Cand mi-au ajuns cele trei sticle de vin de la Crama Olteanu (Gramma), sincer va spun ca m-am uitat putin incurcat la ele. Nimic din ce se desfasura in fata ochilor, pe etichetele sticlelor  nu imi oferea destule informatii ca sa pot  alege in mod constient una din ele. Hom, Synon sau Metaph?

 

Din punctul meu de vedere am trecut demult peste etapa la care aleg vinul doar pe baza etichetei sau a denumirii de pe aceasta. In plus daca ar fi sa descriu eticheta perfecta ar fi aceea incarcata de informatii. Atat de multe informatii incat ar trebui caligrafiate pe ea cam cum sunt portretele si haiku-urile migalite pe boabele de orez ale japonezilor. Imi dau seama ca devin un consumator din ce in ce mai atipic.

Probabil ca acum cativa ani daca as fi vazut sticlele respective in rafturile magazinelor le-as fi examinat doar si pentru nota discordanta a etichetelelor fata de traditionalele alambicari baroc-aurii care impodobesc rafturile hypermarketurilor de pe la noi.

Cele de fata sunt “curate” si imi dau au sentiment de Bauhhaus nemtesc. Dintre cele trei l-am ales pe cel de fata (Hom) sa il “sacrific”dupa ce am studiat contraeticheta. Acolo lucrurile se mai lamuresc: avem de a face cu  un Aligote (Metaph), o Feteasca Regala (Synon) si un cupaj sec din cele trei (Feteasca Alba, Feteasca Regala si Aligote).  Adica Hom. Zic un cupaj sec pentru ca celelalte doua sunt demiseci, probabil tocmai pentru a fi mai pe placul publicului tinta. Gama este vinificata de producatorul iesean Crama Olteanu (care produce si Gramma) special pentru supermarketurile Mega Image.

 

Vinul arata cam asa:

 

Aspect (Culoare): galben pronunatat, auriu, cu nuante vag verzui

 

Nas: Intensitate medie, cu fructe exotice, caise si piersici coapte. Ceva tente usor citrice si florale in fundal, chiar usor minerale, provenite probabil de la Feteasca Alba si Aligote. Feteasca Regala fura totusi prim planul la capitolul olfactiv rezultand un melanj asemanator mirosului de guma Turbo din copilarie, marcata de  impresii de miere si ceara dupa ce vinul se deschide in pahar.

 

Gust: Atac rotund, corp mediu, prezent, cu impresii de fructe coapte care corespund senzatiilor din nas. Note usor dulcege, suculente, insotite de de o aciditate evidenta, mai ales in partea a doua a evolutiei pe palatin. Aciditate care echilibreaza in mod competent corpul si nivelul alcoolului (13.7%). De servit rece!

Evolutie este unitara si precede un final cu note proaspete, usor citrice plus o vaga impresie tonica, de sambure de caisa. Postgust mediu care pastreaza in mod reusit senzatia de prospetime, debutand in note amarui, urmate de arome ce amintesc de fructe parguite si alune prajite care se sting in tuse usor minerale.

 

Per ansamblu un vin Bun, echilibrat, care a avut timp sa se integreze (este productie 2011) si care pastreaza pedigree-ul fratelui mai mare Cuvee Visan jucand preponderent cartea abordabilitatii si a fructului mai bine scos in prin plan, dar nedepartandu-se prea mult de acesta. Eu l-as asocia pe langa niste chestii mai serioase, de genul  cotlete de porc, plachie de crap sau ceva preparate de pui cu sosuri albe.

Il gasiti la preturi in jur de 30 de lei la Mega Image, rezultand un RPC Acceptabil.

Toata linia este de fapt un demers laudabil din partea comerciantului, care aduce vinuri de calitate din portofoliul producatorilor mici, mai aproape de consumatorul obisnuit. Si asta mai ales in provincie unde magazinele de specialitate cam lipsesc, iar cand exista, cam “sperie” consumatorii  cu preturile practicate nebucurandu-se in consecinta de prea mare succes.

 

Tags: Aligote, Feteasca Alba, Feteasca Regala, Gramma, Hom, Megaimage

 

Nu aveam de gand sa scriu postarea de fata, dar in urma unei discutii pe Facebook in legatura cu panelul de blogeri de la utimul IWCB, ca sa fiu sigur ca sunt bine inteles, o sa fac niste scurte precizari.

 

Faptele:

Mare concurs international de vinuri la Bucuresti. IWCB. Anuntat si trambitat de vreo 6 luni.  La un moment dat se da un comunicat sec (editat intre timp, initial arata cam asa) care tine loc de invitatie la concurs pentru blogerii de vin. De fapt rectific, acestia trebuiau sa isi manifeste interesul de a participa “neoficial” la concurs.

Bun, personal nu imi manifest interesul si o sa va spun imediat de ce nu am vazut comunicatul respectiv ca o invitatie.

Cu doua zile inainte de concurs primesc pe Facebook doua randuri scurte, printre care intrebarea scurta: “Vii?” Raspuns la fel de scurt: “Nu multumesc, mi-am facut alte planuri intre timp, nu stiam ca sunt invitat personal”. Asta a fost genul acela de invitatie “Vino, dar mai bine stai acasa”.

 

Si acum sa ma explic ce am inteles eu din comunicatul amintit mai sus si de ce nu m-am dus la renumitul concurs.

 

Cand l-am citit primul sentiment pe care l-am avut a fost ca ma aflu in fata unei convocari la Scoala de Partid de pe vremea cealalta. Sau un fel de scoala de formare pentru viitorii membrii de partid.

Adica trebuia sa particip neoficial si paralel intr-un panel care avea ca unic scop sa ma educe cu privire la rigoarea jurizarii in cadrul concursurilor si sa imi calibreze simturile. Si apoi trebuia sa asigur legatura intre institutiile concursului si publicul larg.

 

In traducere libera si personala: trebuia sa vin sa fiu pozat la masa cu paharele in fata, simuland ca particip la jurizare, cand eu de fapt eram educat. Si apoi probabil sa ies cu cateva postari triumfaliste prin care sa multumesc pentru sansa nepretuita ce mi-a fost acordata. La urma daca eram cuminte si jonglam frumos cu mingea pe nas ca o foca de circ puteam avea norocul de a fi chiar binecuvantat cu un premiu din partea organizatorilor (utlimul de pe lista).

 

Desi unii s-ar simti maguliti de asa mare atentie care li se acorda, eu unul nu. Ba din contra, m-am simtit pe alocuri jignit de comunicatul respectiv. Si nu pentru ca as fi nu stiu ce specialist recunoscut in domeniul vinului.

 

Atunci de ce?  Pe scurt si destul de clar ca sa inteleaga toata lumea:

 

1. Nu particip neoficial la ceva care se desfasoara oficial. Ca nu sunt infractor. Nu imi e rusine cu cine sunt si nu ma consider ca facand parte dintr-o casta de ciumati si leprosi carora trebuie sa li se faca paneluri separate, paralele si neoficiale pentru “a fi (re)educati” si a li se inchide gura.

 

2. Nu am nevoie sa imi calibreze nimeni puterea de analiza si de ierarhizare a vinurilor. Mi-o calibrez Slava Domnului singur, pe banii mei. Si voi continua sa mi-o calibrez. Probabil ca unii vor sa imi calibreze simtul critic, dar, in cazul meu, trebuie sa se straduiasca mai mult. Mult mai mult.

 

3. Nu mi-am facut blog ca sa fac legatura intre public si nici o institutie organizatoare de concursuri sau producator de vin. Nici sa castig premii sau altceva de pe urma lui. Mi-am facut blog din pasiune pentru vin si pentru a-mi expune propriile pareri. Exact ceea ce fac acum.

 

4. Nu am nevoie sa vad mecanismele vizibile sau invizibile ale concursurilor de vin. Imi este indeajuns sa vad clasamentele pe care aceste mecanisme le produc si pot trage concluziile necesare.

 

5. Nu am nevoie sa promovez niste valori clamate de cineva. Le pot promova la fel de bine direct si singur, fara sa le declar in mod direct. Pe principiul “vorba suna, fapta tuna”.

 

Daca va intrebati daca mi-ar placea sa particip la un concurs de vinuri, raspunsul este da. Dar oficial, cu invitatie direct adresata si nu pentru scopurile si din motivele enumerate mai sus. Daca nu se poate, inteleg. Nu ar fi prima data cand nu s-a putut. Dar ceea ce nu inteleg si nu accept este sa fiu tratat cu superioritate, condescendenta si mangaiat pe cap ca unul care are nevoie de consiliere pentru a-si alege un drum in viata. Pana la urma nu am facut doctoratul impreuna.

 

Iar daca o sa vad prin vreun comunicat ca “blogerii de vin au participat la IWCB,etc,etc” o sa imi rezerv dreptul de a preciza peste tot pe unde apare respectivul comunicat ca formularea corecta este “UNII bloggeri de vin au participat la IWCB”. Pentru simplul motiv ca asa cum eu nu vorbesc in numele altora, nu permit nimanui sa vorbeasca in numele meu.

 

P.S. Precizez ca nu am absolut nici o problema cu cei care s-au aflat sau se afla in panelul respectiv. (Bine, eventual cu cei care azi sunt bloggeri, maine doar detin o platforma de promovare, poimaine oenologi, etc). Cele expuse mai sus sunt parerile mele proprii si personale, despre mine si despre motivatiile mele.

De asemenea nu am nimic cu organizatorii, concursul in sine, juriu sau nu mai stiu eu ce. Este un concurs de vinuri si punct. Daca mai carcotesc inseamna ca eu cred ca nu s-a inventat concursul perfect si totul este perfectibil. Atat si nimic mai mult.

 

Tags: International Wine Contest Bucuresti, IWCB, Juriu, Panel Bloggeri

 

Daca tot suntem noi pe aceeasi paralela cu Bordeaux (in special prin Dealu Mare aud chestia asta), m-am gandit sa fac si o paralela in materie de preturi si RPC-uri. Si nu am ales vreun Cru Bourgeois sau mai rau, vreun Cru Classe, ca sa nu ne facem de ras. Nu ca nu am avea vinuri pe la noi care depasesc ca pret multe Cru Bourgeois din Bordeaux. De fapt pe majoritatea.

 

Am zis sa fac o comparatie la nivel generic, de AOC Bordeaux. Si am achizitionat contra uriasei sume de 4.5 € (echivalent 20 lei) un Bordeaux Generic de pe Vinatis. Se numeste Chateau Haut Pougnan (da chestia asta de marketing cu Chateau s-a intins ca o molima in tot Bordeaux-ul).

Vinul vine si cu medalie de aur  la concursul din Bordeaux 2011. Producatorul se afla cufundat in anonimatul vastei regiuni Entre deux Mers din Bordeaux. Aflata desigur pe aceeasi paralela cu Dealu Mare.

Daca va uitati pe site-ul lor, cred ca o sa vedeti cel mai lapidar site de vin pe care l-am accesat pana acum, excluzandu-le desigur pe cele care nu au mers deloc. Sa zicem ca e in stil frantuzesc..sic!

Despre vin:

 

Aspect (Culoare): Rosu deschis, juvenil, rubiniu cu tente usor inchise, de visina putreda si margini deschise, de cireasa de mai.

Nas: tanar, berbant, etaleaza impresii preponderent fructate de cirese amare, visine, prune si fructe negre de padure. In fundal bate o adiere vanilata, usor condimentata (piper negru), cu tente de grafit, menta si tuse usor carnoase. Un nas echilibrat, inchegat, destul de incarcat olfactiv, dar altminteri direct, fara o complexitate naucitoare.

Gust: Atac vioi, fructat, urmat de un corp mediu. Dezvolta note gustative fructate, similare celor din nas, cu visine, fructe negre, prune afumate, pe fondul unei aciditati care iese in evidenta. Taninii medii, aspri si usor verzi ii confera o tusa amaruie pe final, dar nederanjanta. Postgustul este mediu, initial dominat de impresiile amarui din final si desfasurand ulterior senzatii usor afumate, de magiun ars si condiment (piper, anason).

 

Un vin Bun care mai are nevoie de ceva timp in sticla sa isi domoleasca taninii si aciditatea. Fructul il are si chiar cu o puritate bine exprimata. La momentul actual poate juca un rol foarte bun de „food wine”, acompaniind ceva tocane mai grele sau fripturi in sange.  Un Bordeaux „de linie” care nu impresioneaza neaparat prin el insusi, ci mai ales prin ceea ce ofera la pretul cerut pe acesta. Adica RPC Bun la banii mentionati de mai sus.

 

La noi un vin asemanator din faimoasa zona aflata pe aceeasi paralela cu Bordeaux-ul (da ati ghicit este vorba de Dealu Mare) pleaca de la 35-40 de lei si se duce pana unde crede producatorul ca e dispus muflonul din generatia X, Y sau Z (sau millennials) sa plateasca pentru un vin „premium”.

 

Doar ca s-ar putea ca muflonul sa se trezeasca la un moment dat (ii dam noi trezirea, daca nu e in stare sa se scoale singur) si sa descopere ca poate achizitiona „the real thing” la jumatate de pret. Si atunci efemera paralela de mai sus va sfarsi tragic..:D

 

Pentru ca desi se afla pe aceeasi paralela cu Bordeaux zonele noastre viticole sunt paralele si incapabile deocamdata de a oferi calitate la preturi normale. Si atunci la ce mai foloseste paralela, daca oricum nu ti-o poti permite?  Asta e, daca nu avem bani de vinuri romanesti, ne vom consola cu  Bordeaux…

 

Tags: Bordeaux, Chateau Haut Pougnan, Franta