea in uitare si pentru ca nu am pretentia ca toata lumea sa citeasca aberatiile noastre din comentariile postarilor de pe bloguri (oricum mai mult ne comentam intre noi) o sa sintetizez doua-trei opinii care au reiesit din discutiile respective. Mentionez ca acestea sunt mai mult pareri din perspectiva noastra. Pentru cealalt punct de vedere astept feedback-ul de la cei care organizeaza evenimentele respective.

Mentionez ca nu am nimic impotriva acestor gen de evenimente, le gasesc extrem de utile mai ales in peisajul arid si vaduvit de calitate al viticulturii autohtone si uneori (cand imi permit timpul, programul si banii)  reusesc sa ajung la unele din ele. Deci sper ca nu voi fi taiat de pe lista de invitati de acum incolo..:))

 Ce regasiti mai jos este un doar inventar al unor pareri personale exprimate de subsemnatul si de alti doi colegi. Deci in ordinea aparitiei, fara sa le comentez, pentru ca de fapt sunt deja comentarii la comentarii:

Alin: “Am intalnit in bransa asta oameni care te invita sa le incerci vinul si care se asteapta sa te inchini in fata acestuia ca in fata unei icoane indiferent daca e bun sau prost, oameni care daca ai scris mai de rau despre unul din vinurile lor te amentinta cu mascatii sau te scot definitiv din cercul lor de “prieteni”, oameni care cred ca a lor crama e buricul pamantului si daca nu te invita ei la evenimente o sa mori de foame si n-o sa mai ai despre ce scrie. :)) …right!”

George: “Secretul succesului (..), bazat pe doua grupuri: 1. presa(cat mai generalista- financiarul, mediafax, treburi din astea) 2. costumatii. Dau bine in poze, poate o sa si cumpere vin pentru hotelurile/buznisurile lor.

Treaba cu interesul acordat bloggerilor presupun ca se bazeaza pe necunoasterea impactului si a intinderii sale. Adica a auzit lumea de new-media, nu prea stie ce face, dar e la moda si deci trebuie neaparat sa chemi si niste ciudati din astia, sa puna poze pe facebook. Daca nu-i chemi cine stie ce se poate intampla?”

Eu, intr-un moment de revelatie (si inspiratie) personala apropiat de epifanie: “Din punctul asta de vedere avem utilitatea babelor de la biserica: stim cu ce e slujba, il stim pe popa, ne dam seama cand mai falseaza sau sare peste vreun pasaj, stim cat e mercurialul la nunti, botezuri, inmormantari, stam mai in spate (ca in fata sta establishment-ul cu costum) si carcotim pe infundate, iar apoi umplem satul de barfe si rautacisme..:))”

Astept(am) in continuare idei si perspective noi! Numai asa putem progresa, atat noi cat si “industria”..:)

.

Tocmai ce relatam recent despre o Feteasca Neagra demidulce ajunsa pe rafturile din Germania si pica exact la tanc articolul de aici despre starea industriei autohtone de vin. Imi permit sa va spun ce mi-a sarit mie in ochi, folosind in acelasi timp cele cateva tabele din cuprinsul acestuia.

Daca il cititi cu rabdare, o sa remarcati cateva chestii interesante, in afara de faptul ca in primii 10 producatori nu se regaseste decat unul (Recas pentru necunoscatori) care face, dupa umila mea parere, vinuri demne de dat pe la export. Si asta oricum e mai la coada… Restul se lauda cu pietele externe, cu China, cu Germania cu Spania si mie groaza ce parere au (o sa aiba) consumatorii de acolo daca se intalnesc cu ceva produs de respectivii. Uite asa se face superimaginea Romaniei ca tara producatoare de “plonk” (adica vin ieftin si prost, in traducere libera), in timp ce la intern tota lumea “stie” ca avem vin bun…:) Stai pe aici…

Sau poate respectivii aplica inca unul din principiile ramase de pe vreme “Epocii de aur” conform caruia “Ce e bun merge la export!”. Nu m-as mira, dar nici nu as fi asa sigur ca e asa de bun…

Poate era interesant sa ne spune domnii si doamnele de la PR si marketing si cu cat vand in afara si ce feedback au pentru vinul lor.

In rest, numai de bine, toata lumea a facut investitii, in schimb in calitate nu prea se vad…mai degraba in preturi, dupa cum vom observa mai jos. Socant ca in soiurile de struguri cultivate avem atat de putin Cabernet si nu vad pe niciunde Chardonnay-ul. La cat Chardonnay se invarte pe langa noi pe la degustari ai fi zis ca e destul de cultivat. In plus ca si Feteasca Neagra mi se pare destul de putina.

In schimb avem Aligote la greu (n-as fi zis ca e pe locul 4 nici intr-o 100 de ani), Fetesti(previzibil) de care marea majoritate isi bat joc la vinificare si bineinteles Rosioara…:))

Ultimul tabel din articol (ala micu’ de la final, faceti click pe poza) e si mai interesant, dar cred ca ii lipsesc doua coloane ca sa ne arate mai exact ce si cum: pretul mediu de import si de export. Plus eventual comparatia cu restul tarilor din UE. Daca ar fi sa adaug cele doua coloane ar arata cam asa:

Inainte sa ne bucuram ca pretul de export creste incet, incet de la an la an (creste calitatea ?!!?), sa observam ca balanta comerciala ramane deficitara (adica importam mai mult decat exportam), deficit care se accentueaza in ultimii ani.

In plus haideti sa ne intrebam de ce importam vin din ce in ce mai ieftin si cine o sa bea “plonk”-ul importat in primele 10 luni din 2011 cu un pret mediu de 52 €/ HL, adica cam 0.5€ /l ??? Eu inteleg  ca 2010 a fost an dificil, dar ori a fost extraordinar la altii de au dat vinul asa ieftin, ori trebuie sa ne pregatim cu niste pastile de ficat…

In rest, ca intotdeauna, fara sa pretind ca detin adevarul absolut, astept (inca) pareri de la cei (mai) avizati…

Tags: Exporturi, Importuri, Romania, Soiuri Cultivate, Suprafete cultivate, Top Producatori

Va spuneam in finalul degustarii Corcova de aici ca am incercat si doua Rose-uri de la Tenuta Ulisse despre care voi scrie in curand. Iata ca luat cu treburi mai mult sau mai putin bahice acest “curand” s-a transformat in cateva saptamani si am ramas dator cu cateva note pe baza subiectului.

In primul rand despre producator si vinurile sale puteti citi aici, aici si aici, impresia, la modul general, este una buna, peste cea lasata de vinurile din Cizma, mai ales la capitolul albe. In ceea ce priveste Rose-urile lucrurile stau si mai interesant, unul dintre vinurile de fata fiind declarat chiar Rose-ul anului 2012 in Italia conform ghidului editat de Luca Maroni, care l-a punctat cu 97 de puncte. Acum nu ca italienii ar fi maestrii rose-urilor, dar titlul de mai sus si punctajul extrem de ridicat pentru un Rose m-au facut curios din cale afara sa il testez. Importatorul exclusiv al vinurilor in Romania este Rifco Trading.

A doua parte interesanta este ca producatorul are in aceeasi gama inca un vin de acest fel, lucru destul de rar intalnit, majoritatea pozitionandu-si Rose-urile in game diferite. Acest fapt mi-a permis sa compar doua rose-uri, ale aceluiasi producator, pozitionate la acelasi nivel de pret, dar diferite ca filozofie si abordare. Asadar:

Unico Montepulciano D’Abruzzo Cerasuolo 2011 produs din soiul mai devreme amintit. Este primul rose bazat pe acest soi cu care ma intalnesc, auzisem ca in general ar trebui sa fie mai corpolente si mai greoaie. Inchis cu Vino-Lok, costisitor, dar calitativ, vinul pastrandu-si aromele proaspete. Mai multe detalii puteti afla de pe site-ul producatorului (inchideti muzica din stanga sus ca va spala creierii daca stati mai mult de 5 minute pe el, de fapt acesta fiind singurul neajuns al site-ului), unde gasim si o fisa extrem de completa a produsului.

Aspect (culoare): un roz inchis, chiar spre un rosu mai decolorat, gen cireasa de mai.

Nas: Intensitate medie, fresh, cu ceva note de trandafiri, capsuni, fragi  si cirese tinere.

Gust: Un atac rotunjit in prima instanta specific soiului, care se topeste  intr-un corp usor si proaspat cu note de fructe rosii (capsuni, fragi) si ceva dulceata de trandafiri. Evolutia vinului vorbeste despre note racoroase, sustinute in mod fericit de o aciditate medie si de note amarui de sambure de piersica si esenta de migdale. Postgustul vine proaspat, usor astringent, insotit de aceelasi note placute amarui si usor diluat, apos.

Per ansamblu un vin Bun, sagalnic, de vara, dar in acelasi timp bine inchegat, cu o nota de corpolenta in atac care ii confera seriozitate. Un rose extrem de baubil si agreabil, potrivit pentru a stinge arsita verii atat de sine stator cat si pentru a insoti diverse preparate culinare usoare bazate in special pe peste.

Unico Merlot Rosato 2011 vedeta, dintre cele doua, Rose-ul anului in Italia, dupa cum am amintit mai sus si se deduce din poza alaturata. Acelasi system de inchidere; fisa produsului da toate detaliile necesare.

Aspect (Culoare): un roz mai deschis, gen capsuna putreda sau petala de trandafir.

Nas: Intens, serios, cu greutate, incarcat de o panoplie de arome de la trandafiri la zmeura, fragi, capsuni si ceva fructe exotice dulci; canta in alta gama senzoriala decat cel de mai sus.

Gust: Debuteaza inca din atac cu o senzatie de corpolenta pe care reuseste sa o pastreze pana la final, fapt care ii confera rigoare si constructie, fapt destul de rar intalnit la Rose-uri (cel putin de mine). Unele rose-uri de Provence mai obtin efectul lucrul acesta, dar bazandu-se pe aciditate si mineralitate, nu pe corp cum este cazul de fata. Interesant. Dezvolta pe palat senzatii dulcege de  fragi, capsuni si zmeura bine coapte alaturi de ceva apa de trandafiri, echilibrate in mod fericit de o aciditate bine integrata si care reuseste sa sustina corpul pana la final, creand chiar pe final senzatia de prospetime, atata de cautata la un Rose. Finish-ul este destul de lung pentru un rose si aduce in plus note picante de condiment si ceva frizant, elemente care accetueaza senzatia de prospetime.

Avem de a face cu un Rose  serios, construit in mod voit cu linie si coloana, ca un vin rosu bun. Daca reusesti sa treci peste prejudecatile si convingerile personale legate de acest tip de vinuri, cel de fata va parea chiar Foarte Bun. Pentru mine este surprinzator si chiar ciudat de serios pentru un rose, achitandu-se in acelasi timp si de sarcinile proprii categoriei din care face parte. Intr-adevar, daca as lua 20 de Rose-uri la rand mi-ar sari in ochi cel de fata ca facand nota aparte prin complexitate si constructie. Este un vin extrem de versatil, putand fii asociat cu preparate culinare mai grele gen pui, curcan sau chiar porc slab, gatit in stil oriental. Personal am tendinta sa il consider o clasa aparte, un fel de mutant in clasa Rose-urilor, care este mult mai corect si normal (in primul rand) reprezentata de  cel de mai sus.

In ceea ce priveste raportul pret calitate, cele doua vinuri de mai sus le gasiti la aprox. 45 de lei pe magazinele online. E mult, e putin? Tinand cont ca sunt Rose-uri si deci sunt penalizate de impresia generala ca un Rose ar trebui sa fie ieftin, ar putea parea mult. Daca tinem insa cont de calitate si filozofia producatorului potrivit careia un Rose poate fi mai mult decat un vin agreabil de vara (mai ales in cazul Merlot-ului) atunci RPC  devine Acceptabil, chiar Bun sub aspectul experientei interesante pe care o ofera.

In concluzie, producatorul a raspuns foarte bine la provocarea de a produce doua rose-uri diferite in aceeasi gama, bazandu-se pe cate un singur soi de struguri la fiecare, fara a apela la cupaje. Ceea ce nu este putin lucru. Avem de a face cu doi frati doar sub aspectul denumirii si clasificarii, in rest caracterele sunt profund diferite. Daca primul exulta voiosie, veselie fiind aproape glumet, partener ideal pentru o aventura de o seara torida la terasa, cel de al doilea si impune prin maturitate si decenta, declarandu-si in note grave caracterul aparte fata de cel al categoriei in care cu trivialitate este clasificat.

Tags: Merlot Rosato, Montepulciano Cearsuolo, Tenuta Ulisse, Unico